Teodora de la Sihla

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 13 decembrie 2011 15:03, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Viaţa: completări şi leg. int.)
Salt la: navigare, căutare
Cuvioasa Teodora de la Sihla
Cuvioasa Teodora de la Sihla
Date personale
Naștere ~1650, Vânători-Neamţ, Moldova
Mutare la Domnul (†) al treilea deceniu al secolului XVIII
Localizare Mănăstirea Sihla (Neamţ, România)
Naționalitate română
Date cult
Tip cuvioasă
Data canonizării 20 iunie 1992
Prăznuire la data de 7 august
Recunoaștere Biserica Ortodoxă Română
Biserici patronate


Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla a trăit în Moldova secolului al XVII-lea, nevoindu-se în viaţa călugărească cea mai mare parte a vieţii sale. Este cea dintâi româncă trecută în rândul sfinţilor.
Biserica Ortodoxă Română o prăznuieşte pe data de 7 august.

Viaţa

Sf. Teodora de la Sihla s-a născut în jurul anului 1650 în satul Vânători (judeţul Neamţ), din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu, în vremea domniei lui Vasile Lupu și a Mitropolitului Varlaam al Moldovei. Tatăl său, Ştefan Joldea, era fratele voievodului Ioan Joldea al Moldovei, fiind boier cu rang de comis şi armaş al Cetăţii Neamţ.

Fericita Teodora, ajungând la vârsta rânduită, a fost căsătorită de către părinţi, împotriva voinţei ei, cu un tânăr evlavios din Ismail.

Neavând ei copii, iar sufletul Teodorei mereu arzând de dorinţa unei vieţi cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu, la aceasta îndemnând-o şi duhovnicul ei, precum şi firea ei singuratică, a îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Vărzăreşti (în apropiere de Focşani, actualmente în comuna Urecheşti). De asemenea, şi soţul ei s-a călugarit la Schitul Poiana Mărului, sub numele de Eleodor.

La Schitul Vărzăreşti, se nevoiau vreo treizeci de maici, sub călăuzirea egumenei lor, schimonahia Paisia. Aceasta a primit-o şi pe Teodora cu dragoste în acel liman al liniştii, îndrumând-o în cele sfinte şi fiindu-i ca un părinte spiritual.

Vremurile erau însă neprielnice pentru ţările române. Imperiul otoman, în încercarea sa de a pătrunde până în inima Europei, asediază Viena, în 1683. La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca, iar în Ţara Românească Șerban Cantacuzino. Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la această campanie, cu oştenii lor. Aliaţii turcilor, tătarii, în drumul lor spre Viena, au trecut şi prin ţările române. Profitând de absenţa celor doi voievozi români şi a oştilor acestora, tătarii au jefuit cumplit zonele prin care au trecut. Primejduită fiind şi mănăstirea Vărzăreşti, egumena Paisia a luat cu sine pe Teodora şi pe alte câteva ucenice (căci celelalte se risipiseră) şi s-au retras în locuri mai ferite, la hotarul dintre munţii Buzăului şi ai Vrancei. Aici au ridicat un altar şi o locuinţă modestă, nevoindu-se în veghere, rugăciune şi post, ziua şi noaptea. Nu după multă vreme, schimonahia Paisia, înaintată în vârstă şi istovită de nevoinţă şi boală, s-a săvârşit din viaţă. Teodora, oţelită sufleteşte şi trupeşte, şi-a continuat însă strădaniile pustniceşti.

Dupa adormirea maicii sale duhovniceşti, schimonahia Paisia, şi după aproape zece ani de nevoinţă în munţii Buzăului, Cuvioasa Teodora s-a întors în Moldova. Chemată parcă de locurile copilăriei sale, s-a îndreaptat spre munţii Neamţului poposind mai întâi, spre a cere sfat, la Mănăstirea Neamţ. Aici s-a rugat fierbinte la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi s-a sfătuit cu stareţul de atunci al mănăstirii, căruia îi povesteşte toată viaţa ei de mai înainte. Obişnuită cu pustnicia, îi cere acestuia binecuvântarea să petreacă în aceeaşi vieţuire în locurile sihăstreşti din apropiere. Nu de multă vreme luase fiinţă Schitul Sihăstria (prin anii 1650), hărăzit nevoitorilor dornici de liniştire mai adâncă din mănăstirile Neamţ şi Secu. Stareţul de la Neamţ a îndrumat-o către egumenul de atunci al schitului Sihăstria, iero-schimonahul Varsanufie. Acesta, cercetând-o şi aflând darul şi râvna ei, o îndrumă pe Teodora: „Mergi ca pustnică în pădurile Sihlei, deocamdată pentru un an de zile. Dacă vei putea îndura încercările şi ispitele pustiei, rămâi acolo până la săvârşirea din viaţă. Dacă nu vei putea, poţi să te retragi la o mănăstire de maici”.

Aşa a ajuns Cuvioasa Teodora vieţuitoare la Schitul Sihla, unde un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa drept adăpost, nu departe de schit şi de peştera care îi poartă numele până astăzi. Şi s-a nevoit acolo Cuvioasa vreme de mulţi ani, în post şi rugăciuni, în lacrimi şi mii de metanii, uitată de lume, îndurând multe ispite şi năluciri de la diavoli, foame, lipsuri, gânduri şi mai ales frigul aspru al iernii. Iar cuviosul Pavel de la Schitul Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbătă, o împărtăşea cu Sfintele Taine şi îi ducea cele de trebuinţă.

După un timp a răposat duhovnicul Pavel, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, deoarece nimeni nu ştia locul unde se afla.

Proslăvirea ca sfântă

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut şi proclamat în mod solemn sfinţenia Cuvioasei Teodora de la Sihla (actul sinodal din 20 iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este prăznuită în fiecare an la 7 august.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Cele pământeşti părăsind şi jugul cel aspru al pustniciei în peşterile schitului Sihla asupra ta luând, te-ai facut mireasă a lui Hristos, fericită Teodora. Cu rugăciunea pe îngeri ajungând, cu postul şi lacrimile pe diavoli arzând, ai biruit slăbiciunea firii omeneşti şi, pe mulţi sihaştri din Carpaţi întrecând, la cele cereşti te-ai mutat, lăsându-ne nouă mângâiere peştera şi pilda vieţuirii. Sfântă Preacuvioasă Teodora, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 3-lea:

Aleasă fiind de Dumnezeu pentru viaţa îngerească de sihăstrie, ai părăsit cele trecătoare, Preacuvioasă, şi te-ai retras la Sihla în peşteră. Şi acolo fiind hrănită de păsările cerului, neîncetat ai slăvit pe Dumnezeu cel în Treime închinat. Pentru aceasta, cu credinţă să strigăm: Bucură-te, Preacuvioasă Maică Teodora!

Vezi şi: Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla.

Iconografie

Surse

Legături externe