Teodosie (Atanasiu) al Romanului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (leg. interne)
(Surse: +categ.)
Linia 58: Linia 58:
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi de Roman]]
 
[[Categorie:Episcopi de Roman]]
 +
[[Categorie:Ierarhi români]]

Versiunea de la data 31 ianuarie 2020 10:02

IPS Teodosie (Atanasiu)
Teodosie-Atanasiu.jpg
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Roman
Titlul   Episcop al Romanului
Formulă de adresare   IPS
Perioada   1912-1923
Predecesor  
Succesor  
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   1881
Hirotonire episcopală   4 februarie 1912
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Arhiereu vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   1851
Locul nașterii   Sascut, județul Bacău
Data morții   7 februarie 1927
Locul morții   Mănăstirea Neamț

Episcopul Teodosie Atanasiu (n. 1851, în Sascut, județul Bacău - m. 7 februarie 1927, la Mănăstirea Neamț) a fost un cleric al Bisericii Ortodoxe Române la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, cunoscut mai ales pentru traducerea în limba română comentariilor sfântului Ioan Gură de Aur la epistolele sfântului apostol Pavel.

Viata și activitatea

Atanasiu Teodosie (din botez Teodor), s-a născut în anul 1851 la Sascut, în județul Bacău.

A urmat studii la Seminarul inferior din Roman, apoi la cel superior de la Socola, pe care îl absolvă în anul 1871. Tot în 1871 este hirotonit diacon la catedrala episcopală din Roman, unde slujește până în 1880.

Mai apoi este preot la biserica „Sf. Nicolae” din Bacău (1881 - 1893) și protopop al județului Bacău (1881 - 1892).

Rămas văduv în 1892, pleacă la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Atena pentru completarea studiilor (1893-1897), unde obține licența în 1897.

Este arhimandrit de scaun (vicar) la Roman (1898), egumen la mănăstirile „Sf.Spiridon” din Iași (1899-1902), apoi la „Precista Mare” din Roman (1902-1909).

Este ales, hirotonit și instalat ca arhiereu vicar la Mitropolia Ungrovlahiei, cu titlul „Ploieșteanul” și egumen la „Domnița Bălașa” din București (1909-1912), iar pentru o perioadă a fost locțiitor al scaunului mitropolitan (iulie 1911 - februarie 1912).

La 4 februarie 1912 este ales episcop la Roman, unde a păstorit până la 1 februarie 1923, când s-a retras din scaun.

Trece la Domnul la 7 februarie 1927, la Mănăstirea Neamț.

Lucrări

A rămas în literatura exegetică prin traducerea Omiliilor Sf. Ioan Gură de Aur la cele 14 epistole pauline (după ediția greceasca de la Oxford 1851-1862), în 9 volume, între anii 1901 și 1923, după cum urmează:

  • Comentariile sau explicarea Epistolei către Galateni a celui întru Sfinți Părintelui nostru Ioan Chrisostom. Traducere din limba elină, Iași, 1901, 128 p.;
  • Ibidem, Efeseni, Iași, 1902, 267 p.
  • Ibidem, Filipeni, București 1903, XXXIX (”Viața și activitatea Sf. Chrisostom”) + 170 p.
  • Ibidem, Coloseni, I și II Tesaloniceni, București, 1905, 346 p. (dimpreună cu ”Viața și activitatea Sf. Chrisostom”)
  • Ibidem, Romani, București 1906, 504 p.
  • Ibidem, I Corinteni, București, 1908, 626 p.
  • Ibidem, II Corinteni, București, l910, 358 p.
  • Ibidem, I și II Timotei, Tit și Filimon, București, 1911, 375 p.
  • Ibidem, Evrei, București, 1923, 395 p.

În al treilea volum publicat (comentariul la Filipeni) din 1903 publică și o Viață a sfântului Ioan Gură de Aur compilată de el după mai multe surse - pe care o numește "Viața și activitatea Sf. Christostom" -, și reluată douăzeci de ani mai târziu în volumul 9 (comentariul la Evrei, 1923), dimpreună cu explicații privind traducerea și publicarea celor nouă volume.

Surse