Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.187 de modificări
Modificări
→Viaţa
Monahii schitioţi au fugit în Palestina, iar de acolo cei patru „Fraţi înalţi” au plecat mai departe la Constantinopol, vrând să se pună sub protecţia împăratului [[Arcadie]] şi a arhiepiscopului [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]]. Împăratul a ascultat plângerile monahilor şi i-a cerut împărătesei Eudoxia să îl convoace pe Teofil la o audiere oficială înaintea arhiepiscopului Ioan, pentru a asculta învinuirile pe care le aducea monahilor. Teofil nu s-a grăbit să ajungă la Constantinopol, ci a strâns mai întâi un grup de episcopi care să-i susţină cauza, ştiind că arhiepiscopul Ioan îşi atrăsese duşmănia Eudoxiei prin severitatea predicilor sale publice împotriva luxului feminin şi pe care aceasta le considerase îndreptate împotriva ei. Teofil a ajuns abia în iunie 403 şi şi-au stabilit reşedinţa în afara oraşului, ignorând invitaţiile arhiepiscopului Ioan.
Ioan a refuzat invitaţia împăratului Arcadie de a prezida sinodul, însă Teofil a acceptat imediat însărcinarea şi a întors sinodul împotriva lui Ioan. Teofil a schimbat imediat agenda sinodului, transformându-l într-un proces împotriva arhiepiscopului Ioan Hrisostom. „Sinodul „[[Sinodul de la Stejar” Stejar]]” s-a ţinut într-o suburbie a [[Calcedon]]ului, iar în final a hotărât depunerea din treaptă a lui Ioan. Mulţumit de sine, Teofil a intrat atunci în Constantinopol, în fruntea unui grup de susţinători înarmaţi, încercând să aşeze pe tronul constantinopolitan un succesor al îndrăgitului arhiepiscop. Poporul Constantinopolului era însă hotărât să-i rămână loial arhiepiscopului Ioan, astfel încât Teofil a fost nevoit să se retragă rapid şi în aceeaşi seară să se urce pe un vas şi să părăsească oraşul, întrucât mulţimea ameninţa să-i arunce în mare atât pe el cât şi pe susţinătorii lui <ref> Pallad. p. 75</ref>. Când Teofil l-a informat pe papa Inochentie al Romei despre depunerea arhiepiscopului Ioan, acesta i-a trimis un răspuns prin care îl mustra pentru „nesuferita aroganţă” arătată prin faptul că nu precizase motivele depunerii, avertizându-l că, până ce procesul înscenat lui Ioan nu avea să fie rediscutat în cadrul unui sinod legitim, el, Inochentie, nu avea să iasă din comuniunea cu Ioan.
În ultima parte a carierei sale, Teofil a scris o serie de lucrări şi a dus o adevărată campanie împotriva „origenismului”. Arhiepiscopul Teofil a răposat pe [[15 octombrie]] 412, după o păstorie de peste douăzeci şi şapte de ani. Teofil este considerat [[sfânt]] de [[Biserica din Alexandria (coptă)|Biserica coptă]] din Alexandria.
