Tipologie: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: '''Tipologia''' is an approach to the interpretation of the Sfânta Scripturăs found in the Noul Testament itself, and in the writings of the Church Fathers, which sees c...)
 
(ortografie)
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Tipologia''' is an approach to the interpretation of the [[Sfânta Scriptură]]s found in the [[Noul Testament]] itself, and in the writings of the [[Church Fathers]], which sees certain people and events in the [[Old Testament]] (Types) as foreshadowing things fulfilled in the New Testament (Antitypes). This is related, but distinct from [[Typology#Distinction between Typology and Allegory|allegory]].
+
[[Image:Agnus-Dei-Philotheu-Athos.jpg|thumb|right|200px|Hristos - Mielul lui Dumnezeu ([[Mănăstirea Filoteu (Muntele Athos)|Mănăstirea Filoteu]])]]
 +
'''Tipologia''' este o abordare a interpretării [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] care este deja utilizată în [[Noul Testament]], iar apoi în scrierile [[Sfinţii Părinţi|Părinţilor Bisericii]], și care constă în a citi în anumite persoane sau evenimente din [[Vechiul Testament]] (ce pot fi numite ”tipuri”, din gr. τύπος) ca prefigurări ale unor persoane sau evenimente împlinite în Noul Testament (care ar fi astfel numite ”antitipuri”). Această înțelegere profetică a Scripturii este înrudită cu cea [[alegorie|alegorică]], însă rămâne distinctă de aceasta.
  
The Fathers believed that Scripture had different levels of meaning, which included the literal or historical sense of the text, but could also have an allegorical meaning, or a typological meaning. A text also has a tropological or moral sense, and an anagogical or mystical sense.  That a text had an allegorical or typological meaning did not negate the historical sense of the text, it was simply another way of understanding the text.<ref>[http://www.orthodoxytoday.org/articles5/BreckScriptureMeaning.php Meaning or Meanings of Scripture?] Fr. John Breck, OrthodoxyToday.org</ref>  
+
==Mai multe interpretări posibile==
 +
Părinţii credeau că pentru Sfânta Scriptură există mai multe niveluri de interpretare, toate valide. Astfel, există o înţelegere literală a textului şi una istorică, însă ea are în acelaşi timp şi un înţeles alegoric sau unul tipologic, unul tropologic sau moral şi un înţeles anagogic sau mistic. Faptul că pentru unul şi acelaşi text era posibilă şi o interpretare alegorică sau una tipologică nu nega, nici nu anula validitatea sensului istoric al textului, ci era pur şi simplu un alt fel de a-l citi şi înţelege.<ref>[http://www.orthodoxytoday.org/articles5/BreckScriptureMeaning.php Meaning or Meanings of Scripture?] Pr. John Breck, OrthodoxyToday.org</ref>  
  
Typological interpretations of Old Testament events and persons saw them as prefigurations of the events of [[Christ]]'s life, or other aspects of the New Testament. We find this approach expressed by the [[Apostle Paul]] in [[Colossians]] 2:16-17: "Therefore do not let anyone judge you by what you eat or drink, or with regard to a religious festival, a New Moon celebration or a Sabbath day. These are a shadow of the things that were to come; the reality, however, is found in Christ." It also finds expression in the [[Epistle to the Hebrews]], and in other [[Epistle]]s.   
+
Astfel, în înţelegerea tipologică, evenimente şi persoane din Vechiul Testament pot fi citite ca prefigurări ale unor evenimente din viaţa lui [[Hristos]] sau ale altor aspecte din Noul Testament. O astfel de interpretare o găsim deja şi la Sfântul [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]], în Epistola către Coloseni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=10&cap=2#16-17 2,16-17]: "Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete, care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos." Interpretări asemănătoare mai găsim şi în [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Epistola către Evrei]], precum şi în alte Epistole.   
  
One example of typology is the story of [[Jonah]] and the whale from the Old Testament. Typological interpretations of this story hold that it prefigures Christ's burial, the stomach of the fish being Christ's tomb: as Jonah was freed from the whale after three days, so did Christ rise from His tomb after three days, see also [[Gospel of Matthew|Matthew]] 12:38–42, Matthew 16:1–4, [[Gospel of Luke|Luke]] 11:29–32. Indeed, Jonah called the belly of the fish "Sheol," the land of the dead.  
+
==Tipuri din Vechiul Testament==
 +
Vechiul Testament ne oferă mai multe astfel de exemple care se pretează la o interpretare tipologică, interpretare practicată încă din vremea Noului Testament, atât de Sfinţii Apostoli cât şi de însuşi Domnul Hristos.
  
Other examples of types in the Bible:
+
===Avraam şi Isaac===
* While in the wilderness, [[Moses]] put a brazen serpent (a symbol of evil) on a pole which would heal anyone bitten by a snake who looked at it ([[Numbers]] 21:8). Jesus proclaimed that the serpent was a type of Himself, since "as Moses lifted up the serpent in the wilderness, even so must the Son of man be lifted up" ([[Gospel of John|John]] 3:14) and  "For he hath made him to be sin for us, who knew no sin; that we might be made the righteousness of God in him." ([[II Corinthians]] 5:21)
+
[[Image:Abrahamisaac.jpg|thumb|right|150px|Avraam se pregăteşte să-l jertfească pe Isaac (mozaic bizantin din biserica San Vitale, Ravenna)]]
  
* In a battle with the Amalekites, [[Exodus]] 17:11 states that "[a]s long as Moses held up his hands, the Israelites were winning, but whenever he lowered his hands, the Amalekites were winning." Commentators interpret Moses' raised hands as a type of Jesus' raised hands upon the Cross, for when Jesus' hands were raised as He died, a figurative battle with sin was waged, the end result being victory&mdash;that "all will be made alive." ([[I Corinthians|I Cor.]] 15:22)
+
[http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=22 Capitolul 22] din [[Cartea Facerii|Facere]] ne relatează istoria aducerii ca jertfă a lui [[Isaac]], fiul lui [[Avraam]]. Dumnezeu îi cere lui Avraam să-I jertfească Lui pe singurul lui fiu, Isaac, pentru a încerca credinţa lui. Când Isaac, bănuitor, îşi întreabă tatăl „unde este oaia pentru jertfă?”, Avraam profeţeşte că „va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!” Într-adevăr, ajuns la locul de jertfă, află acolo un berbec care îşi încurcase coarnele într-un tufiş, iar Dumnezeu îi porunceşte lui Avraam să-l jertfească pe acesta în locul lui Isaac. În interpretarea tipologică a textului, Hristos este mielul de jertfă dăruit de Dumnezeu în locul nostru.
  
==Tipuri din Vechiul Testament==
+
===Patriarhul Iosif===
 +
 
 +
[[Image:Joseph.jpg|thumb|right|150px|Patriarhul Iosif]]
 +
Tot în Cartea Facerii, capitolele 37-50 ne vorbeşte despre timpul petrecut de patriarhul Iosif în Egipt. Aici, imaginea lui Iosif este frecvent înţeleasă ca un tip, o prefigurare a lui Hristos.<ref>[http://www.learnthebible.org/L-023_joseph_sold_into_slavery.htm Joseph Sold Into Slavery]</ref> La acea vreme, Iosif este singurul fiu al mamei sale şi este deosebit de îndrăgit de tatăl său. Din perspectiva tatălui său Iacov, Iosif moare şi apoi înviază ca guvernator al Egiptului. De fapt, fraţii acestuia îl înşală pe tatăl lor, arătându-i acestuia haina însângerată a lui Iosif pe care o înmuiaseră mai înainte în sângele unui animal sacrificat. Mai târziu, tatăl lui Iosif află că Iosif nu numai că trăieşte, ci a ajuns guvernator al Egiptului în numele faraonului şi că el este cel care avea să salveze lumea de la o mare foamete. Atât Domnul Iisus, cât şi Iosif au fost vânduţi pe argint şi amândoi au fost învinuiţi şi judecaţi pe baza unor mărturii mincinoase.
 +
 
 +
===Prorocul Iona===
 +
[[Image:Jonah.jpg|thumb|150px|Sf. Iona Proorocul, tip al lui Hristos]]
 +
Istoria [[prooroc|profetului]] [[Iona]] din Vechiul Testament permite şi ea o interpretare tipologică. Iona le spune corăbierilor să-l arunce în mare, jertfindu-l astfel pentru a potoli mânia Domnului, astfel încât Acesta să poruncească mării să se liniştească. El este înghiţit de o balenă şi stă trei zile în pântecele unei balene înainte de a fi aruncat înapoi pe uscat.  Potrivit interpretării tipologice, acest episod reprezintă o prefigurare a înmormântării Domnului Hristos, pântecele balenei preînchipuind mormântul Domnului: şi după cum Iona a fost eliberat din pântecele balenei după trei zile, tot astfel Hristos S-a ridicat din mormânt după trei zile (a se vedea şi [[Evanghelia după Matei|Matei]]  [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=12#38-42 12, 38–42], Matei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=16  16, 1–4], [[Evanghelia după Luca|Luca]] 11,29–32, unde Hristos însuşi evocă imaginea lui Iona ca prefigurare a Sa). Într-adevăr, Iona a numit pântecele balenei „Şeol”, lăcaşul morţilor.
 +
 
 +
===Moise şi Aaron===
  
Genesis, chapters 37 through 50, brings us the story of [[Joseph]] in Egypt. Joseph is commonly cited as a Christ type in the story.<ref>[http://www.learnthebible.org/L-023_joseph_sold_into_slavery.htm Joseph Sold Into Slavery]</ref> Joseph is the only son (at that time) of his mother and a very special son to his father. From his father's perspective Joseph dies and then comes back to life as the ruler of Egypt. Actually Joseph's brothers deceive their father by dipping his coat in the blood of a sacrificed animal. Later Joseph's father finds that not only is Joseph alive but he also is the ruler of Egypt who saves the world of his day from a great famine. Other parallels between Joseph and Jesus include, both are betrayed for silver, both are falsely accused and face false witnesses.  
+
[[Image:Moses the God-seer.jpg|thumb|right|150px|Proorocul Moise]]
 +
Proorocul Moise este şi el unul dintre cele mai frecvent evocate tipuri ale lui Hristos.
 +
Astfel, de la bun început, Moise, la fel ca Iosif patriarhul şi ca Iona trece printr-o moarte şi înviere simbolică. Moise este aşezat într-un coş şi lăsat să plutească în apele Nilului, apoi este scos din apă şi adoptat ca prinţ în familia faraonului. Când era prunc, Moise a fost condamnat la moarte. Este interesant de menţionat faptul că împingerea trupului în jos pe apa Nilului făcea parte din ritualul egiptean de înmormântare pentru membrii familiei faraonului<ref>[http://www.bluffton.edu/~sullivanm/egypt/giza/boat/boat.html Solar Boat/Funerary Boat of Cheops (Khufu)] [http://touregypt.net/village/exhibits_boats.htm Boats of Ancient Egypt Exhibit] [http://www.carnegiemnh.org/exhibits/egypt/guide.htm Life in Ancient Egypt]. See [[w:Ancient Egyptian burial customs|Ancient Egyptian burial customs]].</ref>.
  
Moses, like Joseph and Jonah, undergoes a symbolic death and resurrection. Moses is placed in a basket and floated down the Nile river, and then is drawn out of the Nile to be adopted as a prince. The baby Moses was under a death sentence. Interestingly, floating the body down the Nile river was part of an Egyptian funerary ritual for royalty.<ref>[http://www.bluffton.edu/~sullivanm/egypt/giza/boat/boat.html Solar Boat/Funerary Boat of Cheops (Khufu)] [http://touregypt.net/village/exhibits_boats.htm Boats of Ancient Egypt Exhibit] [http://www.carnegiemnh.org/exhibits/egypt/guide.htm Life in Ancient Egypt]. See [[w:Ancient Egyptian burial customs|Ancient Egyptian burial customs]].</ref>
+
De asemenea, pe când era în pustie, [[Moise]] a ridicat un şarpe de aramă (simbol al răului) pe un stâlp, pentru ca oricine dintre cei care fuseseră muşcaţi de şerpi, uitându-se la el, să se vindece ([[Cartea Numerilor|Numeri]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=59&cap=21#8 21,8]). Iisus a spus însă că şarpele era o prefigurare, un "typos" al Lui, căci "după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului" ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=3#14 3,14]), căci  "pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu." (II Corinteni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=13&cap=5#21 5,21]) .
  
Genesis Chapter 22 brings us the story of the preempted sacrifice of [[Isaac]]. God asks [[Abraham]] to sacrifice his son Isaac to Him, cited as a foreshadowing of God sacrificing His Son. When a suspicious Isaac asked his father, "Where is the lamb for the burnt offering?" Abraham prophesied, "God himself will provide the lamb for the burnt offering, my son." And indeed a ram caught by its horns awaited them. In the larger picture Christ is ultimately the lamb Whom God provides for the sacrifice in this typology.
+
În [[Cartea Ieşirii]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=17#11 17,11] se arată că, în timpul bătăliei între israeliţi şi amaleciţi, "[c]ând îşi ridica Moise mâinile, biruia Israel; iar când îşi lăsa el mâinile, biruiau Amaleciţii." Comentatorii au interpretat ridicarea mâinilor lui Moise ca pe un ''typos'', o preînchipuire a mâinilor lui Iisus ridicate pe Cruce, deoarece atunci când El a murit cu mâinile ridicate pe Cruce se dădea o bătălie spirituală împotriva păcatului, bătălie ce s-a sfârşit cu biruinţa Domnului, astfel încât  "în Hristos toţi vor învia" (I Cor [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=15#22 15,22]).
  
In the New Testament, Jesus actually invokes Jonah as type: "As the crowds increased, Jesus said, 'This is a wicked generation. It asks for a miraculous sign, but none will be given it except the sign of Jonah' " (Luke 11:29). In the Old Testament Jonah told the men aboard the ship to sacrifice him by throwing him overboard. Jonah told them that by taking his life, God's wrath would pass and the sea would become calm. Jonah then spends three days and nights in the belly of a great fish before he is spit up onto dry land. This parallel to Jesus' three days and nights in the grave for the typology.
+
===Cortul Legământului  şi Arca===
  
The Jewish [[Tabernacle]] is commonly seen as a series of complex types of Jesus Christ: for example, Jesus describes himself as "the door"<ref>[http://www.biblegateway.com/passage/?search=John%2010:9;&version=9; John 10:9]</ref>, and the only "way" to God <ref>[http://www.biblegateway.com/passage/?search=john%2014:6;&version=9; John14:6] </ref>, represented in the single, wide gate to the tabernacle court; the various layers of coverings over the tabernacle represent Christ's godliness (in the intricately-woven inner covering) and his humanity (in the dull colouring of the outside covering)<ref>CH Raven, ''God's Sanctuary'', John Ritchie Ltd., 1991, ISBN 9780946351312</ref>
+
[[Cortul Legământului]] din Vechiul Testament este frecvent înţeles ca un ansamblu complex de preînchipuiri ale lui Hristos: astfel, Domnul spune despre Sine că este „uşa” (Ioan 10, 9) şi singura „cale” (Ioan 14, 6) către Dumnezeu, după imaginea porţii celei largi, singura poartă a curţii Cortului Legământului; diferitele acoperăminte ale Cortului sunt o imagine a dumnezeirii lui Hristos (acoperământul de in răsucit şi brodat) şi a umanităţii lui (prin culorile neutre ale acoperământului exterior<ref>CH Raven, ''God's Sanctuary'', John Ritchie Ltd., 1991, ISBN 9780946351312</ref>.
  
The [[Ark]] of [[Noah]] is seen as a type of [[Baptism]] in [[I Peter]] 3:18-22.  Just as the Ark of Noah saved Noah and his family, "There is also an antitype which now saves us&mdash;baptism..." (I Peter 3:21).
+
[[Arca lui Noe|Arca]] lui [[Noe]] este înţeleasă ca o prefigurare a Sfântului [[Botezul|Botez]] la I Petru [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=61&cap=3#18-22 3,18-22]După cum Arca l-a salvat pe Noe şi pe familia lui, „această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi” (I Petru 3,21).
  
 
==Diferența dintre Tipologie și Alegorie==
 
==Diferența dintre Tipologie și Alegorie==
  
Typology stresses the connection between actual persons, events, places, and institutions of the Old Testament, and their corresponding reality in the New Testament which they foreshadowed.<ref>Fr. John Breck, ''Scripture in Tradition: The Bible and it Interpretation in the Orthodox Church'' (Crestwood, NY: St. Vladimir Seminary Press, 2001) p.22f.</ref>  Moses the Lawgiver foreshadows Christ, the ultimate Lawgiver. [[Aaron]], the High priest, foreshadows Christ, the ultimate High Priest.  [[Manna]], which fed the people in the wilderness foreshadows the Christ the Heavenly Bread (the [[Eucharist]]), which provides ultimate spiritual nourishment. Allegory, on the other hand, finds hidden or symbolic meaning in the Old Testament, which is inherent in text and does not depend on a future historical fulfillment; for example, I Corinthians 9:8-10 sees the law forbidding the muzzling of an ox while it treads the corn as having the hidden meaning that a minister of the Gospel should be supported by the people he ministers to. The [[Song of Solomon]] is also often interpreted as an allegory of God (the Lover), and His love for His people (the beloved). The allegorical approach also often sees multiple correspondences in a given narrative which illustrate some point. For example, St. Paul explicitly uses allegory in [[Galatians]] 4, in which he sees the child of the slave woman ([[Hagar]]) as representing those under the Law, while the child of the free woman ([[Sarah]]) as representing those under the New Covenant, and the casting out of Hagar and [[Ishmael]] as representing the inferiority of the Old Covenant to the New (Galatians 4:21-31).
+
Interpretarea tipologică subliniază legătura între persoane, evenimente, locuri şi instituţii reale, manifeste în Vechiul Testament şi realităţile care le corespund şi pe care le preînchipuie din Noul Testament.<ref>Fr. John Breck, ''Scripture in Tradition: The Bible and it Interpretation in the Orthodox Church'' (Crestwood, NY: St. Vladimir Seminary Press, 2001) p.22f.</ref>  Moise, dătătorul Legii, îl prefigurează pe Hristos, întemeietorul Legii noi.  
 +
 
 +
[[Aaron]], Marele Arhiereu îl preînchipuie şi el pe Hristos, desăvârşitul Mare Arhiereu; asemenea şi [[Melchisedec]], prefigurare al lui Hristos, şi el „Arhiereu în veac”.  [[Mana]] care a hrănit poporul în pustie e o preînchipuire lui Hristos-Pâinea cerească ([[Euharistia]]), desăvârşita hrană duhovnicească.  
 +
 
 +
Pe de altă parte, alegoria găseşte în Vechiul Testament înţelesuri tainice sau simbolice care sunt inerente în text şi care nu depind de o îndeplinire istorică viitoare; astfel, la I Corinteni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=9 9, 8-10], Apostolul Pavel interpretează legea care interzicea să fie legată gura boului care treieră ca având un înţeles tainic – anume ca slujitorii Evangheliei să fie susţinuţi material de comunitatea în mijlocul căreia slujesc. [[Cântarea Cântărilor]] este şi ea frecvent interpretată  ca o alegorie a lui Dumnezeu (Iubitul) şi a dragostei Sale pentru poporul Său (iubita). Interpretarea alegorică găseşte frecvent într-un text mai multe înţelesuri menite să demonstreze un anumit lucru. Astfel, de exemplu, Sf. Pavel foloseşte explicit metoda alegorică în epistola sa către Galateni, [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=4 cap. 4], atunci când îl consideră pe copilul roabei [[Agar]] ca reprezentându-i pe cei aflaţi sub Lege şi pe pruncul femeii libere ([[Sarra]]) ca pe cei aflaţi sub Noul Legământ, citind alungarea lui Agar şi a lui [[Ismael]] ca reprezentând inferioritatea Vechiului Legământ faţă de cel Nou (Galateni 4,21-31).
  
==Surse==
 
Some material in this article is taken from the Wikipedia article [[w:Typology (theology)|Typology (theology)]]
 
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 38: Linia 54:
 
</div>
 
</div>
  
== Lgături externe ==
+
==Surse==
*[http://books.google.co.uk/books?id=1mAhaPHONJQC&printsec=titlepage Patrick Fairbairn ''The Typology of Scripture'']
+
*[[:en:Typology|OrthodoxWiki:Typology]]. Unele materiale din articolul-sursă au fost extrase din articolul wikipedia: [[w:Typology (theology)|Typology (theology)]].
*[http://www.christiancourier.com/archives/typology.htm A Study of Biblical Typology] (Wayne Jackson, ''Christian Courier'')
+
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/15107a.htm Catholic Encyclopedia: Types in Scripture]
+
==Legături externe ==
*[http://jewishencyclopedia.com/view.jsp?artid=1256&letter=A&search=Typology Jewish Encyclopedia: ALLEGORICAL INTERPRETATION]
+
*en:[http://books.google.co.uk/books?id=1mAhaPHONJQC&printsec=titlepage Patrick Fairbairn ''The Typology of Scripture'']
*[http://audio.ancientfaith.com/searchthescriptures/sts_2008-09-20.mp3 Ancient Faith Radio Podcast, by Dr. Eugenia Constantinou: Introduction to Scripture, Lesson 16: Patristic Interpretation 2]
+
*en: [http://www.christiancourier.com/archives/typology.htm A Study of Biblical Typology] (Wayne Jackson, ''Christian Courier'')
*[http://www.victorianweb.org/religion/type/typo11.html Biblical Typology: An Introduction]. George P. Landow (''Professor of English and Art History, Brown University''), at Victorian Web.   
+
*en: [http://www.newadvent.org/cathen/15107a.htm Catholic Encyclopedia: Types in Scripture]
*[http://www.theopedia.com/Biblical_typology Biblical Typology]. At Theopedia.
+
*en: [http://jewishencyclopedia.com/view.jsp?artid=1256&letter=A&search=Typology Jewish Encyclopedia: ALLEGORICAL INTERPRETATION]
*[http://books.google.ca/books?id=zD6xVr1CizIC&pg=PA792&lpg=PA792&dq=biblical+christian+typologies&source=web&ots=03BSdOPF1q&sig=WP40ldWTq6tmtIk1QXIrgxhx_Wo&hl=en&sa=X&oi=book_result&resnum=5&ct=result A Dictionary of Biblical Tradition in English Literature] by David L. Jeffrey. Published by Wm. B. Eerdmans Publishing, 1992.  ISBN 9780802836342
+
*en: [http://audio.ancientfaith.com/searchthescriptures/sts_2008-09-20.mp3 Ancient Faith Radio Podcast, by Dr. Eugenia Constantinou: Introduction to Scripture, Lesson 16: Patristic Interpretation 2]
 +
*en: [http://www.victorianweb.org/religion/type/typo11.html Biblical Typology: An Introduction]. George P. Landow (''Professor of English and Art History, Brown University''), at Victorian Web.   
 +
*en: [http://www.theopedia.com/Biblical_typology Biblical Typology]. At Theopedia.
 +
*en: [http://books.google.ca/books?id=zD6xVr1CizIC&pg=PA792&lpg=PA792&dq=biblical+christian+typologies&source=web&ots=03BSdOPF1q&sig=WP40ldWTq6tmtIk1QXIrgxhx_Wo&hl=en&sa=X&oi=book_result&resnum=5&ct=result A Dictionary of Biblical Tradition in English Literature] by David L. Jeffrey. Published by Wm. B. Eerdmans Publishing, 1992.  ISBN 9780802836342
  
  
[[Category:Scripture]]
+
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]
  
 
[[en:Typology]]
 
[[en:Typology]]

Versiunea de la data 14 noiembrie 2013 13:19

Hristos - Mielul lui Dumnezeu (Mănăstirea Filoteu)

Tipologia este o abordare a interpretării Sfintei Scripturi care este deja utilizată în Noul Testament, iar apoi în scrierile Părinţilor Bisericii, și care constă în a citi în anumite persoane sau evenimente din Vechiul Testament (ce pot fi numite ”tipuri”, din gr. τύπος) ca prefigurări ale unor persoane sau evenimente împlinite în Noul Testament (care ar fi astfel numite ”antitipuri”). Această înțelegere profetică a Scripturii este înrudită cu cea alegorică, însă rămâne distinctă de aceasta.

Mai multe interpretări posibile

Părinţii credeau că pentru Sfânta Scriptură există mai multe niveluri de interpretare, toate valide. Astfel, există o înţelegere literală a textului şi una istorică, însă ea are în acelaşi timp şi un înţeles alegoric sau unul tipologic, unul tropologic sau moral şi un înţeles anagogic sau mistic. Faptul că pentru unul şi acelaşi text era posibilă şi o interpretare alegorică sau una tipologică nu nega, nici nu anula validitatea sensului istoric al textului, ci era pur şi simplu un alt fel de a-l citi şi înţelege.[1]

Astfel, în înţelegerea tipologică, evenimente şi persoane din Vechiul Testament pot fi citite ca prefigurări ale unor evenimente din viaţa lui Hristos sau ale altor aspecte din Noul Testament. O astfel de interpretare o găsim deja şi la Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Coloseni 2,16-17: "Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete, care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos." Interpretări asemănătoare mai găsim şi în Epistola către Evrei, precum şi în alte Epistole.

Tipuri din Vechiul Testament

Vechiul Testament ne oferă mai multe astfel de exemple care se pretează la o interpretare tipologică, interpretare practicată încă din vremea Noului Testament, atât de Sfinţii Apostoli cât şi de însuşi Domnul Hristos.

Avraam şi Isaac

Avraam se pregăteşte să-l jertfească pe Isaac (mozaic bizantin din biserica San Vitale, Ravenna)

Capitolul 22 din Facere ne relatează istoria aducerii ca jertfă a lui Isaac, fiul lui Avraam. Dumnezeu îi cere lui Avraam să-I jertfească Lui pe singurul lui fiu, Isaac, pentru a încerca credinţa lui. Când Isaac, bănuitor, îşi întreabă tatăl „unde este oaia pentru jertfă?”, Avraam profeţeşte că „va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!” Într-adevăr, ajuns la locul de jertfă, află acolo un berbec care îşi încurcase coarnele într-un tufiş, iar Dumnezeu îi porunceşte lui Avraam să-l jertfească pe acesta în locul lui Isaac. În interpretarea tipologică a textului, Hristos este mielul de jertfă dăruit de Dumnezeu în locul nostru.

Patriarhul Iosif

Patriarhul Iosif

Tot în Cartea Facerii, capitolele 37-50 ne vorbeşte despre timpul petrecut de patriarhul Iosif în Egipt. Aici, imaginea lui Iosif este frecvent înţeleasă ca un tip, o prefigurare a lui Hristos.[2] La acea vreme, Iosif este singurul fiu al mamei sale şi este deosebit de îndrăgit de tatăl său. Din perspectiva tatălui său Iacov, Iosif moare şi apoi înviază ca guvernator al Egiptului. De fapt, fraţii acestuia îl înşală pe tatăl lor, arătându-i acestuia haina însângerată a lui Iosif pe care o înmuiaseră mai înainte în sângele unui animal sacrificat. Mai târziu, tatăl lui Iosif află că Iosif nu numai că trăieşte, ci a ajuns guvernator al Egiptului în numele faraonului şi că el este cel care avea să salveze lumea de la o mare foamete. Atât Domnul Iisus, cât şi Iosif au fost vânduţi pe argint şi amândoi au fost învinuiţi şi judecaţi pe baza unor mărturii mincinoase.

Prorocul Iona

Sf. Iona Proorocul, tip al lui Hristos

Istoria profetului Iona din Vechiul Testament permite şi ea o interpretare tipologică. Iona le spune corăbierilor să-l arunce în mare, jertfindu-l astfel pentru a potoli mânia Domnului, astfel încât Acesta să poruncească mării să se liniştească. El este înghiţit de o balenă şi stă trei zile în pântecele unei balene înainte de a fi aruncat înapoi pe uscat. Potrivit interpretării tipologice, acest episod reprezintă o prefigurare a înmormântării Domnului Hristos, pântecele balenei preînchipuind mormântul Domnului: şi după cum Iona a fost eliberat din pântecele balenei după trei zile, tot astfel Hristos S-a ridicat din mormânt după trei zile (a se vedea şi Matei 12, 38–42, Matei 16, 1–4, Luca 11,29–32, unde Hristos însuşi evocă imaginea lui Iona ca prefigurare a Sa). Într-adevăr, Iona a numit pântecele balenei „Şeol”, lăcaşul morţilor.

Moise şi Aaron

Proorocul Moise

Proorocul Moise este şi el unul dintre cele mai frecvent evocate tipuri ale lui Hristos. Astfel, de la bun început, Moise, la fel ca Iosif patriarhul şi ca Iona trece printr-o moarte şi înviere simbolică. Moise este aşezat într-un coş şi lăsat să plutească în apele Nilului, apoi este scos din apă şi adoptat ca prinţ în familia faraonului. Când era prunc, Moise a fost condamnat la moarte. Este interesant de menţionat faptul că împingerea trupului în jos pe apa Nilului făcea parte din ritualul egiptean de înmormântare pentru membrii familiei faraonului[3].

De asemenea, pe când era în pustie, Moise a ridicat un şarpe de aramă (simbol al răului) pe un stâlp, pentru ca oricine dintre cei care fuseseră muşcaţi de şerpi, uitându-se la el, să se vindece (Numeri 21,8). Iisus a spus însă că şarpele era o prefigurare, un "typos" al Lui, căci "după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului" (Ioan 3,14), căci "pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu." (II Corinteni 5,21) .

În Cartea Ieşirii 17,11 se arată că, în timpul bătăliei între israeliţi şi amaleciţi, "[c]ând îşi ridica Moise mâinile, biruia Israel; iar când îşi lăsa el mâinile, biruiau Amaleciţii." Comentatorii au interpretat ridicarea mâinilor lui Moise ca pe un typos, o preînchipuire a mâinilor lui Iisus ridicate pe Cruce, deoarece atunci când El a murit cu mâinile ridicate pe Cruce se dădea o bătălie spirituală împotriva păcatului, bătălie ce s-a sfârşit cu biruinţa Domnului, astfel încât "în Hristos toţi vor învia" (I Cor 15,22).

Cortul Legământului şi Arca

Cortul Legământului din Vechiul Testament este frecvent înţeles ca un ansamblu complex de preînchipuiri ale lui Hristos: astfel, Domnul spune despre Sine că este „uşa” (Ioan 10, 9) şi singura „cale” (Ioan 14, 6) către Dumnezeu, după imaginea porţii celei largi, singura poartă a curţii Cortului Legământului; diferitele acoperăminte ale Cortului sunt o imagine a dumnezeirii lui Hristos (acoperământul de in răsucit şi brodat) şi a umanităţii lui (prin culorile neutre ale acoperământului exterior[4].

Arca lui Noe este înţeleasă ca o prefigurare a Sfântului Botez la I Petru 3,18-22. După cum Arca l-a salvat pe Noe şi pe familia lui, „această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi” (I Petru 3,21).

Diferența dintre Tipologie și Alegorie

Interpretarea tipologică subliniază legătura între persoane, evenimente, locuri şi instituţii reale, manifeste în Vechiul Testament şi realităţile care le corespund şi pe care le preînchipuie din Noul Testament.[5] Moise, dătătorul Legii, îl prefigurează pe Hristos, întemeietorul Legii noi.

Aaron, Marele Arhiereu îl preînchipuie şi el pe Hristos, desăvârşitul Mare Arhiereu; asemenea şi Melchisedec, prefigurare al lui Hristos, şi el „Arhiereu în veac”. Mana care a hrănit poporul în pustie e o preînchipuire lui Hristos-Pâinea cerească (Euharistia), desăvârşita hrană duhovnicească.

Pe de altă parte, alegoria găseşte în Vechiul Testament înţelesuri tainice sau simbolice care sunt inerente în text şi care nu depind de o îndeplinire istorică viitoare; astfel, la I Corinteni 9, 8-10, Apostolul Pavel interpretează legea care interzicea să fie legată gura boului care treieră ca având un înţeles tainic – anume ca slujitorii Evangheliei să fie susţinuţi material de comunitatea în mijlocul căreia slujesc. Cântarea Cântărilor este şi ea frecvent interpretată ca o alegorie a lui Dumnezeu (Iubitul) şi a dragostei Sale pentru poporul Său (iubita). Interpretarea alegorică găseşte frecvent într-un text mai multe înţelesuri menite să demonstreze un anumit lucru. Astfel, de exemplu, Sf. Pavel foloseşte explicit metoda alegorică în epistola sa către Galateni, cap. 4, atunci când îl consideră pe copilul roabei Agar ca reprezentându-i pe cei aflaţi sub Lege şi pe pruncul femeii libere (Sarra) ca pe cei aflaţi sub Noul Legământ, citind alungarea lui Agar şi a lui Ismael ca reprezentând inferioritatea Vechiului Legământ faţă de cel Nou (Galateni 4,21-31).


Note

  1. Meaning or Meanings of Scripture? Pr. John Breck, OrthodoxyToday.org
  2. Joseph Sold Into Slavery
  3. Solar Boat/Funerary Boat of Cheops (Khufu) Boats of Ancient Egypt Exhibit Life in Ancient Egypt. See Ancient Egyptian burial customs.
  4. CH Raven, God's Sanctuary, John Ritchie Ltd., 1991, ISBN 9780946351312
  5. Fr. John Breck, Scripture in Tradition: The Bible and it Interpretation in the Orthodox Church (Crestwood, NY: St. Vladimir Seminary Press, 2001) p.22f.

Surse

Legături externe