Tihon al Moscovei

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Icoana Sfântului Tihon

Părintele nostru în rând cu sfinţii Tihon de Moscova (în ruseşte: Святитель Тихон, Патриарх Московский и всея Руси) (1865–1925), Luminătorul Americii de Nord, a fost Patriarh al Moscovei şi Întregii Rusii (1917–1925). "El şi-a stabilit scaunul episcopal în New York City de unde a păstorit o arhiepiscopie vastă, încurajând şi autorizând numeroase publicaţii în limba engleză. Printre acestea, el a încurajat traducerea liturghiei răsăritene în engleză, realizată de Isabel Florence Hapgood. În plus el a scris un catehism extensiv bazat pe Crezul de la Niceea şi pe Tatăl nostru. Prăznuirea sa se face în 7 aprilie de către bisericile de stil nou şi în 25 martie de către bisericile de stil vechi; canonizarea sa este prăznuită în 26 septembrie. De asemenea, el este prăznuit împreună cu Noii martiri şi mărturisitori ai Rusiei, prăznuiţi în duminica cea mai apropiată de 25 ianuarie, care este data morţii muceniceşti a Mitropolitului Vladimir de Kiev, primul episcop dintre noii martiri.

Viaţa laică

Sfântul Tihon (născut Vasili Ivanovici Belavin; în ruseşte: Василий Иванович Белавин) s-a născut în 19 ianuarie 1865. Tatăl său, Ioann Belavin, era preot de ţară în districtul Toropeţ din eparhia Pskov. "Încă din copilărie, el a manifestat o înclinaţie specială pentru religie, dragoste de biserică dar şi o rară blândeţe şi smerenie. ... Între 1878 şi 1883, Vasili a studiat la Seminarul Teologic din Pskov. ... Colegii săi de studenţie l-au simpatizat şi respectat pentru pietatea sa, pentru progresele deosebite în studii şi pentru disponibilitatea constantă de a-i ajuta pe ceilalţi, care adesea se transformau în explicarea lecţiilor şi, în special, în ajutor pentru schiţarea şi corectarea numeroaselor compoziţii. Vasili era numit de colegii săi de clasă 'episcop' şi 'patriarh'. " [1]

"După absolvirea seminarului din Pskov şi a Academiei Teologice din St Petersburg, el a devenit profesor, întâi la Seminarul din Pskov (1888-91), apoi la Seminarul din Kholm (1891-97), unde a devenit repede rector. Chiar înainte de transferul său la Kholm e a fost tuns călugăr cu numele de Tihon şi hirotonit." [2]

Viaţa şi opera de după hirotonire

După multe convertiri pe continent, Sfântul Tihon a înfiinţat "Eparhia Aleutinelor şi a Americii de Nord, el fiind unul din primii episcopi cu activitate semnificativă în America de Nord. Considerat cetăţean de onoare al Statelor Unite, el a târnosit multe biserici ortodoxe din America la începutul secolului XX. De asemenea, el este fondatorul principal al Mănăstirii Ortodoxe Sfântul Tihon, numită astfel după hramul acesteia, Sfântul Tihon din Zadonsk.

După reîntoarcerea în Rusia în 1907, el a continuat să câştige afecţiunea miilor de credincioşi prin pietatea sa umilă şi afecţiunea iubitoare. În timpul Primului Război Mondial, ajutoarele sale caritabile au mişcat cetăţenii care curgeau spre el. În plus, el a fost cinstit în august 1917 prin alegerea sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse. Sfântul Tihon a trebuit să depăşească fărâmiţarea din interiorul Bisericii.

Sfântul Tihon de Moscova

Când regimul bolşevit fără nici un dumnezeu a preluat controlul ţării, proprietăţile Bisericii au fost confiscate iar Biserica Ortodoxă Rusă a avut de suferit multe persecuţii. Sfântul Tihon a condamnat deschis uciderea familiei ţarului în 1918 şi a protestat împotriva atacurilor violente ale bolşevicilor asupra Bisericii. În acele vremuri, el a chemat creştinii ortodocşi ruşi să se uneasc şi să-şi întărească tradiţiile. Pentru a evita persecuţiile ulterioare, el a emis un mesaj prin care clericii nu aveau voie să facă nici un fel de declaraţie politică.

În 1922 şi 1923, Patriarhul Tihon a fost întemniţat în Mănăstirea Donskoy după ce s-a opus deschis decretului prin care erau confiscate proprietăţile Bisericii. Mii de credincioşi ruşi au fost împuşcaţi. După ce a fost eliberat, el a asigurat regimul de loialitatea sa într-o încercare aparentă de a reduce presiunea aspră pusă pe Biserică. În ciuda declaraţiei sale de loialitate, el a continuat să se bucure de încrederea comunităţii ortodoxe din Rusia.

Pe măsură ce persecuţiile au continuat, el a început să se simtă copleşit iar puterea şi sănătatea au început să i se înrăutăţească. În duminica din 5 aprilie 1925, el a slujit ultima sa Liturghie. El a murit făcându-şi Semnul Crucii şi spunând: "Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie." Nu a apucat să-şi facă cruce decât de două ori, adormind în Domnul înainte de a termina a-l treilea Semn al Crucii. După adormirea sa, el a fost considerat mucenic al credinţei.

În 1989, Patriarhul Tihon a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă. Acest proces este considerat, în general, un exemplu de de dezgheţare a relaţiilor dintre Biserică şi sovietici în epoca Glasnost-ului.

Citate ale Sfântului Tihon

"Dedicaţi-vă întreaga energie propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu şi adevărului lui Hristos, în special în zilele noastre, când necredinţa şi ateismul atacă cu multă îndrăzneală Biserica lui Hristos. Fie ca Dumnezeul păcii şi iubirii să fie cu voi cu toţi!"

"Fie ca Dumnezeu să Îl înveţe pe fiecare dintre noi să năzuiască pentru adevărul Său şi spre binele Sfintei Biserici, mai degrabă decât pentru ceva de dragul său."

Imnografie

Tropar (Glasul 1)

Să-l lăudăm pe Tihon, patriarh al întregii Rusii,

şi luminător al Americii de Nord

un urmaş fierbinte al tradiţiilor apostolice,

şi bun păstor al Bisericii lui Hristos.

Care a fost ales de providenţa divină,

Şi care şi-a dat viaţa pentru oile sale.

Să-i cântăm cu credinţă şi speranţă,

Şi să-i cerem arhierească mijlocire:

Păstrează Biserica din Rusia în linişte,

Şi Biserica din America de Nord în pace.

Adună-i fii împrăştiaţi într-o singură turmă,

Adu la pocăinţă pe cei ce au renunţat la credinţa adevărată,

Păzeşte pământurile noastre de luptele civile,

Şi imploră mila Domnului pentru tot poporul!

Condac (Glasul 3)

Astăzi soborul Noilor Martiri

Stă împreună cu noi în Biserică

Şi împreună înălţăm un cântec de sărbătoare

Prăznuind descoperirea moaştelor ierarhului nostru, Părintele Tihon

Care a înfrânt inamicii şi a păstrat credinţa

Păzint turma ce i-a fost încredinţată.

Pentru că el întotdeauna se roagă pentru noi

Ca noi nicicând să fim lipsiţi de Dragostea lui Dumnezeu.

Vezi şi

• Liturghia Sfântului Tihon de Moscova, o adaptare a slujbei de Împărtăşire din Cartea Rugăciunilor Obişnuite 1928 anglicană şi din Cartea de rugăciuni (catolică) în ediţie americană.
• Liturghia Sfântului Tihon de Moscova (text)
• Ritul occidental

Casetă de succesiune: Tihon al Moscovei
Precedat de: ?	Episcop de Lublin 1897-1898	Urmat de: ?
Precedat de: Nicolae (Ziorov)	Episcop al Insulelor Aleutine şi Alaskăi 1898-1907	Urmat de: Platon (Rozhdestvensky)
Precedat de: Macarie al II-lea	Patriarh de Moscova şi al Întregii Rusii 1917-1925	Urmat de: Serghie I (Stragorodsky)

Izvoare şi legături externe

• Biography of St. Tikhon of Moscow
• Icon of St. Tikhon with scenes from his life
• Icon of St. Alexis & St. Tikhon