Teodora a II-a

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 9 februarie 2011 16:00, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (completări şi legături)
Salt la: navigare, căutare
Sfânta Teodora Binecredincioasa

Sfânta şi drept-credincioasa Teodora a II-a a fost împărăteasă a Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 842 şi 855, fiind soţia împăratului Teofil Iconoclastul și mama viitorului împărat Mihail al III-lea „Bețivul”.

A susţinut fervent cultul icoanelor și după moartea soțului ei a restabilit cultul icoanelor în Imperiul Roman de Răsărit. După moarte a fost canonizată de către Biserica Ortodoxă, fiind prăznuită pe 11 februarie.

Viaţa

Se cunosc puține din viața ei dinainte de a deveni împărăteasă. Teodora era originară din Paflagonia, dintr-o familie armeană aristocratică. A fost căsătorită cu împăratul Teofil Iconoclastul (în urma unei ”înfățișări a mireselor” la care era prezentă și Casiana Imnografa), căruia i-a dăruit șapte copii, cinci fete și doi băieți. Când soțul ei a murit, ea a devenit regentă în timpul minoratului fiului său Mihail al III-lea.

Pe plan religios, Teodora a fost o iconodulă convinsă, persecutându-i pe inconoclaști și pe paulicieni. Teodora era soţia împăratului Teofil, „sfărâmătorul de icoane”, dar ea nu era, ca bărbatul ei, eretică, ci ortodoxă. Teofil izgonise pe Sf. Metodiu, patriarhul Constantinopolului şi în locul lui îl numise pe un oarecare Ioan Lecanomatul, şi arsese sfintele icoane. Dar Teodora, cu toate că pe faţă nu cuteza să se închine sfintelor icoane, le avea totuşi ascunse în camera ei de taină, şi în toate nopţile făcea rugăciuni către Dumnezeu ca să-I fie milă şi să se îndure de ortodocşi. Ea a născut un fiu, Mihail, pe care l-a învăţat credinţa ortodoxă. După moartea soţului ei, l-a rechemat din exil pe Sf. Metodiu şi a adunat sfântul sinod, care a anatemizat pe sfărâmătorii de icoane, pe Ioan l-a scos din scaun şi a readus în Biserică sfintele icoane.

Când fratele ei, Bardas, a devenit Caesar, Teodora a intrat în conflict cu el, dar și cu Mihail al III-lea, care a trimis-o la mănăstire împreună cu fiica sa, Tecla, în anul 855. A fost asasinată din ordinul împăratului Vasile I Macedoneanul.

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Theophilus maintained the restored iconoclastic policies initiated by Leo V in 813 after the first period of restoration of veneration under Irina Împărăteasa in the late eighth century. Theodora, however, secretly was a strong believer in veneration of icons. Upon the death of Theophilus in 842, Theodora came to power as the regent for her son Michael and ended the iconoclastic policies of her husband in 843 with the backing of a church sinod. The proclamation of 843 restoring veneration of icons initiated the feast of the Triumful Ortodoxiei that has since been celebrated by the Orthodox Church each year on the first Sunday of Postul mare.

She ably governed the empire, including replenishing the treasury and fending off an attempted invasion by the Bulgarians. As Michael grew older, he came under the influence of his uncle Bardas, who undermined the authority of Theodora. In 855, he finally displaced Theodora from her regency and sent her to the Monastery of St. Euphroyne, where she died around the year 867.

In 1460, the Turks gave her moaște to the people of Kerkyra (Kephalonia).

A se vedea şi

Legături externe

Casetă de succesiune:
Teodora a II-a
Precedat de:
Teofil Iconoclastul
Împărat Roman (Bizantin)
842—855
Urmat de:
Mihail al III-lea