Teofil al Alexandriei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere)
 
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Teofil al Alexandriei''' a fost arhiepiscop al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] între anii 385 şi 412. Apărător înfocat al Ortodoxiei, el a fost însă şi un participant activ, alături de împărăteasa Eudoxia, la intrigile care au dus la [[depunerea din treaptă|depunerea]] şi exilarea Sf. [[Ioan Gură de Aur]] de pe scaunul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]].  
+
'''Teofil al Alexandriei''' a fost arhiepiscop al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] între anii 385 și 412. Apărător înfocat al Ortodoxiei, el a fost însă și un participant activ, alături de împărăteasa Eudoxia, la intrigile care au dus la [[depunerea din treaptă|depunerea]] și exilarea Sf. [[Ioan Gură de Aur]] de pe scaunul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]].  
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Se cunosc puţine lucruri despre tinereţea lui Teofil. Se ştie că a avut o soră al cărei temperament era asemănător cu al său. Succesorul său, Sf. [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], era nepotul sau. Pe când a fost ales arhiepiscop al Alexandriei, era probabil unul dintre cei mai de vază membri ai [[cler]]ului din Alexandria şi era cunoscut pentru înzestrarea sa intelectuală, însă şi pentru agresivitatea şi violenţa sa. Teofil nu arăta niciun fel de toleranţă faţă de [[păgânism|păgâni]] şi [[eretic]]i.
+
Se cunosc puține lucruri despre tinerețea lui Teofil. Se știe că a avut o soră al cărei temperament era asemănător cu al său. Fiul acesteia, Sf. [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], nepotul său, i-a succedat ca Patriarh al Alexandriei.
  
Înainte de urcarea sa pe tronul Alexandriei în 385, Fericitul [[Ieronim]] nota că Teofil nu se afirmase ca predicator. <ref>"Contra Rufin.", III, 18, in P.L., XXIII, 492</ref>În iulie 385, a fost ales pentru a urca pe [[cathedra|scaunul]] Alexandriei. În preajma anului 391, a primit de la împăratul [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie]] permisiunea de a construe o [[biserică]] pe locul vechiului templu păgân al lui Dionysos. Teofil a provocat atunci o confruntare cu păgânii, afişând public, în bătaie de joc, mai multe obiecte din temple. În timpul acestei confruntări, Teofil a determinat distrugerea templului lui Serapis <ref>Socrates Scholasticus, ‘‘Istoria bisericească’‘, 16</ref>, deasupra căruia a construit o bisercă.
+
Atunci când a fost ales arhiepiscop al Alexandriei, Sf. Teofil era probabil unul dintre cei mai de vază membri ai [[cler]]ului din Alexandria și era cunoscut pentru înzestrarea sa intelectuală, însă și pentru agresivitatea și violența sa. Teofil nu arăta niciun fel de toleranță față de [[păgânism|păgâni]] și [[eretic]]i.
  
În primii ani ai păstoriei sale la Alexandria, Teofil a păstrat bune relaţii cu confraţii săi clerici. În 394, când a ajuns pentru prima dată la Constantinopol, a luat parte la un [[sinod]] împreună Nectarie al Constantinopolului, [[Grigorie de Nyssa]] şi [[Teodor din Mopsuestia]]. Se înţelegea bine cu [[Origen]] şi cu prietenii săi monahi, cei patru [[monah]]I din [[Schetia]] cunoscuţi sub numele de „Fraţii cei înalţi”. A aşezat în diferite ranguri bisericeşti mai mulţi clerici din Alexandria. Între aceştia se găsea preotul Isidor, pe care l-a ridicat în rang şi l-a numit [[iconom]] patriarchal. A susţinut învăţăturile lui Origen în cursul mai multor dispute. L-a exilat pe unul din adversarii lui Origen, episcopul Pavel şi i-a reproşat Sf. Ieronim faptul că i-a acordat găzduire acestuia.  
+
Înainte de urcarea sa pe tronul Alexandriei în 385, Fericitul [[Ieronim]] nota că Teofil nu se afirmase ca predicator.<ref>"Contra Rufin.", III, 18, in P.L., XXIII, 492</ref>În iulie 385, a fost ales pentru a urca pe [[cathedra|scaunul]] Alexandriei. În preajma anului 391, a primit de la împăratul [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie]] permisiunea de a construi o [[biserică]] pe locul vechiului templu păgân al lui Dionysos. Teofil a provocat atunci o confruntare cu păgânii, afișând public, în bătaie de joc, mai multe obiecte din temple. În timpul acestei confruntări, Teofil a determinat distrugerea templului lui Serapis <ref>Socrates Scholasticus, ‘‘Istoria bisericească’‘, 16</ref>, deasupra căruia a construit o biserică.
  
În 395 însă Teofil şi-a schimbat dintr-o dată atitudinea, schimbare provocată, se pare, de o ceartă a sa cu preotul Isidor, care era prieten al monahilor din Schetia. La cererea episcopului [[Ioan al Ierusalimului]], Teofil l-a trimis pe prietenul său Isidor în Palestina ca mediator într-o dispută între episcopul Ioan şi Ieronim. Medierea a fost un eşec, iar Teofil i-a păstrat ranchiună lui Ieronim. În cele din urmă, Teofil l-a îndemnat pe Ieronim să respecte autoritatea episcopului Ioan, îndemn repetat în 399.  
+
În primii ani ai păstoriei sale la Alexandria, Teofil a păstrat bune relații cu confrații săi clerici. În 394, când a ajuns pentru prima dată la Constantinopol, a luat parte la un [[sinod]] împreună Nectarie al Constantinopolului, [[Grigorie de Nyssa]] și [[Teodor din Mopsuestia]]. Se înțelegea bine cu [[Origen]] și cu prietenii săi monahi, cei patru [[monah]]I din [[Schetia]] cunoscuți sub numele de „Frații cei înalți”. A așezat în diferite ranguri bisericești mai mulți clerici din Alexandria. Între aceștia se găsea preotul Isidor, pe care l-a ridicat în rang și l-a numit [[iconom]] patriarhal. A susținut învățăturile lui Origen în cursul mai multor dispute. L-a exilat pe unul din adversarii lui Origen, episcopul Pavel și i-a reproșat Sf. Ieronim faptul că i-a acordat găzduire acestuia.  
  
Spre anul 399, se pare că atitudinea lui Teofil faţă de Isidor se schimbase, apparent datorită unor chestiuni legate de administrarea unor bani . <ref>Sf. [[Isidor Pelusiotul]]., Ep. i, 152</ref> Teofil l-a atacat imediat brutal, cu ocări şi chiar acte de violenţă pe Isidor. <ref>Pall., VI; Sozomen, VIII, 12</ref> Când Isidor a căutat adăpost la monahii din Nitria, Teofil s-a întors şi împotriva învăţăturilor lui Origen şi a sprijinitorilor acestuia. În anul 401, a reuşit să obţină o condamnare a origenismului la un [[sinod]] pe care l-a convocat la Alexandria. În fruntea unei trupe de soldaţi şi slujitori înarmaţi, Teofil a atacat apoi reşedinţa monahilor nitrioţi şi i-a dat foc, iar monahii capturaţi au fost maltrataţi.  
+
În 395 însă Teofil și-a schimbat dintr-o dată atitudinea, schimbare provocată, se pare, de o ceartă a sa cu preotul Isidor, care era prieten al monahilor din [[Schetia]]. La cererea episcopului [[Ioan al Ierusalimului]], Teofil l-a trimis pe prietenul său Isidor în Palestina ca mediator într-o dispută între episcopul Ioan și Ieronim. Medierea a fost un eșec, iar Teofil i-a păstrat ranchiună lui Ieronim. În cele din urmă, Teofil l-a îndemnat pe Ieronim să respecte autoritatea episcopului Ioan, îndemn repetat în 399.  
  
Monahii schitioţi au fugit în Palestina, iar de acolo cei patru „Fraţi înalţi” au plecat mai departe la Constantinopol, vrând să se pună sub protecţia împăratului [[Arcadie]] şi a arhiepiscopului [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]]. Împăratul a ascultat plângerile monahilor şi i-a cerut împărătesei Eudoxia îl convoace pe Teofil la o audiere oficială înaintea arhiepiscopului Ioan, pentru a asculta învinuirile pe care le aducea monahilor. Teofil nu s-a grăbit să ajungă la Constantinopol, ci a strâns mai întâi un grup de episcope care să-i susţină cauza, ştiind că arhiepiscopul Ioan îşi atrăsese duşmănia Eudoxiei prin severitatea predicilor sale publice împotriva luxului feminin şi pe care aceasta le considerase îndreptate împotriva ei. Teofil a ajuns abia în iunie 403 şi şi-au stability reşedinţa în afara oraşului, ignorând invitaţiile arhiepiscopului Ioan.  
+
Spre anul 399, se pare că atitudinea lui Teofil față de Isidor se schimbase, aparent datorită unor chestiuni legate de administrarea unor bani.<ref>Sf. [[Isidor Pelusiotul]]., Ep. i, 152</ref> Teofil l-a atacat imediat brutal, cu ocări și chiar acte de violență pe Isidor. <ref>Pall., VI; Sozomen, VIII, 12</ref> Când Isidor a căutat adăpost la monahii din [[Nitria]], Teofil s-a întors și împotriva învățăturilor lui Origen și a sprijinitorilor acestuia. În anul 401, a reușit obțină o condamnare a origenismului la un [[sinod]] pe care l-a convocat la Alexandria. În fruntea unei trupe de soldați și slujitori înarmați, Teofil a atacat apoi reședința monahilor nitrioți și i-a dat foc, iar monahii capturați au fost maltratați.  
  
Ioan a refuzat invitaţia împăratului Arcadie de a prezida sinodul, însă Teofil a acceptat imediat însărcinarea şi a întors sinodul împotriva lui Ioan. Teofil a schimbat imediat agenda sinodului, transformându-l într-un process împotriva arhiepiscopului Ioan Hrisostom. „Sinodul de la Stejar” s-a ţinut într-o suburbie a [[Calcedon]]ului, iar în final a hotărât depunerea din treaptă a lui Ioan. Mulţumit de sine, Teofil a intrat atunci în Constantinopol, în fruntea unui grup de susţinători înarmaţi, încercând aşeze pe tronul constantinopolitan un succesor al îndrăgitului arhiepiscop. Poporul Constantinopolului era însă hotărât să-i rămână loial arhiepiscopului Ioan, astfel încât Teofil a fost nevoit să se retragă rapid şi în aceeaşi seară să se urce pe un vas şi să părăsească oraşul, întrucât mulţimea ameninţa să-i arunce în mare atât pe el cât şi pe susţinătorii lui <ref> Pallad. p. 75</ref>. Când Teofil l-a informat pe papa Inochentie al Romei despre depunerea arhiepiscopului Ioan, acesta i-a trimis un răspuns prin care îl mustra pentru „nesuferita aroganţă” arătată prin faptul că nu precizase motivele depunerii, avertizându-l , până ce procesul înscenat lui Ioan nu avea să fie rediscutat în cadrul unui sinod legitim, el, Inochentie, nu avea să iasă din comuniunea cu Ioan.  
+
Monahii schitioți au fugit în Palestina, iar de acolo cei patru „Frați înalți” au plecat mai departe la Constantinopol, vrând să se pună sub protecția împăratului [[Arcadie]] și a arhiepiscopului [[Ioan Gură de Aur]]. Împăratul a ascultat plângerile monahilor și i-a cerut împărătesei Eudoxia îl convoace pe Teofil la o audiere oficială înaintea arhiepiscopului Ioan, pentru a asculta învinuirile pe care le aducea monahilor. Teofil nu s-a grăbit să ajungă la Constantinopol, ci a strâns mai întâi un grup de episcopi care să-i susțină cauza, știind arhiepiscopul Ioan își atrăsese dușmănia Eudoxiei prin severitatea predicilor sale publice împotriva luxului feminin și pe care aceasta le considerase îndreptate împotriva ei. Teofil a ajuns abia în iunie 403 și și-au stabilit reședința în afara orașului, ignorând invitațiile arhiepiscopului Ioan.  
  
În ultima parte a carierei sale, Teofil a scris o serie de lucrări şi a dus o adevărată campanie împotriva „origenismului”. Arhiepiscopul Teofil a răposat pe [[15 octombrie]] 412, după o păstorie de peste douăzeci şi şapte de ani. Teofil este considerat [[sfânt]] de [[Biserica din Alexandria (coptă)|Biserica coptă]] din Alexandria.
+
Ioan a refuzat invitația împăratului Arcadie de a prezida sinodul, însă Teofil a acceptat imediat însărcinarea și a întors sinodul împotriva lui Ioan. Teofil a schimbat imediat agenda sinodului, transformându-l într-un proces împotriva arhiepiscopului Ioan Hrisostom. „[[Sinodul de la Stejar]]” s-a ținut într-o suburbie a [[Calcedon]]ului, iar în final a hotărât depunerea din treaptă a lui Ioan. Mulțumit de sine, Teofil a intrat atunci în Constantinopol, în fruntea unui grup de susținători înarmați, încercând să așeze pe tronul constantinopolitan un succesor al îndrăgitului arhiepiscop. Poporul Constantinopolului era însă hotărât să-i rămână loial arhiepiscopului Ioan, astfel încât Teofil a fost nevoit să se retragă rapid și în aceeași seară să se urce pe un vas și să părăsească orașul, întrucât mulțimea amenința să-i arunce în mare atât pe el cât și pe susținătorii lui.<ref> Pallad. p. 75</ref> Când Teofil l-a informat pe papa [[Inochentie I al Romei|Inochentie al Romei]] despre depunerea arhiepiscopului Ioan, acesta i-a trimis un răspuns prin care îl mustra pentru „nesuferita aroganță” arătată prin faptul că nu precizase motivele depunerii, avertizându-l că, până ce procesul înscenat lui Ioan nu avea să fie rediscutat în cadrul unui sinod legitim, el, Inochentie, nu avea să iasă din comuniunea cu Ioan.
 +
 
 +
În ultima parte a carierei sale, Teofil a scris o serie de lucrări și a dus o adevărată campanie împotriva „origenismului”. Arhiepiscopul Teofil a răposat pe [[15 octombrie]] 412, după o păstorie de peste douăzeci și șapte de ani. Teofil este considerat [[sfânt]] de [[Biserica din Alexandria (coptă)|Biserica coptă]] din Alexandria.
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 30: Linia 32:
  
 
==Surse==
 
==Surse==
 
 
*[[:en:Theophilus of Alexandria]], după
 
*[[:en:Theophilus of Alexandria]], după
 
+
**en: [http://www.ccel.org/ccel/wace/biodict.txt  ''Theophilus, Bishop of Alexandria'', Henry Wace, Ed., Dictionary of Early Christian Biography]
*en: [http://www.ccel.org/ccel/wace/biodict.txt  ''Theophilus, Bishop of Alexandria'', Henry Wace, Ed., Dictionary of Early Christian Biography]
+
**en: [[wikipedia:Theophilus_of_Alexandria]]
*en: [[wikipedia:Theophilus_of_Alexandria]]
+
**en: [http://www.newadvent.org/cathen/14625b.htm  Catholic Encyclopedia: Theophilus]
*en: [http://www.newadvent.org/cathen/14625b.htm  Catholic Encyclopedia: Theophilus]
+
**en: [http://www.catholic.org/saints/saint.php?saint_id=826  Catholic Online:  St. Theophilus of Alexandria]
*en: [http://www.catholic.org/saints/saint.php?saint_id=826  Catholic Online:  St. Theophilus of Alexandria]
+
**en: [http://www.voskrese.info/spl/XfeofilAlex.html  St. Theophilus, Patriarch of Alexandria]
*en: [http://www.voskrese.info/spl/XfeofilAlex.html  St. Theophilus, Patriarch of Alexandria]
 
  
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*en: [[wikipedia: Synod_of_the_Oak]]
+
*en: [[Wikipedia: Synod_of_the_Oak]]
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]

Versiunea curentă din 9 ianuarie 2023 12:04

Teofil al Alexandriei a fost arhiepiscop al Alexandriei între anii 385 și 412. Apărător înfocat al Ortodoxiei, el a fost însă și un participant activ, alături de împărăteasa Eudoxia, la intrigile care au dus la depunerea și exilarea Sf. Ioan Gură de Aur de pe scaunul Constantinopolului.

Viața

Se cunosc puține lucruri despre tinerețea lui Teofil. Se știe că a avut o soră al cărei temperament era asemănător cu al său. Fiul acesteia, Sf. Chiril, nepotul său, i-a succedat ca Patriarh al Alexandriei.

Atunci când a fost ales arhiepiscop al Alexandriei, Sf. Teofil era probabil unul dintre cei mai de vază membri ai clerului din Alexandria și era cunoscut pentru înzestrarea sa intelectuală, însă și pentru agresivitatea și violența sa. Teofil nu arăta niciun fel de toleranță față de păgâni și eretici.

Înainte de urcarea sa pe tronul Alexandriei în 385, Fericitul Ieronim nota că Teofil nu se afirmase ca predicator.[1]În iulie 385, a fost ales pentru a urca pe scaunul Alexandriei. În preajma anului 391, a primit de la împăratul Teodosie permisiunea de a construi o biserică pe locul vechiului templu păgân al lui Dionysos. Teofil a provocat atunci o confruntare cu păgânii, afișând public, în bătaie de joc, mai multe obiecte din temple. În timpul acestei confruntări, Teofil a determinat distrugerea templului lui Serapis [2], deasupra căruia a construit o biserică.

În primii ani ai păstoriei sale la Alexandria, Teofil a păstrat bune relații cu confrații săi clerici. În 394, când a ajuns pentru prima dată la Constantinopol, a luat parte la un sinod împreună Nectarie al Constantinopolului, Grigorie de Nyssa și Teodor din Mopsuestia. Se înțelegea bine cu Origen și cu prietenii săi monahi, cei patru monahI din Schetia cunoscuți sub numele de „Frații cei înalți”. A așezat în diferite ranguri bisericești mai mulți clerici din Alexandria. Între aceștia se găsea preotul Isidor, pe care l-a ridicat în rang și l-a numit iconom patriarhal. A susținut învățăturile lui Origen în cursul mai multor dispute. L-a exilat pe unul din adversarii lui Origen, episcopul Pavel și i-a reproșat Sf. Ieronim faptul că i-a acordat găzduire acestuia.

În 395 însă Teofil și-a schimbat dintr-o dată atitudinea, schimbare provocată, se pare, de o ceartă a sa cu preotul Isidor, care era prieten al monahilor din Schetia. La cererea episcopului Ioan al Ierusalimului, Teofil l-a trimis pe prietenul său Isidor în Palestina ca mediator într-o dispută între episcopul Ioan și Ieronim. Medierea a fost un eșec, iar Teofil i-a păstrat ranchiună lui Ieronim. În cele din urmă, Teofil l-a îndemnat pe Ieronim să respecte autoritatea episcopului Ioan, îndemn repetat în 399.

Spre anul 399, se pare că atitudinea lui Teofil față de Isidor se schimbase, aparent datorită unor chestiuni legate de administrarea unor bani.[3] Teofil l-a atacat imediat brutal, cu ocări și chiar acte de violență pe Isidor. [4] Când Isidor a căutat adăpost la monahii din Nitria, Teofil s-a întors și împotriva învățăturilor lui Origen și a sprijinitorilor acestuia. În anul 401, a reușit să obțină o condamnare a origenismului la un sinod pe care l-a convocat la Alexandria. În fruntea unei trupe de soldați și slujitori înarmați, Teofil a atacat apoi reședința monahilor nitrioți și i-a dat foc, iar monahii capturați au fost maltratați.

Monahii schitioți au fugit în Palestina, iar de acolo cei patru „Frați înalți” au plecat mai departe la Constantinopol, vrând să se pună sub protecția împăratului Arcadie și a arhiepiscopului Ioan Gură de Aur. Împăratul a ascultat plângerile monahilor și i-a cerut împărătesei Eudoxia să îl convoace pe Teofil la o audiere oficială înaintea arhiepiscopului Ioan, pentru a asculta învinuirile pe care le aducea monahilor. Teofil nu s-a grăbit să ajungă la Constantinopol, ci a strâns mai întâi un grup de episcopi care să-i susțină cauza, știind că arhiepiscopul Ioan își atrăsese dușmănia Eudoxiei prin severitatea predicilor sale publice împotriva luxului feminin și pe care aceasta le considerase îndreptate împotriva ei. Teofil a ajuns abia în iunie 403 și și-au stabilit reședința în afara orașului, ignorând invitațiile arhiepiscopului Ioan.

Ioan a refuzat invitația împăratului Arcadie de a prezida sinodul, însă Teofil a acceptat imediat însărcinarea și a întors sinodul împotriva lui Ioan. Teofil a schimbat imediat agenda sinodului, transformându-l într-un proces împotriva arhiepiscopului Ioan Hrisostom. „Sinodul de la Stejar” s-a ținut într-o suburbie a Calcedonului, iar în final a hotărât depunerea din treaptă a lui Ioan. Mulțumit de sine, Teofil a intrat atunci în Constantinopol, în fruntea unui grup de susținători înarmați, încercând să așeze pe tronul constantinopolitan un succesor al îndrăgitului arhiepiscop. Poporul Constantinopolului era însă hotărât să-i rămână loial arhiepiscopului Ioan, astfel încât Teofil a fost nevoit să se retragă rapid și în aceeași seară să se urce pe un vas și să părăsească orașul, întrucât mulțimea amenința să-i arunce în mare atât pe el cât și pe susținătorii lui.[5] Când Teofil l-a informat pe papa Inochentie al Romei despre depunerea arhiepiscopului Ioan, acesta i-a trimis un răspuns prin care îl mustra pentru „nesuferita aroganță” arătată prin faptul că nu precizase motivele depunerii, avertizându-l că, până ce procesul înscenat lui Ioan nu avea să fie rediscutat în cadrul unui sinod legitim, el, Inochentie, nu avea să iasă din comuniunea cu Ioan.

În ultima parte a carierei sale, Teofil a scris o serie de lucrări și a dus o adevărată campanie împotriva „origenismului”. Arhiepiscopul Teofil a răposat pe 15 octombrie 412, după o păstorie de peste douăzeci și șapte de ani. Teofil este considerat sfânt de Biserica coptă din Alexandria.

Note

  1. "Contra Rufin.", III, 18, in P.L., XXIII, 492
  2. Socrates Scholasticus, ‘‘Istoria bisericească’‘, 16
  3. Sf. Isidor Pelusiotul., Ep. i, 152
  4. Pall., VI; Sozomen, VIII, 12
  5. Pallad. p. 75
Casetă de succesiune:
Teofil al Alexandriei
Precedat de:
Timotei
Arhiepiscop al Alexandriei
385-412
Urmat de:
Chiril



Surse


Legături externe