Teodosie cel Mare (împărat): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: ''For another saint called ''Theodosius the Great'' living in the fifth-sixth centuries, see Theodosius the Great (cenobiarch).'' The holy and right-believing Emperor '''Theodosi...)
 
m
 
(Nu s-au afișat 31 de versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
''For another saint called ''Theodosius the Great'' living in the fifth-sixth centuries, see [[Theodosius the Great (cenobiarch)]].''
+
[[Imagine:Theodosius-1-.jpg|thumb|300px|Împăratul roman Teodosie cel Mare]]
 +
Sfântul și binecredinciosul împărat '''Teodosie I''', numit și '''Teodosie cel Mare''' (grec. Θεοδόσιος ο Μέγας), a fost ultimul împărat roman care a condus întregul Imperiu Roman (între anii 379 și 395), înainte de divizarea acestuia în cel două imperii - de răsărit și de apus. Teodosie cel Mare este cunoscut și pentru că a decretat [[creștinism|creștinismul ortodox]] ca religie oficială a Imperiului Roman. A fost un puternic apărător al credinței ortodoxe și trecut în rândul [[sfinți]]lor, [[Praznic|prăznuirea]] lui făcându-se la data de [[17 ianuarie]].
  
The holy and right-believing Emperor '''Theodosius I''', also called '''Theodosius the Great''', was the last emperor who ruled over both the eastern and western portions of the Roman Empire. He ruled from 379 to 395. Theodosius I is also known for making Christianity the official state religion of the Roman Empire. He was a strong defender of the Orthodox Christian faith and is a [[saint]].  His [[feast day]] is celebrated on [[January 17]].
+
==Viața==
 +
Teodosie cel Mare (numele roman fiind ''Flavius Theodosius'') s-a născut pe [[11 ianuarie]] 347 la Cauca în nord-vestul provinciei romane Hispania (azi Coca, în Spania). Era fiul generalului Flavius Theodosius ''cel Bătrân'', mama sa numindu-se Thermantia; ambii săi părinți erau creștini ortodocși.
  
==Life==
+
S-a căsătorit cu Aelia Flacilla, de la care a avut doi fii, [[Arcadie]] și Honorius (urmașii săi la tron), și o fiică, Pulcheria. Soția sa, Aelia Flacilla (cunoscută și ca ''Placilla'' sau ''Plachilla''), este [[Prăznuire|prăznuită]] ca [[sfânt]]ă pe data de [[14 septembrie]]. Atât Aelia, cât și fiica sa Pulcheria au murit în anul in 385. Mai târziu, Teodosiu s-a căsătorit cu Galla, fiica împăratului Valentinian I, cu care a avut o fiică, Galla Placidia, viitoarea mamă a împăratului Valentinian al III-lea.
Flavius Theodosius was born on [[January 11]], 347, in Cauca (modern Coca) in the Roman province of Spain, the son of Comes Theodosius (the elder) and Thermantia, who both were Orthodox Christians. He married Aelia Flacilla, by whom he had three children: two sons, Arcadius and Honorius (his future successors), and a daughter, Pulcheria. Aelia Flacilla (also ''Placilla'' or ''Plakilla'') is commemorated as a saint on [[September 14]]. Both Aelia and Pulcheria died in 385. After Aelia's death, Theodosius married Galla, the daughter of Valentinian I, by whom he had a daughter, Galla Placidia, the mother of Valentinian III.
 
  
As the son of a senior Roman military officer, Flavius Theodosius accompanied his father to Britannia to quell the Great Conspiracy in 368. In 374, he became the military commander (Dux) of Moesia on the lower Danube River, where he distinguished himself in battles with the Sarmatians. At about the same time that his father suffered disgrace and was executed in 375, Theodosius retired to his estates in Spain, apparently fearing further persecution because of his family ties. But his reputation was not forgotten.
+
Mergând pe urmele tatălui său, Teodosie îmbrățișează și el cariera militară, ajungând la demnitatea de ''dux'' în provincia Moesia superioară în anul 374, după ce se distinsese în bătăliile purtate împotriva sarmaților la Dunărea de Jos<ref>Edward Gibbon, - ''Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman'', Editura Minerva, București, 1976</ref>.
  
Two co-emperors, Valentinian I and Valens, governed the Roman Empire&mdash;Valentinian I in the West and Valens in the East&mdash;until the death of Valentinian I. After Valentinian I’s death on [[November 17]], 375, his sons, Valantinian II and Gratian, succeeded him as rulers of the Western Roman Empire. Theodosius regained his commission, fought the Sarmatians again, and won the rank of magister militum per Illyricum in 376. In 378, Gratian appointed Theodosius co-augustus for the East after Valens was killed in the Battle of Adrianople. In 383, Gratian was also killed in a rebellion. Also in 383, Theodosius named his son Arcadius as co-augustus in the east. With the death of Valentinian II in 392, Theodosius became the ruler of the Roman Empire as the sole emperor; he was the last Roman emperor to do so.  
+
La scurt timp însă, datorită faptului că tatăl său (generalul roman Flavius Theodosius ''cel Bătrân'') căzuse în dizgrație și fusese executat la ordinul împăratului Valentinian I, Teodosie s-a retras la moșiile sale în Spania (în 376), aparent temându-se de persecuțiile împăratului din cauza legăturilor sale de familie. Dar reputația sa din domeniul militar nu a fost uitată, și după moartea lui  Valentinian I, urmașii acestuia, co-împărații Valentinian al II-lea și Grațian, l-au rechemat pe Teodosie, încredințându-i comanda unei noi campanii împotriva sarmaților. După o serie de victorii, Teodosie a câștigat rangul de ''magister militum per Illyricum'', iar în anul 378 împăratul Grațian l-a desemnat drept co-împărat (''Augustus'') pentru partea de răsărit a imperiului roman, după ce fostul co-împărat Valens fusese ucis de către goți în bătălia de la Adrianopol.
  
Upon becoming emperor, Theodosius’ attention was called by the entrenched Goths in the Balkans, the solution to which occupied Theodosius for the first two years of his reign. On [[November 24]], 380, Theodosius was finally able to enter Constantinople, and a settlement with the Gothic forces was finally achieved with the signing of treaties on [[October 3]], 382. During the latter 380s, Theodosius was occupied with aiding Valentinian II in the West against the usurper Clemens Maximus. This episode was finally concluded when Theodosius’ army defeated Maximus in 388. The captured Maximus was then executed on [[August 28]], 388.  
+
Spirit energic și autoritar, Teodosiu a întreprins o serie de măsuri vizând întărirea capacității de apărare a imperiului, efectuând o serie de reforme în domeniul dreptului, fiscalității și finanțelor, și acceptând un număr sporit de contingente „barbare” în armată.
 +
După lupte grele cu vizigoții, care ocupaseră o parte din peninsula balcanică, Teodosie a ajuns la o înțelegere cu aceștia, semnându-se un tratat de pace în 382, prin care îi stabilește ca federați în provincia Tracia, între Balcani și Dunăre.  
 +
După aceasta, Teodosie a trebuit să-i vină în ajutor Valentinian al II-lea (co-împărat în părțile apusene ale imperiului roman), împotriva uzurpatorului Clemens Maximus. Oștile lui Teodosie l-au învins pe Maximus în 388, acesta fiind executat.
  
With Valentinian II’s death, under questionable circumstances, Theodosius gave his son Honorius the full rank of Augustus of the West in January 393. In the meantime, the magister militum Arbogast, who had served under Valentinian II, elected Eugenius, a former teacher of rhetoric and a pagan, as emperor of the West. Armed force was needed to settle the usurpation. Aiding Honorius, Theodosius led the campaign against Eugenius, culminating in the two-day Battle of Frigidus on [[September 5]] and [[September 6|6]], 394. The first day of the battle did not go well for Theodosius’ forces, but the battle turned on the second day after it was said that two “heavenly riders all in white” gave Theodosius courage, and a [[w:Bora (wind)|Bora]] (natural air current) arose with its cyclonic winds blowing directly into the face of Eugenius’ forces, disrupting his line of battle. Eugenius was captured and soon executed.
+
Ulterior, după moartea lui Valentinian al II-lea în 392, Teodosie rămâne conducător al Imperiului Roman ca împărat unic - el a fost ultimul împărat roman în acest sens (al imperiului unic). I s-a opus însă Arbogast, comandantul armatelor romane din apus (''magister militum''), care l-a ales pe Flavius Eugenius, un fost profesor de retorică și un păgân, ca împărat al occidentului. Teodosie a condus personal campania împotriva uzurpatorului Eugenius, campanie care a culminat cu bătălia de la râul Frigidus (5 și 6 septembrie 394), la poalele Munților Alpi. Deși în prima zi a bătăliei lucrurile nu au mers deloc bine pentru Teodosie, a doua zi, după ce "''au fost văzuți pe cer doi îngeri călărind pe cai albi''" (așa cum relatează o cronică), oștile lui Teodosie au prins curaj, și fiind ajutate și de o furtună puternică (un ciclon de tip ''Bora'') ce suflă direct în fața forțelor lui Eugenius, au obținut o victorie categorică, Eugenius fiind capturat și executat.
  
==Trinitarian Christianity==
+
Teodosie cel Mare a murit pe [[17 ianuarie]] 395 la Mediolanum (Milano de astăzi, în Italia).
While born into a Christian family, Theodosius was not [[baptize]]d until 380, when a serious sickness in Thessalonica brought him to make the decision. He was baptized by the Orthodox bishop of Thessalonica, Ascholios, after assuring himself that the [[bishop]] was not an [[Arianism|Arian]]. From the start of his reign, a considerable part of Theodosius’ activities were spent defending the Orthodox faith and suppressing Arianism. In February 380, he joined with Gratian in a edict declaring that all subjects of their domains should profess the Orthodox faith. Upon entering Constantinople, Theodosius began to expel the Arian party from their hold there. St. [[Gregory the Theologian|Gregory of Nazianzus]] was elected patriarch of [[Church of Constantinople|Constantinople]] by the [[Second Ecumenical Council]], which had been called into session in 381 to deal with a number of issues, including the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Creed]], various [[heretic]]s, and the order of honor among the patriarchates.  
+
Sf. [[Ambrozie al Milanului]], cu care Teodosie a avusese o strânsă relație spirituală, a ținut cu această ocazie discursul funerar "''De obitu Theodosii''". Moartea lui Teodosie a fost o piatră de hotar în istorie: lumea romană nu a mai fost niciodată unită. Imperiul Roman a fost divizat (de această dată definitiv) între cei doi fii ai săi: [[Arcadie]] în Imperiul Roman de Răsărit, sub regența lui Rufinus, și Honorius în Imperiul Roman de Apus, sub regența lui Stilicho.
  
During his reign Theodosius, while holding strictly to the [[Trinity|Trinitarian]] position of the first two Ecumenical Councils, attempted to be conciliatory with the heretical parties but was not successful. In 388, against the remnants of the pagans, Theodosius took severe measures, sending prefects throughout the Middle East, destroying temples and disrupting pagan associations. In 391, Theodosius refused the restoration of the Altar of Victory in the Roman senate. He also put an end to the Olympic games.
+
==Teodosie și creștinismul ortodox==
 +
Deși se născuse într-o familie creștină (atât tatăl său, generalul Flavius Theodosius cel Bătrân, cât și mama sa, Thermantia, fiind creștini ortodocși), Teodosie nu a fost [[botez]]at decât în toamna anului 380, la vârsta de 33 de ani, de către [[episcop]]ul [[Acholius al Tesalonicului]], după ce se asigurase în prealabil că acest episcop nu era adept al [[Arianism|arianismului]], erezie care începuse să facă mulți adepți în imperiul roman.
  
With the rise of Eugenius, the pagan forces made an armed attempt to restore pagan rites. Eugenius set up pagan altars in Rome, including the Altar of Victory. Thus Theodosius' Christian armies met Eugenius near Aquileia on [[September 6]], 394, once more the Christians triumphed over the banner of the ancient gods, and Theodosius entered Rome as the sole emperor of the now finally Christian empire.  
+
Imediat ce a ajuns co-împărat (''Augustus'') pentru partea de răsărit a imperiului roman, Teodosie a început o activitate susținută de combatere a [[erezie|ereziilor]], în special a [[Arianism|arianismului]]. Astfel, în februarie 380, împreună cu Grațian (împăratul din apus), a dat un edict (decret) care legifera obligativitatea credinței ortodoxe pentru toți supușii lor.
 +
 +
La două zile după intrarea sa ca împărat (''Augustus'') în [[Constantinopol]], la [[24 noiembrie]] 380, Teodosie l-a exilat pe episcopul arian Demophilus, iar în locul său l-a numit pe Sf. [[Grigorie Teologul]] (''Grigorie de Nazianz''), care era conducătorul spiritual al comunității ortodoxe din Constantinopol și un apărător intransigent al [[Crezul]]ui de la [[Niceea]]. Acest lucru a stârnit nemulțumiri în rândul arienilor, nemulțumiri care s-au tradus chiar și printr-o încercare de asasinare a împăratului. Teodosie nu a dat înapoi, ci a convocat un important [[sinod]] la Constantinopol, în luna mai 381, sinod care avea să rămână în istoria Bisericii ca [[Sinodul II Ecumenic]].
  
Theodosius proclaimed his two sons, Arcadius and Honorius, ''augusti'' earlier during his life, and with his death Arcadius became emperor of the eastern half of the empire and Honorius emperor of the western half. Theodosius died in Milan on [[January 17]], 395. St [[Ambrose of Milan|Ambrose]], with whom Theodosius had a close relationship, preached his funeral oration ("De obitu Theodosii", P. L., XVI, 1385). With the division of the empire between his sons, his death was a milestone in history: The Roman world was never again to be united.
+
Deși în tot timpul domniei sale Teodosie a fost un apărător ferm al creștinismului ortodox, mai cu seama în ce privește credința în [[Sfânta Treime]], așa cum stabiliseră primele două [[Sinod Ecumenic|Sinoade Ecumenice]], el a încercat să fie conciliant și cu ereticii dar fără succes. Din acest motiv, a fost nevoit să ia și unele măsuri dure împotriva ereticilor și a păgânilor. Astfel, în anul 388 a numit noi prefecți în provinciile orientale, cu misiunea expresă de a distruge templele zeilor păgâni. În 391, Teodosie a refuzat restaurarea altarului tradițional al ''Victoriei'' din Senatul roman; tot el este acela care a pus capăt Jocurilor Olimpice, care aveau o tradiție de peste o mie de ani.  
 +
Practic, în perioada 391-92 toate templele păgâne din imperiul roman au fost închise. Împăratul Teodosie cel Mare a pus capăt, printr-un decret, jertfelor păgâne (atâtea câte se mai practicau) în Roma și Alexandria; a interzis și cultul zeilor domestici, odată cu întregul păgânism.
  
{{start box}}
+
==Note==
{{succesiune|
+
<references/>
before= Valentinian al II-lea|
 
title= Roman Emperor|
 
years=347-395|
 
after=Arcadius eastern emperor<br>Honorius western emperor}}
 
{{end box}}
 
  
==External links==
+
==Surse==
 
*[[Wikipedia:Theodosius I]]
 
*[[Wikipedia:Theodosius I]]
 +
*[http://www.roman-emperors.org/theo1.htm De Imperatoribus Romanis - Theodosius I (379-395 A.D.)]
 +
 +
==Legături externe==
 +
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Theodosius_I Wikipedia română - Teodosiu I]
 
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=109027 Emperor Theodosius the Great]
 
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=109027 Emperor Theodosius the Great]
 
*[http://www.roman-empire.net/collapse/theodosius-I.html Theodosius the Great]
 
*[http://www.roman-empire.net/collapse/theodosius-I.html Theodosius the Great]
Linia 39: Linia 45:
  
  
[[Category:Sfinţi]]
+
{{start box}}
[[Category:Împăraţi şi Regi]]
+
{{succesiune|
 +
înainte= [[Valentinian al II-lea]]|
 +
titlu= Împărat roman|
 +
ani=379-395|
 +
după=[[Arcadie]] împărat la Răsărit<br>Honorius împărat la Apus}}
 +
{{end box}}
 +
 
 +
 
 +
[[Categorie:Sfinți]]
 +
[[Categorie:Împărați romani]]
  
 
[[en:Theodosius the Great (emperor)]]
 
[[en:Theodosius the Great (emperor)]]

Versiunea curentă din 31 iulie 2022 12:56

Împăratul roman Teodosie cel Mare

Sfântul și binecredinciosul împărat Teodosie I, numit și Teodosie cel Mare (grec. Θεοδόσιος ο Μέγας), a fost ultimul împărat roman care a condus întregul Imperiu Roman (între anii 379 și 395), înainte de divizarea acestuia în cel două imperii - de răsărit și de apus. Teodosie cel Mare este cunoscut și pentru că a decretat creștinismul ortodox ca religie oficială a Imperiului Roman. A fost un puternic apărător al credinței ortodoxe și trecut în rândul sfinților, prăznuirea lui făcându-se la data de 17 ianuarie.

Viața

Teodosie cel Mare (numele roman fiind Flavius Theodosius) s-a născut pe 11 ianuarie 347 la Cauca în nord-vestul provinciei romane Hispania (azi Coca, în Spania). Era fiul generalului Flavius Theodosius cel Bătrân, mama sa numindu-se Thermantia; ambii săi părinți erau creștini ortodocși.

S-a căsătorit cu Aelia Flacilla, de la care a avut doi fii, Arcadie și Honorius (urmașii săi la tron), și o fiică, Pulcheria. Soția sa, Aelia Flacilla (cunoscută și ca Placilla sau Plachilla), este prăznuită ca sfântă pe data de 14 septembrie. Atât Aelia, cât și fiica sa Pulcheria au murit în anul in 385. Mai târziu, Teodosiu s-a căsătorit cu Galla, fiica împăratului Valentinian I, cu care a avut o fiică, Galla Placidia, viitoarea mamă a împăratului Valentinian al III-lea.

Mergând pe urmele tatălui său, Teodosie îmbrățișează și el cariera militară, ajungând la demnitatea de dux în provincia Moesia superioară în anul 374, după ce se distinsese în bătăliile purtate împotriva sarmaților la Dunărea de Jos[1].

La scurt timp însă, datorită faptului că tatăl său (generalul roman Flavius Theodosius cel Bătrân) căzuse în dizgrație și fusese executat la ordinul împăratului Valentinian I, Teodosie s-a retras la moșiile sale în Spania (în 376), aparent temându-se de persecuțiile împăratului din cauza legăturilor sale de familie. Dar reputația sa din domeniul militar nu a fost uitată, și după moartea lui Valentinian I, urmașii acestuia, co-împărații Valentinian al II-lea și Grațian, l-au rechemat pe Teodosie, încredințându-i comanda unei noi campanii împotriva sarmaților. După o serie de victorii, Teodosie a câștigat rangul de magister militum per Illyricum, iar în anul 378 împăratul Grațian l-a desemnat drept co-împărat (Augustus) pentru partea de răsărit a imperiului roman, după ce fostul co-împărat Valens fusese ucis de către goți în bătălia de la Adrianopol.

Spirit energic și autoritar, Teodosiu a întreprins o serie de măsuri vizând întărirea capacității de apărare a imperiului, efectuând o serie de reforme în domeniul dreptului, fiscalității și finanțelor, și acceptând un număr sporit de contingente „barbare” în armată. După lupte grele cu vizigoții, care ocupaseră o parte din peninsula balcanică, Teodosie a ajuns la o înțelegere cu aceștia, semnându-se un tratat de pace în 382, prin care îi stabilește ca federați în provincia Tracia, între Balcani și Dunăre. După aceasta, Teodosie a trebuit să-i vină în ajutor Valentinian al II-lea (co-împărat în părțile apusene ale imperiului roman), împotriva uzurpatorului Clemens Maximus. Oștile lui Teodosie l-au învins pe Maximus în 388, acesta fiind executat.

Ulterior, după moartea lui Valentinian al II-lea în 392, Teodosie rămâne conducător al Imperiului Roman ca împărat unic - el a fost ultimul împărat roman în acest sens (al imperiului unic). I s-a opus însă Arbogast, comandantul armatelor romane din apus (magister militum), care l-a ales pe Flavius Eugenius, un fost profesor de retorică și un păgân, ca împărat al occidentului. Teodosie a condus personal campania împotriva uzurpatorului Eugenius, campanie care a culminat cu bătălia de la râul Frigidus (5 și 6 septembrie 394), la poalele Munților Alpi. Deși în prima zi a bătăliei lucrurile nu au mers deloc bine pentru Teodosie, a doua zi, după ce "au fost văzuți pe cer doi îngeri călărind pe cai albi" (așa cum relatează o cronică), oștile lui Teodosie au prins curaj, și fiind ajutate și de o furtună puternică (un ciclon de tip Bora) ce suflă direct în fața forțelor lui Eugenius, au obținut o victorie categorică, Eugenius fiind capturat și executat.

Teodosie cel Mare a murit pe 17 ianuarie 395 la Mediolanum (Milano de astăzi, în Italia). Sf. Ambrozie al Milanului, cu care Teodosie a avusese o strânsă relație spirituală, a ținut cu această ocazie discursul funerar "De obitu Theodosii". Moartea lui Teodosie a fost o piatră de hotar în istorie: lumea romană nu a mai fost niciodată unită. Imperiul Roman a fost divizat (de această dată definitiv) între cei doi fii ai săi: Arcadie în Imperiul Roman de Răsărit, sub regența lui Rufinus, și Honorius în Imperiul Roman de Apus, sub regența lui Stilicho.

Teodosie și creștinismul ortodox

Deși se născuse într-o familie creștină (atât tatăl său, generalul Flavius Theodosius cel Bătrân, cât și mama sa, Thermantia, fiind creștini ortodocși), Teodosie nu a fost botezat decât în toamna anului 380, la vârsta de 33 de ani, de către episcopul Acholius al Tesalonicului, după ce se asigurase în prealabil că acest episcop nu era adept al arianismului, erezie care începuse să facă mulți adepți în imperiul roman.

Imediat ce a ajuns co-împărat (Augustus) pentru partea de răsărit a imperiului roman, Teodosie a început o activitate susținută de combatere a ereziilor, în special a arianismului. Astfel, în februarie 380, împreună cu Grațian (împăratul din apus), a dat un edict (decret) care legifera obligativitatea credinței ortodoxe pentru toți supușii lor.

La două zile după intrarea sa ca împărat (Augustus) în Constantinopol, la 24 noiembrie 380, Teodosie l-a exilat pe episcopul arian Demophilus, iar în locul său l-a numit pe Sf. Grigorie Teologul (Grigorie de Nazianz), care era conducătorul spiritual al comunității ortodoxe din Constantinopol și un apărător intransigent al Crezului de la Niceea. Acest lucru a stârnit nemulțumiri în rândul arienilor, nemulțumiri care s-au tradus chiar și printr-o încercare de asasinare a împăratului. Teodosie nu a dat înapoi, ci a convocat un important sinod la Constantinopol, în luna mai 381, sinod care avea să rămână în istoria Bisericii ca Sinodul II Ecumenic.

Deși în tot timpul domniei sale Teodosie a fost un apărător ferm al creștinismului ortodox, mai cu seama în ce privește credința în Sfânta Treime, așa cum stabiliseră primele două Sinoade Ecumenice, el a încercat să fie conciliant și cu ereticii dar fără succes. Din acest motiv, a fost nevoit să ia și unele măsuri dure împotriva ereticilor și a păgânilor. Astfel, în anul 388 a numit noi prefecți în provinciile orientale, cu misiunea expresă de a distruge templele zeilor păgâni. În 391, Teodosie a refuzat restaurarea altarului tradițional al Victoriei din Senatul roman; tot el este acela care a pus capăt Jocurilor Olimpice, care aveau o tradiție de peste o mie de ani. Practic, în perioada 391-92 toate templele păgâne din imperiul roman au fost închise. Împăratul Teodosie cel Mare a pus capăt, printr-un decret, jertfelor păgâne (atâtea câte se mai practicau) în Roma și Alexandria; a interzis și cultul zeilor domestici, odată cu întregul păgânism.

Note

  1. Edward Gibbon, - Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman, Editura Minerva, București, 1976

Surse

Legături externe


Casetă de succesiune:
Teodosie cel Mare (împărat)
Precedat de:
Valentinian al II-lea
Împărat roman
379-395
Urmat de:
Arcadie împărat la Răsărit
Honorius împărat la Apus