Teodosie al Moldovei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(leg.ext, surse, Sf. Moaste, tropar.)
(viata - finalizare, scoatere formate.)
Linia 1: Linia 1:
{{Ciornă}}{{În curs}}
 
 
Sfântul Sfinţit Mucenic '''Teodosie de la Brazi''' a fost un mitropolit al Moldovei din a doua jumătate a secolului al XVII-lea care a suferit mucenicia din mâinile tătarilor intraţi pe teritoriul Moldovei într-o expediţie de pradă. [[Biserica Ortodoxă]] îl prăznuieşte pe [[22 septembrie]].
 
Sfântul Sfinţit Mucenic '''Teodosie de la Brazi''' a fost un mitropolit al Moldovei din a doua jumătate a secolului al XVII-lea care a suferit mucenicia din mâinile tătarilor intraţi pe teritoriul Moldovei într-o expediţie de pradă. [[Biserica Ortodoxă]] îl prăznuieşte pe [[22 septembrie]].
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
  
 +
Sfântul Teodosie s-a născut în prima parte a secolului al XVII-lea, din părinţi răzeşi, în apropierea Mănăstirii Brazi (jud. Vrancea). Crescut cu evlavie şi iubind slujbele bisericeşti, el intră ca frate la această [[mănăstire]] la vârsta de optsprezece ani. Mai târiziu fost tuns în [[monahism]], cu metania la [http://www.bogdana.ro/94/manastirea.html Mănăstirea Bogdana] din Rădăuţi (azi jud. Suceava).
 +
Iubitor de învăţătură şi evlavios, a fost ales ca [[episcop]] de Rădăuţi în anul 1669. În anul 1671 a fost rânduit apoi ca episcop de Roman până în anul 1674. Pentru vrednicia lui şi ca urmare a situaţiei politice tulburi din ţară, după plecarea în Polonia a mitropolitului [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]], el este  ales ca Mitropolitul Moldovei, după venirea pe tron a lui Dumitraşcu-Vodă Cantacuzino (nov. 1673-nov. 1675 şi 1684-1685).
  
Date Biografice: Sfântul Ierarh Martir Teodosie al II-lea, Mitropolitul Moldovei. S-a născut în ţinutul Vrancei, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. A fost egumen al Mânăstirii Bogdana, episcop de Rădăuţi (1670), episcop al Romanului (1671) şi mitropolit al Moldovei (1674). Din cauza prigonirilor turcilor si tătarilor, tolerate de domnitorul Moldovei, Dumitraşcu Voda, va lua atitudine, motiv pentru care este judecat, silit se retragă din scaunul de mitropolit şi exilat la Mânăstirea „Sfântul Sava” din Iaşi. Ulterior se va retrage în zona de sud a Moldovei, îngrijindu-se de reconstruirea schitului Brazi. In 1688 a fost din nou arestat si chinuit din ordinul lui Dumitraşcu Voda. In 1694, în timpul unei invazii, un grup de tătari au atacat schitul Brazi, chinuindu-l pe Mitropolitul Teodosie şi cerându-i să le predea odoarele sfinte ale mânăstirii. Mitropolitul Teodosie s-a opus, motiv pentru care tatarii i-au taiat capul.  
+
Dumitraşcu-Vodă urcase pe tron datorită promisiunii de a plăti sultanului o sumă foarte mare de bani şi este adus în ţară cu sprijinul tătarilor. Ion Neculce, în Cronica Moldovei, îl descrie din această cauză ca pe o figură decăzută, întrucât, pentru a-şi plăti datoriile faţă de Poartă, creşte birurile, confiscând chiar şi o parte din averile mănăstirilor ; pe de altă parte, acesta ţine cetele tătare în ţară pe toată durata iernii anului 1684-1685, de teama unei invazii polone, însă tătarii pornesc o serie de expediţii de jaf care îngrozesc întreaga ţară. A doua lui domnie avea să fie marcată de o teribilă foamete.
 +
 
 +
Mitropolitul Teodosie îl înfruntă pe domnitor, cerându-i pună capăt jafurilor, însă, ca răspuns, domnitorul îl înlătură din scaunul mitropolitan şi îl trimite sub pază la mănăstirea Sfântul Sava din Iaşi (unde rămâne, sub ocrotirea Patriarhului [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]]). Este eliberat de aici de mitropolitul Dosoftei, revenit pe scaunul mitropolitan, care îi îngăduie să se retragă la mănăstirea Brazi. Aici ierarhul înalţă o nouă biserică, cu hramul Sf. Gheorghe, stabilind şi o nouă rânduială a slujbelor. De asemenea, se mai îngrijeşte şi de mănăstirea lui de metanie, Bogdana, îndemnându-l pe logofătul Solomon Bârlădeanu să o reconstruiască. Înzestrează ambele mănăstiri cu mai multe moşii, cărora le lasă şi o parte din averile sale ; pentru restul averilor sale, hotărăşte printr-un testament datând dina nul 1691 ca acestea să fie cheltuite pentru întemeierea altor două mănăstiri.
 +
 
 +
Incursiunile de jaf ale tătarilor în Moldova continuă în toată această perioadă, lucru relatat şi în cronica lui Neculce. În timpul unei astfel de expediţii, hoardele tătarilor ajung până la mănăstirea Brazi. Aflându-l aici pe mitropolitul Teodosie, îl chinuie cumplit, încercând să-l facă să le dea odoarele mănăstirii şi banii. Acesta însă nu se învoieşte să le dea, astfel că tătarii i-au tăiat capul, sfântul Teodosie primind astfel cununa [[mucenic]]iei, la scurt timp după praznicul [[Înălţarea Sfintei Cruci|Înălţării Sfintei Cruci]] ([[14 septembrie]]). Trupul lui a fost îngropat în biserica Sf. Gheorghe, ctitoria lui, însă cu vremea, datorită cutremurelor din zona Vrancei, biserica avea să cadă în ruină.
 +
 
 +
Trupul sfântului a fost descoperit însă în chip minunat în anul 1842, în vremea stăreţiei la mănăstirea Brazi a ieroschimonahului Dimitrie. Trupul sfântului este descoperit atunci când noul stareţ pune să fie săpat propriul lui mormânt în cimitirul mănăstirii, în locul unde fusese biserica Sf. Gheorghe. Groapa se surpă însă în fiecare zi, până când stareţul însuşi se hotărăşte să vină să cerceteze pricina şi, săpând iarăşi, află în acest loc trupul Sfântului Teodosie, după cum povesteşte şi Cuviosul [[Antipa de la Calapodeşti]], care a fost de faţă la această descoperire minunată şi care spune că moaştele Sf. Teodosie răspândeau o mireasmă plăcută.
 +
 
 +
Stareţul pune ca sfântul să fie reînhumat în Peştera de Jos, în subteranele paraclisului „Învierea lui Lazăr”, unde se slujea pe atunci şi Sf. Liturghie. Capul sfântului a fost păstrat în altarul paraclisului, spre cinstirea lui de către monahi şi credincioşi ; rămâne aici până la închiderea şi demolarea mănăstirii de către regimul comunist, în anul 1959, când a fost pus din nou în mormânt.  Există mărturii atât din secolul al XIX-lea, cât şi din secolul al XX-lea care atestă evlavia credincioşilor faţă de sfântul mucenic Teodosie.
  
 
===Proslăvirea===
 
===Proslăvirea===
  
Sfântul Sinod al [[Biserica Ortodoxă Română]] a proclamat solemn [[proslăvire|canonizarea]] Sf. Ier. Mc. Teodosie de la Brazi pe [[5 octombrie]] 2003, având ca zi de pomenire data de [[22 septembrie]].
+
După căderea regimului comunist în decembrie 1989, mănăstirea Brazi a fost redeschisă, ca mănăstire de maici. Tot atunci s-a reluat şi cinstirea sfântului Teodosie pe plan local, în aşteptarea unei hotărâri a Sfântului Sinod al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]]. Sfântul Sinod a proclamat solemn [[proslăvire|canonizarea]] Sf. Ier. Mc. Teodosie de la Brazi pe [[5 octombrie]] 2003, sfântul având ca zi de pomenire data de [[22 septembrie]].
  
 
===Sfintele Moaşte===
 
===Sfintele Moaşte===
  
Părţi din moaştele Sf. Ierarh Teodosie de la Brazi se găsesc:
+
Cercetările făcute în anii 2000 pe locul fostului paraclis, prin grija episcopului locului, PS [[Epifanie (Norocel) al Buzăului|Epifanie al Buzăului]] au dus la descoperirea moaştelor sfântului Teodosie. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat solemn [[proslăvire|canonizarea]] ca sfânt a sfinţitului Teodosie, iar moaştele sale au fost aşezate, spre cinstire, în biserica Mănăstirii Brazi. O parte a moaştelor sfântului a fost trimisă şi la mănăstirea de metanie a sfântului, Bogdana, iar din mai 2010, o părticică din moaştele sale a fost dăruită bisericii Sf. Nicolae din Bucureşti (parohia Apărătorii Patriei 1), care a primit şi hramul Sf. Teodosie de la Brazi.
 +
 
 +
Părţi din moaştele Sf. Ierarh Teodosie de la Brazi se găsesc aşadar astăzi:
 
*La Mănăstirea Brazi (jud. Vrancea) [http://www.doxologia.ro/imagine/racla-cu-moastele-sfantului-mitropolit-teodosie-al-ii-lea-de-la-brazi]
 
*La Mănăstirea Brazi (jud. Vrancea) [http://www.doxologia.ro/imagine/racla-cu-moastele-sfantului-mitropolit-teodosie-al-ii-lea-de-la-brazi]
 
*La mănăstirea Bogdana, împreună cu o parte din moaştele Sf. [[Leontie de la Rădăuţi]] [http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/gallerific_big/imagine/2010/06/racla_sfinte_moaste.jpg]
 
*La mănăstirea Bogdana, împreună cu o parte din moaştele Sf. [[Leontie de la Rădăuţi]] [http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/gallerific_big/imagine/2010/06/racla_sfinte_moaste.jpg]
 +
*La biserica Sf. [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]] din Bucureşti (parohia Apărătorii Patriei I, str. Panselelor nr. 2).
 +
 +
Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie este astăzi cinstit în întreaga ţară, dar mai ales pe plan local, în episcopia Buzăului şi Vrancei şi în zona Moldovei, unde şi-a petrecut viaţa şi a primit moartea mucenicească. El este iubit pentru smerenia şi răbdarea lui în suferinţă, pentru râvna şi grija lui pentru biserici şi mănăstiri şi faţă de toţi păstoriţii lui, precum şi pentru jertfa lui mucenicească.
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
Linia 24: Linia 38:
  
 
:Arătatu-te-ai, Ierarhe Teodosie, sfeșnic pururea luminos și mare apărător al Bisericii lui Hristos. Strălucit-ai prin slujire și mucenicie, ca o jertfă preacurată, aducându-te Stăpânului tuturor; slăvim pomenirea ta, rugând pe Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.
 
:Arătatu-te-ai, Ierarhe Teodosie, sfeșnic pururea luminos și mare apărător al Bisericii lui Hristos. Strălucit-ai prin slujire și mucenicie, ca o jertfă preacurată, aducându-te Stăpânului tuturor; slăvim pomenirea ta, rugând pe Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.
 
  
 
==Surse==
 
==Surse==

Versiunea de la data 21 octombrie 2010 12:24

Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie de la Brazi a fost un mitropolit al Moldovei din a doua jumătate a secolului al XVII-lea care a suferit mucenicia din mâinile tătarilor intraţi pe teritoriul Moldovei într-o expediţie de pradă. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 22 septembrie.

Viaţa

Sfântul Teodosie s-a născut în prima parte a secolului al XVII-lea, din părinţi răzeşi, în apropierea Mănăstirii Brazi (jud. Vrancea). Crescut cu evlavie şi iubind slujbele bisericeşti, el intră ca frate la această mănăstire la vârsta de optsprezece ani. Mai târiziu fost tuns în monahism, cu metania la Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi (azi jud. Suceava). Iubitor de învăţătură şi evlavios, a fost ales ca episcop de Rădăuţi în anul 1669. În anul 1671 a fost rânduit apoi ca episcop de Roman până în anul 1674. Pentru vrednicia lui şi ca urmare a situaţiei politice tulburi din ţară, după plecarea în Polonia a mitropolitului Dosoftei, el este ales ca Mitropolitul Moldovei, după venirea pe tron a lui Dumitraşcu-Vodă Cantacuzino (nov. 1673-nov. 1675 şi 1684-1685).

Dumitraşcu-Vodă urcase pe tron datorită promisiunii de a plăti sultanului o sumă foarte mare de bani şi este adus în ţară cu sprijinul tătarilor. Ion Neculce, în Cronica Moldovei, îl descrie din această cauză ca pe o figură decăzută, întrucât, pentru a-şi plăti datoriile faţă de Poartă, creşte birurile, confiscând chiar şi o parte din averile mănăstirilor ; pe de altă parte, acesta ţine cetele tătare în ţară pe toată durata iernii anului 1684-1685, de teama unei invazii polone, însă tătarii pornesc o serie de expediţii de jaf care îngrozesc întreaga ţară. A doua lui domnie avea să fie marcată de o teribilă foamete.

Mitropolitul Teodosie îl înfruntă pe domnitor, cerându-i să pună capăt jafurilor, însă, ca răspuns, domnitorul îl înlătură din scaunul mitropolitan şi îl trimite sub pază la mănăstirea Sfântul Sava din Iaşi (unde rămâne, sub ocrotirea Patriarhului Ierusalimului). Este eliberat de aici de mitropolitul Dosoftei, revenit pe scaunul mitropolitan, care îi îngăduie să se retragă la mănăstirea Brazi. Aici ierarhul înalţă o nouă biserică, cu hramul Sf. Gheorghe, stabilind şi o nouă rânduială a slujbelor. De asemenea, se mai îngrijeşte şi de mănăstirea lui de metanie, Bogdana, îndemnându-l pe logofătul Solomon Bârlădeanu să o reconstruiască. Înzestrează ambele mănăstiri cu mai multe moşii, cărora le lasă şi o parte din averile sale ; pentru restul averilor sale, hotărăşte printr-un testament datând dina nul 1691 ca acestea să fie cheltuite pentru întemeierea altor două mănăstiri.

Incursiunile de jaf ale tătarilor în Moldova continuă în toată această perioadă, lucru relatat şi în cronica lui Neculce. În timpul unei astfel de expediţii, hoardele tătarilor ajung până la mănăstirea Brazi. Aflându-l aici pe mitropolitul Teodosie, îl chinuie cumplit, încercând să-l facă să le dea odoarele mănăstirii şi banii. Acesta însă nu se învoieşte să le dea, astfel că tătarii i-au tăiat capul, sfântul Teodosie primind astfel cununa muceniciei, la scurt timp după praznicul Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie). Trupul lui a fost îngropat în biserica Sf. Gheorghe, ctitoria lui, însă cu vremea, datorită cutremurelor din zona Vrancei, biserica avea să cadă în ruină.

Trupul sfântului a fost descoperit însă în chip minunat în anul 1842, în vremea stăreţiei la mănăstirea Brazi a ieroschimonahului Dimitrie. Trupul sfântului este descoperit atunci când noul stareţ pune să fie săpat propriul lui mormânt în cimitirul mănăstirii, în locul unde fusese biserica Sf. Gheorghe. Groapa se surpă însă în fiecare zi, până când stareţul însuşi se hotărăşte să vină să cerceteze pricina şi, săpând iarăşi, află în acest loc trupul Sfântului Teodosie, după cum povesteşte şi Cuviosul Antipa de la Calapodeşti, care a fost de faţă la această descoperire minunată şi care spune că moaştele Sf. Teodosie răspândeau o mireasmă plăcută.

Stareţul pune ca sfântul să fie reînhumat în Peştera de Jos, în subteranele paraclisului „Învierea lui Lazăr”, unde se slujea pe atunci şi Sf. Liturghie. Capul sfântului a fost păstrat în altarul paraclisului, spre cinstirea lui de către monahi şi credincioşi ; rămâne aici până la închiderea şi demolarea mănăstirii de către regimul comunist, în anul 1959, când a fost pus din nou în mormânt. Există mărturii atât din secolul al XIX-lea, cât şi din secolul al XX-lea care atestă evlavia credincioşilor faţă de sfântul mucenic Teodosie.

Proslăvirea

După căderea regimului comunist în decembrie 1989, mănăstirea Brazi a fost redeschisă, ca mănăstire de maici. Tot atunci s-a reluat şi cinstirea sfântului Teodosie pe plan local, în aşteptarea unei hotărâri a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Sfântul Sinod a proclamat solemn canonizarea Sf. Ier. Mc. Teodosie de la Brazi pe 5 octombrie 2003, sfântul având ca zi de pomenire data de 22 septembrie.

Sfintele Moaşte

Cercetările făcute în anii 2000 pe locul fostului paraclis, prin grija episcopului locului, PS Epifanie al Buzăului au dus la descoperirea moaştelor sfântului Teodosie. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat solemn canonizarea ca sfânt a sfinţitului Teodosie, iar moaştele sale au fost aşezate, spre cinstire, în biserica Mănăstirii Brazi. O parte a moaştelor sfântului a fost trimisă şi la mănăstirea de metanie a sfântului, Bogdana, iar din mai 2010, o părticică din moaştele sale a fost dăruită bisericii Sf. Nicolae din Bucureşti (parohia Apărătorii Patriei 1), care a primit şi hramul Sf. Teodosie de la Brazi.

Părţi din moaştele Sf. Ierarh Teodosie de la Brazi se găsesc aşadar astăzi:

  • La Mănăstirea Brazi (jud. Vrancea) [1]
  • La mănăstirea Bogdana, împreună cu o parte din moaştele Sf. Leontie de la Rădăuţi [2]
  • La biserica Sf. Nicolae din Bucureşti (parohia Apărătorii Patriei I, str. Panselelor nr. 2).

Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie este astăzi cinstit în întreaga ţară, dar mai ales pe plan local, în episcopia Buzăului şi Vrancei şi în zona Moldovei, unde şi-a petrecut viaţa şi a primit moartea mucenicească. El este iubit pentru smerenia şi răbdarea lui în suferinţă, pentru râvna şi grija lui pentru biserici şi mănăstiri şi faţă de toţi păstoriţii lui, precum şi pentru jertfa lui mucenicească.

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Prea lăudaților mucenici...

Arătatu-te-ai, Ierarhe Teodosie, sfeșnic pururea luminos și mare apărător al Bisericii lui Hristos. Strălucit-ai prin slujire și mucenicie, ca o jertfă preacurată, aducându-te Stăpânului tuturor; slăvim pomenirea ta, rugând pe Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Surse

Legături externe