Teritoriu canonic
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Teritoriu canonic, în Dreptul canonic bisericesc, este teritoriul geografic bine definit al unei entităţi ecleziastice, fie aceasta o eparhie, o arhiepiscopie sau o biserică autocefală. În afara acelui teritoriu, autorităţile acelei entităţi nu au jurisdicţie canonică. Acest principiu se bazează pe canoanele acceptate la Sinodul I Ecumenic, care nu permit suprapunerea jurisdicţiilor episcopilor.
Teritoriul canonic al bisericilor autocefale sau autonome este, de obicei, stabilit prin înţelegeri pan-ortodoxe, cum ar fi Sinoadele Ecumenice. Teritoriul canonic al oricărei structuri interne din interiorul acestor biserici este definit de însăşi autorităţile acestora, de obicei de către Sfântul Sinod.
De la începutul secolului al XX-lea, principiul canonic al teritoriului a fost din ce în ce mai încălcat, deoarece numeroase biserici au în prezent parohii în diaspora, teritoriu geografic în afara graniţelor canonice ale bisericilor autonome sau autocefale. Canoanele, aşa cum sunt ele astăzi, nu prevăd cum se poate face expansiunea în teritorii noi, în schimb, sunt interzise hirotonirile clerului pentru a servi în afara teritoriului canonic al fiecăreia. În plus, de-a lungul istoriei Bisericii Ortodoxe, au avut loc frecvente violări ale acestui principiu, deoarece uneori episcopii interveneau în teritoriile altor episcopi.
Noțiunea de ”teritoriu canonic” are implicații și în dialogul ecumenic contemporan, deoarece Europa Occidentală este considerată din punct de vedere istoric teritoriul canonic al scaunului Romei din Pentarhie și primul meleniu.
