Modificări

[[ImageImagine:Teotim-Tomis.jpg|right|frame|Sfântul Ierarh Teotim I Scitul, episcop de Tomisal Tomisului]]'''Sfântul Ierarh Teotim I Scitul''' a fost [[episcop]] de Tomis al Tomisului la sfârşitul sfârșitul secolului al IV-lea. [[PrăznuirePraznic|Pomenirea]] lui se face în [[Biserica Ortodoxă]] la data de [[20 aprilie]].

==Viața==Teotim I Scitul era de neam daco-roman, născându-se în Dacia Pontică, undeva în a doua jumătate a secolului al IV-lea, fiind contemporan cu Sfinţii Sfinții [[Ioan Casian]] şi și [[Gherman din Dobrogea]], format în tinereţe tinerețe în aceeaşi aceeași [[mănăstire]] din „hotarele Casienilor şi și ale Peşterilor"Peșterilor”.

Acest [[episcop]] urcă pe scaunul Eparhiei Tomisului pe la anii 385-390, după mutarea din viaţă viață a episcopului [[Gherontie al Tomisului]]. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, de Fericitul [[Ieronim]], în celebra sa lucrare „''De viris illustribus''”, despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] şi și de oameni, teolog învăţat şi învățat și scriitor talentat şi și neobosit. El afirmă că „''a scris scurte tratate sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocinţeelocințe''”, ceea ce dovedeşte dovedește vasta sa cultură în retorica şi și filosofia antică, greacă şi și latină. Apoi, fericitul Ieronim încheie cu aceste cuvinte despre episcopul Teotim: „''Aud că scrie şi și alte lucrări''”.

[[Sozomen]], istoricul bisericesc, spune despre Teotim I că era de neam scit, adică locuitor al Dobrogei, şi și că acesta purta părul lung, semn că el se ocupa cu „filosofia monastica” monastică” (deci cu [[viaţa viața monahală]]). Viaţa Viața lui era modestă şi și cumpătată, iar virtuţile şi înţelepciunea virtuțile și înțelepciunea sa l-au făcut cunoscut chiar şi și în rândul barbarilor huni din regiunea Dunării, care îl socoteau pe Teotim Scitul „zeul romanilor”. Acesta a încercat să-i câştige câștige pentru credinţa creştinăcredința creștină, arătându-se ospitalier şi și făcându-le daruri.Barbarii au crezut însă că Teotim era bogat şi ți de acea au plănuit ca să-l ia prizonier. În această împrejurare se va arăta darul facerii de minuni al Sfântului, căci braţul brațul celui ce a voit să arunce asupra Sfântului laţul lațul pregătit, a rămas înţepenit înțepenit în aer, fiind nevoie de rugăciunea Sfântului pentru a-l elibera pe barbar de înţepenireînțepenire.

Un alt scriitor creştincreștin, [[SocrateScolasticul]], spunea despre Sfântul Teotim că „''era cunoscut de toţi - împăraţitoți — împărați, episcopi, călugări, credincioşi şi credincioși și barbari – — pentru evlavia şi și corectitudinea vieţii vieții sale''”.Prin scrierile sale patristice, Sfântul Teotim I este considerat „''creatorul Filocaliei româneştiromânești''”. În gândirea sa a fost, desigur, influenţat influențat de Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] şi și de părinţii părinții capadocieni. Teotim I vorbeşte vorbește foarte frumos despre liniştea minţii şi liniștea minții și a inimii.

Sub păstoria lui Teotim I, mănăstirile şi și sihăstriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin asceză şi și isihie, au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiţii vestiții „călugări sciţi”sciți”, răspândiţirăspândiți, atât la nord de Dunăre până în CarpaţiCarpați, cât şi și la sud până la [[Ierusalim]], [[Constantinopol]], [[Roma]] şi și Africa. Bazilicile înălţate înălțate de el, ale căror ruine şi și astăzi se văd, erau mari şi și frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedeşte dovedește numărul impresionant de credincioşicredincioși, precum şi frumuseţea și frumusețea cultului şi și arhitecturii secolelor IV-V.

Sfântul Teotim Scitul era bine cunoscut împăratului [[Arcadie]] şi și mai ales Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], căruia îi era prieten devotat. În anul 399, marele [[patriarh]] i-a trimis fericitului Teotim călugări misionari „''pentru nomazii sciţi sciți de la Istm''”, adică pentru huni. În anul 400, Sfântul Teotim I ia parte la un sinod local în Constantinopol, convocat de Sfântul '''Ioan Gură de Aur''', împotriva învăţăturii învățăturii eretice a episcopului [[Antonin al Efesului]]. În anul 403, episcopul Teotim I este din nou în Constantinopol şi și ia apărarea marelui patriarh şi și dascăl a toată lumea, împotriva acuzaţiilor acuzațiilor aduse de Sfântul [[Epifanie de Salamina|Epifanie al Ciprului]], dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre episcopul străromân Teotim I şi și Sfântul [[Ioan Gură de Aur]].

Despre activitatea literară a Sfântului Ierarh Teotim nu cunoaştem cunoaștem prea multe date. Istoricii timpului spun doar că el a publicat în formă de dialog şi și fraze scurte şi și că a scris unele omilii la textele evanghelice. Din aceste precizări ne putem da seama însă că gândirea Sfântului Teotim era în consens cu gândirea marilor [[Părinţi Sfinții Părinți|Părinți ai Bisericii]] veacului al IV-lea, supranumit „secolul de aur al literaturii creştine”creștine”.

Pe la sfârşitul sfârșitul primului deceniu al secolului al V-lea, fericitul episcop Teotim I s-a strămutat cu pace din viaţa viața aceasta, la cereştile lăcaşuricereștile lăcașuri. Pentru viaţa viața sa curată, pentru opera sa misionară şi și pentru credinţa credința sa dreaptă cu care a mărturisit pe [[Iisus Hristos]], [[Biserica Ortodoxă]] l-a trecut în rândul [[sfinţisfinți]]lor şi și se face pomenirea lui la [[20 aprilie]].

*Pr. Prof. [[Mircea Păcurariu]], "[http://ortodoxie.trei.ro/istoric/teologia_patristica_bor/6c_sfantul_teotim.html Sf. Teotim, episcopul Tomisului]", din ''Sfinţi Sfinți daco-romani şi și români'', Editura Mitropoliei Moldovei şi și Bucovinei, IaşiIași, 1994, pp. 50-53.*[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/aprilie/sf_teotim_episcopul_tomisului.htm Viaţa Sf. Teotim al Tomisului].*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-teotim-i-scitul-episcop-al-tomisului.html Viaţa Viața Sf. Teotim al Tomisului], cu câteva cuvinte de învăţăturăînvățătură.