Teritoriu canonic

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 17 septembrie 2014 09:43, autor: Nick15 (Discuție | contribuții) (Diacritice noi)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Teritoriul canonic al unei Biserici este, potrivit dreptului canonic, teritoriul geografic bine definit asupra căruia se întinde jurisdicția unei entități ecleziastice, fie aceasta o episcopie, o arhiepiscopie sau o biserică autocefală. În afara respectivului teritoriu, ierarhia respectivei entități bisericești nu are jurisdicție canonică. Acest principiu se bazează pe canonul 8 al Sinodului de la Niceea (325), care nu admite suprapunerea jurisdicțiilor episcopilor.

Teritoriul canonic al bisericilor autocefale sau autonome este, de obicei, stabilit prin înțelegeri pan-ortodoxe, cum ar fi Sinoadele Ecumenice sau prin Tomosul (decretul patriarhal) prin care își primește autocefalia sau autonomia.

Teritoriul canonic al oricărei structuri interne din interiorul Bisericilor autocefale sau autonome este definit de autoritățile acestora, de obicei de către Sfântul Sinod.

De-a lungul istoriei Bisericii Ortodoxe, au avut loc frecvente violări ale acestui principiu, deoarece uneori episcopii interveneau în teritoriile altor episcopi.

Problema diasporei

De la începutul secolului al XX-lea, principiul canonic al teritoriului a fost din ce în ce mai încălcat, mai toate Bisericile autocefale și autonome având în prezent parohii în diaspora, anume în teritoriul geografic aflat în afara granițelor canonice ale bisericilor autonome sau autocefale. Canoanele, așa cum sunt ele astăzi, nu prevăd clar cum se poate face expansiunea jurisdicției Bisericilor Ortodoxe în teritorii noi. În schimb, sunt interzise hirotonirile clerului pentru a servi în afara teritoriului canonic al fiecăreia.

Prerogativele Patriarhiei Ecumenice

Patriarhia Ecumenică se consideră a fi, în principiu, singura entitate bisericească ortodoxă care poate reclama autoritatea asupra teritoriilor situate în afara teritoriului canonic tradițional al Bisericilor autocefale, în virtutea Canonului 28 al Sinodului de la Calcedon, care îi conferă jurisdicția asupra „teritoriilor barbare” [1]. Mai mulți exegeți consideră însă că această prevedere se referea doar la teritoriile aflate la granița vechiului Imperiu Bizantin, iar nu asupra tuturor teritoriilor din afara jurisdicției tradiționale a Bisericilor Ortodoxe. A se vedea și articolul principal despre Prerogativele Patriarhiei Ecumenice.

Principiul organizării naționale

Pe de altă parte, îndeosebi Bisericile Ortodoxe din Europa Centrală și de Est se consideră a fi organizate și potrivit principiului național, teritoriul lor canonic urmând, în principiu, contururile Statului național în cadrul căruia se găsesc și având drept de jurisdicție asupra tuturor creștinilor ortodocși aparținând unor comunități etnice bine definite. Prin urmare, aceste Biserici (între care Biserica Ortodoxă Română) consideră că jurisdicția lor se extinde asupra tuturor membrilor comunității etnice pe care o slujesc. Astfel, jurisdicția Bisericilor Ortodoxe se definește, pe de o parte, ținând seama de granițele statelor naționale, iar pe de altă parte în funcție de prezența unor comunități etnico-lingvistice pe un teritoriu dat. [2]

Implicații ecumenice

Noțiunea de ”teritoriu canonic” are implicații și în dialogul ecumenic contemporan, deoarece Europa Occidentală este considerată din punct de vedere istoric teritoriul canonic al scaunului Romei din cadrul Pentarhiei din primul mileniu.

Note

  1. Ioan D. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, s.ed., Sibiu, 2005, pp. 101-102
  2. Unii comentatori asimilează această poziție cu filetismul, o formă extremă de naționalism bisericesc care presupunea discriminarea pe criterii etnice, poziție condamnată de Sinodul din Constantinopol din august 1872 la care au participat și patriarhii vechilor patriarhii orientale. A se vedea de ex. A History of the Orthodox Church. The Orthodox Churches in the 19th Century

Legături externe