Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.190 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Dogma are şi un caracter eclezial sau ecleziologic, deoarece dezvoltarea autentică. formularea validă a adevărului biblic infailibil, infinit, în faţa conceptelor şi expresiilor umane, se face prin lucrarea Duhului Sfânt, care, de la Cincizecime, îi adună pe cei care cred în Hristos în jurul Evangheliei, constituind, astfel, ekklesia, Trupul lui Hristos in istorie (Rom. 16; 16; Efes. 1, 22). Ca succesori ai misiunii apostolice, episcopii sunt garanţii şi depozitarii Tradiţiei (Irineu). Autoritatea episco-pilor şi a sinodului lor decurge din infailibilitatea Apostolilor, martori direcţi ai lui Hristos. Dar întreaga Biserică este zidită pe temelia Apostolilor, de aceea Biserica arc facultatea harismatică de a discerne teologia personală, arbitrară, de cuvintele Apostolilor, dogmele ortodoxe valide, de doctrinele false. Tocmai de aceea, conştiinţa dogmatică a Bisericii, exprimată în cărţi de cult. în practica de cult şi în cea liturgică, în experienţa spirituală a sfinţilor, are o mare valoare doctrinară.
6. într-adevăr. Biserica, stâlpul şi temelia adevărului (I Tim. 3,16). inspirată de Duhul Sfânt, Duhul lui Hristos, este aceea care a reţinut ceea ce este obligatoriu pentru mărturisirea de credinţă (omologhia) personală. în vederea primirii Botezului, Euharistiei şi Hirotoniei. Prin mărturia Duhului Adevărului (In. 3.16), ea este călăuzită să exprime constant Adevărul. Care este Iisus Hristos. în acelaşi timp, cum acest adevăr nu este un de-positum static. Biserica redescoperă sensul actual al doctrinei printr-o ermineutică teologică a Tradiţiei. sub iluminarea Duhului Sfânt in vocabularul teologiei latine. Biserica este norma normans, iar mărturisirea de credinţă este norma normala, cu alte cuvinte, dogmatica arc limitele ei recunoscute de conştiinţa teologică a Bisericii
Făcând aceasta, Biserica nu se constituie ca un magisteriu independent, căci ca transmite, redescoperă cuvântul lui Dumnezeu mărturisit in Biblie. Ea nu creează un strat aparte, un alt depozit care se alătură Sfintei Scripturi, o creaţie dogmatică ce s-ar suprapune Bibliei. Pe de o parte, Biserica lasă Tradiţia deschisă pentru dezvoltare dogmatică constantă, pentru inteligenţa (synesis-intellectus) spirituală şi plenară a Revelaţiei (Col. 1,9; 2, 2), pentru reflexia teologică şi contribuţia acesteia în ce priveşte metodele de cunoaştere (epistemologia) şi vocabularul teologic. Evoluţia dogmaticii nu trebuie să fie înăbuşită, pentru că nu orice accent nou este o inovaţie. Receptarea Tradiţiei prin (a)inculturatic sau contextualizare face parte din definiţia acesteia. Pe de altă parte, conştiinţa Bisericii care se cristalizează în Tradiţia validă devine un criteriu de a scruta dezvoltarea teologică ulterioară a dogmelor. Biserica poate deci schimba şi dezice erorile şi neclarităţile ascunse într-o formulare nouă. Ea trebuie să decenzureze limbajul dogmatic codat, automatismele, care pot să ducă la devieri. Biserica scrutează continuu regularizarea teologico - dogmatică a receptării. Cu alte cuvinte. Biserica redescoperă sensul actual al doctrinei printr-o ermineutică teologică a Tradiţiei, sub iluminarea Duhului Sfânt.
Dogmatica presupune, de fapt. o dublă operaţie teologică: inductivă şi deductivă, deoarece adevărul revelat nu este rezultatul cercetărilor, ci este primit în mărturia inspirată şi deci infailibilă a Profeţilor, a Apostolilor şi a Evangheliştilor. Dogmatica protejează autoritatea proprie a acestei mărturii având certitudinea adevărurilor prin experienţa credinţei, în mod necondiţionat de demonstraţia raţională. Sf. Atanasie spune că. într-a-devăr creştinismul nu se predă prin „dovedirea raţionamentelor. ci prin credinţă şi prin cugetarea religioasă unită cu evlavia" (Către Serapion, Epist. 1,20).
Cealaltă operaţie teologică rezidă în a „deduce" sensuri şi concluzii noi ale adevărului infinit. tot prin inspiraţia Duhului Sfânt, care conduce la tot adevărul (In. 14, 26). Respectând autoritatea mărturiei scrise a Revelaţiei, teologia „transcende" prin meditaţie critică forma acestei mărturii. Profeţii, Apostolii, Evangheliştii, pe de o parte, teologii Părinţii Bisericii, pe de altă parte, au una şi aceeaşi experienţă a lui Hristos - Adevărul lui Dumnezeu. În fond, şi unii şi alţii sunt învăţaţi de la Dumnezeu, şi nu ei învaţă despre Dumnezeu (1 In. 2,27).
==Surse==
Ion Bria, ''Tratat de Teologie dogmatică și ecumenică'', pp.9-12
[[Categorie:Teologie]]
