Modificări

{{Ciornă}}[[Imagine:Teotim-Tomis.jpg|right|frame|Sfântul Ierarh Teotim I Scitul, episcop al Tomisului]]'''Sfântul Ierarh Teotim I Scitul''' era de neam daco-roman, născându-se în a fost [[Dacia Ponticăepiscop]], undeva în a doua jumătate a al Tomisului la sfârșitul secolului al IV-lea, fiind contemporan cu Sfinţii . [[Praznic|Pomenirea]] lui se face în [[Ioan CasianBiserica Ortodoxă]] si la data de [[Gherman din Dobrogea20 aprilie]], format în tinereţe în aceeaşi mănăstire din „hotarele Casienilor şi ale Peşterilor".

Acest episcop urcă pe scaunul '''Eparhiei Tomisului'''==Viața==Teotim I Scitul era de neam daco-roman, pe la anii 385născându-390se în Dacia Pontică, după mutarea din viaţă undeva în a doua jumătate a episcopului [[Gherontie secolului al Tomisului]]. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392IV-lea, de Fericitul fiind contemporan cu Sfinții [[IeronimIoan Casian]], în celebra sa lucrare „''De viris illustribus''", despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de și [[DumnezeuGherman din Dobrogea]] şi de oameni, teolog învăţat şi scriitor talentat şi neobosit. El afirmă că „''a scris scurte tratate sub formă de dialoguri, format în stilul vechii elocinţe''", ceea ce dovedeşte vasta sa cultură tinerețe în retorica şi filosofia antică, greacă şi latină. Apoi, fericitul aceeași [[Ieronimmănăstire]] încheie cu aceste cuvinte despre '''episcopul Teotim''': „''Aud că scrie şi alte lucrări''"din „hotarele Casienilor și ale Peșterilor”.

Acest [[Sozomenepiscop]]urcă pe scaunul Eparhiei Tomisului pe la anii 385-390, istoricul bisericescdupă mutarea din viață a episcopului [[Gherontie al Tomisului]]. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, spune despre de Fericitul [[Ieronim]], în celebra sa lucrare „'''Teotim I'De viris illustribus'' ”, despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de neam scit[[Sfânta Treime|Dumnezeu]] și de oameni, adică locuitor al Dobrogei, şi teolog învățat și scriitor talentat și neobosit. El afirmă că acesta purta părul lung, semn că el se ocupa cu „'''filosofia monastica'a scris scurte tratate sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocințe''” (deci cu viaţa monahală). Viaţa lui era modestă şi cumpătată, iar virtuţile şi înţelepciunea ceea ce dovedește vasta sa l-au făcut cunoscut chiar şi cultură în rândul barbarilor huni din regiunea Dunăriiretorica și filosofia antică, greacă și latină. Apoi, care îl socoteau pe '''fericitul Ieronim încheie cu aceste cuvinte despre episcopul Teotim Scitul''' : „'''zeul romanilor'Aud că scrie și alte lucrări''”. Acesta a încercat să-i câştige pentru credinţa creştină, arătându-se ospitalier şi făcându-le daruri.Barbarii au crezut însă că '''Teotim''' era bogat şi de acea au plănuit ca să-l ia prizonier. În această împrejurare se va arăta darul '''facerii de minuni''' al Sfântului, căci braţul celui ce a voit să arunce asupra Sfântului laţul pregătit, a rămas înţepenit în aer, fiind nevoie de rugăciunea Sfântului pentru a-l elibera pe barbar de înţepenire.

Un alt scriitor creştin, [[SocrateSozomen]], spunea istoricul bisericesc, spune despre''' Sfântul Teotim''' I că „''era cunoscut de toţi - împăraţineam scit, adică locuitor al Dobrogei, și că acesta purta părul lung, episcopisemn că el se ocupa cu „filosofia monastică” (deci cu viața monahală). Viața lui era modestă și cumpătată, călugăriiar virtuțile și înțelepciunea sa l-au făcut cunoscut chiar și în rândul barbarilor huni din regiunea Dunării, credincioşi şi barbari – care îl socoteau pe Teotim Scitul „zeul romanilor”. Acesta a încercat să-i câștige pentru evlavia şi corectitudinea vieţii sale''”credința creștină, arătându-se ospitalier și făcându-le daruri.Prin scrierile sale patristice, '''Sfântul Barbarii au crezut însă că Teotim I''' este considerat „''creatorul Filocaliei româneşti''"era bogat ți de acea au plănuit ca să-l ia prizonier. În gândirea sa această împrejurare se va arăta darul facerii de minuni al Sfântului, căci brațul celui ce a fostvoit să arunce asupra Sfântului lațul pregătit, desigura rămas înțepenit în aer, influenţat fiind nevoie de Sfântul [[Ioan Gură rugăciunea Sfântului pentru a-l elibera pe barbar de Aur]] şi de părinţii capadocieni. '''Teotim I''' vorbeşte foarte frumos despre liniştea minţii şi a inimiiînțepenire.

Sub păstoria lui '''Teotim I'''Un alt scriitor creștin, mănăstirile şi sihăstriile din [[DobrogeaSocrate Scolasticul]] secolului IV, renumite prin asceză şi isihiespunea despre Sfântul Teotim că „''era cunoscut de toți — împărați, au trăit o epocă de aurepiscopi, călugări, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiţii „credincioși și barbari — pentru evlavia și corectitudinea vieții sale''”.Prin scrierile sale patristice, Sfântul Teotim I este considerat „'călugări sciţi'creatorul Filocaliei românești''"”. În gândirea sa a fost, răspândiţidesigur, atât la nord influențat de Dunăre până în Carpaţi, cât şi la sud până la Sfântul [[Ierusalim]], [[Constantinopol]], [[Roma]] şi [[AfricaIoan Gură de Aur]]și de părinții capadocieni. Bazilicile înălţate de el, ale căror ruine şi astăzi se văd, erau mari şi Teotim I vorbește foarte frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedeşte numărul impresionant de credincioşi, precum şi frumuseţea cultului şi arhitecturii secolelor IV-Vdespre liniștea minții și a inimii.

'''Sfântul Sub păstoria lui Teotim Scitul''' era bine cunoscut împăratului [[Arcadie]] şi mai ales Sfântului [[Ioan Gură I, mănăstirile și sihăstriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin asceză și isihie, au trăit o epocă de Aur]]aur, căruia îi era prieten devotat. În anul 399, marele patriarh idevenind în secolele V-a trimis '''fericitului Teotim''' călugări misionari „''pentru nomazii sciţi de la [[Istm]]''"VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiții „călugări sciți”, adică pentru huni. În anul 400răspândiți, '''Sfântul Teotim I''' ia parte atât la un sinod local nord de Dunăre până în ConstantinopolCarpați, convocat de Sfântul '''Ioan Gură de Aur''', împotriva învăţăturii eretice a episcopului cât și la sud până la [[Antonin al EfesuluiIerusalim]]. În anul 403, episcopul '''Teotim I''' este din nou în Constantinopol şi ia apărarea marelui patriarh şi dascăl a toată lumea, împotriva acuzaţiilor aduse de Sfântul [[Epifanie al CipruluiConstantinopol]], dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre episcopul străromân '''Teotim I''' şi Sfântul [[Ioan Gură de AurRoma]]și Africa. Bazilicile înălțate de el, ale căror ruine și astăzi se văd, erau mari și frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedește numărul impresionant de credincioși, precum și frumusețea cultului și arhitecturii secolelor IV-V.

Despre activitatea literară Sfântul Teotim Scitul era bine cunoscut împăratului [[Arcadie]] și mai ales Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], căruia îi era prieten devotat. În anul 399, marele [[patriarh]] i-a trimis fericitului Teotim călugări misionari „''pentru nomazii sciți de la Istm'Sfântului Ierarh Teotim''' nu cunoaştem prea multe date”, adică pentru huni. Istoricii timpului spun doar că el a publicat În anul 400, Sfântul Teotim I ia parte la un sinod local în formă Constantinopol, convocat de dialog şi fraze scurte şi că a scris unele omilii la textele evanghelice. Din aceste precizări ne putem da seama însă că gândirea Sfântul '''Sfântului TeotimIoan Gură de Aur''' era , împotriva învățăturii eretice a episcopului [[Antonin al Efesului]]. În anul 403, episcopul Teotim I este din nou în consens cu gândirea marilor Părinţi ai Bisericii veacului Constantinopol și ia apărarea marelui patriarh și dascăl a toată lumea, împotriva acuzațiilor aduse de Sfântul [[Epifanie de Salamina|Epifanie al IV-leaCiprului]], supranumit „secolul dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre episcopul străromân Teotim I și Sfântul [[Ioan Gură de aur al literaturii creştine”Aur]].

Despre activitatea literară a Sfântului Ierarh Teotim nu cunoaștem prea multe date. Istoricii timpului spun doar că el a publicat în formă de dialog și fraze scurte și că a scris unele omilii la textele evanghelice. Din aceste precizări ne putem da seama însă că gândirea Sfântului Teotim era în consens cu gândirea marilor [[Sfinții Părinți|Părinți ai Bisericii]] veacului al IV-lea, supranumit „secolul de aur al literaturii creștine”. Pe la sfârşitul sfârșitul primului deceniu al secolului al V-lea, '''fericitul episcop Teotim I''' s-a strămutat cu pace din viaţa viața aceasta, la cereştile lăcaşuricereștile lăcașuri. Pentru viaţa viața sa curată, pentru opera sa misionară şi și pentru credinţa credința sa dreaptă cu care a mărturisit pe [[Iisus Hristos]], [[Biserica Ortodoxă]] l-a trecut în rândul sfinţilor şi [[sfinți]]lor și se face pomenirea lui la [[20 aprilie]].

*Pr. Prof. [[Mircea Păcurariu]], "[http://ortodoxie.trei.ro/istoric/teologia_patristica_bor/6c_sfantul_teotim.html Sf. Teotim, episcopul Tomisului]", din ''Sfinţi Sfinți daco-romani şi și români'', Editura Mitropoliei Moldovei şi și Bucovinei, IaşiIași, 1994, pp. 50-53.*[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/aprilie/sf_teotim_episcopul_tomisului.htm Viaţa Sf. Teotim al Tomisului].*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-teotim-i-scitul-episcop-al-tomisului.html Viaţa Viața Sf. Teotim al Tomisului], cu câteva cuvinte de învăţăturăînvățătură.

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi Sfinți români]]