Teofil III (Giannopoulos) al Ierusalimului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere, completare, reorganizare dupa biografia oficiala)
m (Alegerea ca Patriarh)
Linia 19: Linia 19:
 
==Alegerea ca Patriarh==
 
==Alegerea ca Patriarh==
  
După tulburările care au dus la depunerea din treaptă a patriarhului Irineu (miezul disputei fusese înstrăinarea unor proprietăţi ale Bisericii Ierusalimului), a fost ales de către Sfântul Sinod ca Patriarh al Bisericii Ierusalimului, cu unanimitate de voturi, pe [[22 august|9/22 august]] 2005 şi a fost întronizat pe [[22 septembrie|9/22 septembrie]] 2005, cu numele de Teofil al III-lea.
+
După tulburările care au dus la depunerea din treaptă a patriarhului Irineu (miezul disputei fusese înstrăinarea unor proprietăţi ale Bisericii Ierusalimului în favoarea unor investitori israelieni), a fost ales de către Sfântul Sinod ca Patriarh al Bisericii Ierusalimului, cu unanimitate de voturi, pe [[22 august|9/22 august]] 2005 şi a fost întronizat pe [[22 septembrie|9/22 septembrie]] 2005, cu numele de Teofil al III-lea.
 
Patriarhul Teofil era considerat a fi fost mai favorabil patriarhului Irineu, predecesorul său care fusese depus din treaptă, decât alţi posibili candidaţi, ceea ce putea ajuta la calmarea spiritelor şi stabilizarea situaţiei din Patriarhia Ierusalimului, întrucât în acea vreme credincioşii erau împărţiţi între cei care susţineau decizia Sfântului Sinod şi sprijinitorii Patriarhului depus. Alegerea PF Teofil a fost văzută ca o soluţie de a-i readuce laolaltă pe credincioşii învrăjbiţi, însă tensiunile au mai continuat o vreme, îngreunând recunoaşterea oficială a statutului său.   
 
Patriarhul Teofil era considerat a fi fost mai favorabil patriarhului Irineu, predecesorul său care fusese depus din treaptă, decât alţi posibili candidaţi, ceea ce putea ajuta la calmarea spiritelor şi stabilizarea situaţiei din Patriarhia Ierusalimului, întrucât în acea vreme credincioşii erau împărţiţi între cei care susţineau decizia Sfântului Sinod şi sprijinitorii Patriarhului depus. Alegerea PF Teofil a fost văzută ca o soluţie de a-i readuce laolaltă pe credincioşii învrăjbiţi, însă tensiunile au mai continuat o vreme, îngreunând recunoaşterea oficială a statutului său.   
  

Versiunea de la data 12 iulie 2011 11:12

Patriarhul Teofil III (Giannopoulos) al Ierusalimului

Preafericirea Sa Patriarhul Teofil al III-lea (Giannopoulos) al Ierusalimului (gr. Θεόφιλος Γιαννόπουλος), n. 1952, este întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ierusalimului din anul 2005. Titlul său complet este: Preafericitul Teofil al III-lea, Patriarh al Sfintei Cetăţi a Ierusalimului şi al întregii Palestine, al Siriei, Arabiei şi ţinuturilor de dincolo de Iordan, al Canei Galileii şi al Sfântului Sion.

Viaţa

Patriarhul Teofil s-a născut în localitatea Gargalianes din ţinutul Trifilia, în Messinia (o subregiune din Peloponez, în Grecia), în anul 1952, primind la botez numele de Ilie (Ηλίας). A intrat la Şcoala Patriarhală din Ierusalim în anul 1964 şi a absolvit în anul 1970. În iunie 1970 a fost tuns în monahism de către patriarhul Benedict al Ierusalimului, primind numele de Teofil. A fost hirotonit diacon în acelaşi an, slujind o vreme în Biserica Învierii, apoi ca diacon al patriarhului Ierusalimului. În iulie 1975 a fost hirotonit preot, iar în anul 1978 a primit rangul de arhimandrit.

Începând cu anul 1975, şi-a continuat studiile de Teologie la Universitatea din Atena, după care (1978) s-a întors la Ierusalim, unde a fost numit secretar-şef al Secretariatului Patriarhal şi profesor la Şcoala Patriarhală.

După studiile masterale urmate la Universitatea din Durham, Marea Britanie (din 1981), a fost numit Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ierusalimului (1986) şi responsabil al Biroului de Presă al Patriarhiei. A reprezentat Patriarhia Ecumenică la Adunarea Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Canberra, Australia. A mai slujit o vreme (1991-1996) ca stareţ al Mănăstirii din Cana Galileii, apoi a fost membru al Comitetului judiciar bisericesc.

A fost ales ca membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ierusalimului în anul 2000, calitate în care a îndeplinit mai multe misiuni (delegat al Bisericii Ierusalimului la Moscova, apoi responsabil bisericesc pentru Qatar, apoi membru al Consistoriului Bisericesc şi Mare Eclesiarh al Bisericii Învierii din Ierusalim.

A fost hirotonit de către Patriarhul Irineu al Ierusalimului ca Arhiepiscop al Taborului în februarie 2005. Pe lângă limba sa maternă, greaca, Patriarhul Teofil vorbeşte fluent limbile engleză şi arabă.

Ca fapt divers, patriarhul Teofil este vărul fostului director al CIA şi s-a întâlnit şi cu fostul secretar de Stat american Condoleeza Rice.

Alegerea ca Patriarh

După tulburările care au dus la depunerea din treaptă a patriarhului Irineu (miezul disputei fusese înstrăinarea unor proprietăţi ale Bisericii Ierusalimului în favoarea unor investitori israelieni), a fost ales de către Sfântul Sinod ca Patriarh al Bisericii Ierusalimului, cu unanimitate de voturi, pe 9/22 august 2005 şi a fost întronizat pe 9/22 septembrie 2005, cu numele de Teofil al III-lea. Patriarhul Teofil era considerat a fi fost mai favorabil patriarhului Irineu, predecesorul său care fusese depus din treaptă, decât alţi posibili candidaţi, ceea ce putea ajuta la calmarea spiritelor şi stabilizarea situaţiei din Patriarhia Ierusalimului, întrucât în acea vreme credincioşii erau împărţiţi între cei care susţineau decizia Sfântului Sinod şi sprijinitorii Patriarhului depus. Alegerea PF Teofil a fost văzută ca o soluţie de a-i readuce laolaltă pe credincioşii învrăjbiţi, însă tensiunile au mai continuat o vreme, îngreunând recunoaşterea oficială a statutului său.

Recunoaşterea oficială

Astfel, Patriarhul Teofil al Ierusalimului este recunoscut oficial în această calitate de toate Bisericile Ortodoxe surori şi de către majoritatea guvernelor europene, precum şi de statele din Orientul Mijlociu, însă nu şi de autorităţile statului Israel. În luna mai 2007, Guvernul iordanian a retras recunoaşterea oficială[1] . Mitropolitul Teodosie (Attalah Hanna) al Sebastiei din Biserica Ortodoxă Greacă a Ierusalimului ceruse şi el boicotarea patriarhului Teofil al III-lea [2], însă Guvernul iordanian a revenit asupra hotărârii sale pe 12 iunie 2007, anunţând că îl recunoştea şi mai departe pe PF Teofil ca Patriarh al Bisericii Ierusalimului.[3]

Activitatea ca patriarh

De la întronizarea sa, patriarhul Teofil a făcut un pas important înainte în păstorirea credincioşilor săi (în marea lor majoritate arabi palestinieni), desemnând ca episcopi şi chiar ca membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ierusalimului mai mulţi palestinieni.[4]. Mai înainte, Patriarhia Ierusalimului era dominată covârşitor de etnici greci.

Sub păstorirea PF Teofil, Biserica Ierusalimului a participat activ la întrunirile inter-ortodoxe (implicându-se inclusiv în medierea disputelor legate de succesiunea la tronul arhiepiscopal al Bisericii Ciprului) şi ecumenice, iar patriarhul a reconfirmat participarea Bisericii sale la Consiliul Mondial al Bisericilor şi la Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu. S-a angajat totodată şi în susţinerea procesului de peace-building din Orientul Mijlociu.

În septembrie 2008, a prezentat situaţia şi dificultăţile Bisericii Ierusalimului înaintea Parlamentului European. În octombrie 2008 a participat la întrunirea întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe de la Constantinopol.

Casetă de succesiune:
Teofil III (Giannopoulos) al Ierusalimului
Precedat de:
?
Arhiepiscop de Tabor
2005
Urmat de:
?
Precedat de:
Irineu I
Patriarh de Ierusalim
2005-prezent
Urmat de:


Surse

Legături externe