Teodor de Canterbury: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(ortografie)
m
 
(Nu s-au afișat 7 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Îmbunătăţire}}
+
Cel între [[sfinți]] '''[[Teodor]] din Tars''' (†690), numit și '''Teodor de Canterbury''', a fost al optulea [[arhiepiscop]] de Canterbury. Este cunoscut mai ales pentru reformele sale în Biserica Ortodoxă din Insulele Britanice și pentru crearea unei școli care a devenit reputată la Canterbury. [[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[19 septembrie]].
  
−
Cel între [[sfinţi]] '''Teodor din Tars''', numit şi '''Teodor de Canterbury''', a fost al optulea [[arhiepiscop]] de Canterbury. Este cunoscut mai ales pentru reformele sale în Biserica Angliei şi pentru crearea unei şcoli care a devenit reputată la Canterbury. [[Prăznuire]]a sa se face la data de [[19 septembrie]].
+
==Viața==
−
 
+
Teodor s-a născut în jurul anului 602 în Tarsul Ciliciei (Asia Mică), o dioceză ([[eparhie]], sub-provincie) a [[Imperiul Bizantin|Imperiului Roman de Răsărit]]. În copilăria sa, Teodor a fost martor la războaiele devastatoare dintre Imperiul Roman de Răsărit și Imperiul Persan, conflict care a dus la căderea marilor orașe creștine [[Antiohia]], [[Damasc]] și [[Ierusalim]] în anii 613 și 614. Tars a fost capturat de forțele persane cânt Teodor avea 11 sau 12 ani. Există dovezi că Teodor a cunoscut cultura persană.<ref>Lapidge, "The Career of Archbishop Theodore", in ''Archbishop Theodore'', pp. 8-9</ref> Este probabil că el a studiat în Antiohia, locul istoric al unei școli distincte de exegeză, căreia el i-a fost partizan. <ref>Lapidge, ''Career of Theodore'' p. 4</ref> De asemenea, Teodor era cunoscător al culturii, limbii și literaturii siriene și, probabil, a călătorit până la Edessa.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' pp. 7-8</ref>  
−
==Viaţa==
 
−
Teodor s-a născut în jurul anului 602 în Tarsul Ciliciei (Asia Mică), o dioceză ([[eparhie]], sub-provincie) a Imperiului Roman de Răsărit. În copilăria sa, Teodor a fost martor la războaiele devastatoare dintre Imperiul Roman de Răsărit şi Imperiul Persan, conflict care a dus la căderea marilor oraşe creştine Antiohia, Damasc şi Ierusalim în anii 613 şi 614. Tars a fost capturat de forţele persane cânt Teodor avea 11 sau 12 ani. Există dovezi că Teodor a cunoscut cultura persană.<ref>Lapidge, "The Career of Archbishop Theodore", in ''Archbishop Theodore'', pp. 8-9</ref> Este probabil că el a studiat în Antiohia, locul istoric al unei şcoli distincte de exegeză, căreia el i-a fost partizan. <ref>Lapidge, ''Career of Theodore'' p. 4</ref> De asemenea, Teodor era cunoscător al culturii, limbii şi literaturii siriene şi, probabil, a călătorit până la Edessa.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' pp. 7-8</ref>  
 
 
   
 
   
−
Cucerirea arabă, care a cuprins şi Tarsul în 637, a cauzat, se pare, fuga lui Teodor în vest, la Constantinopol.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' p.10</ref> Acolo, el a studiat astronomia, calculul calendarului bisericesc, astrologia, medicina, dreptul civil roman, filozofia şi retorica greacă şi utilizarea horoscopului.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' p17-18</ref>
+
Cucerirea arabă, care a cuprins și Tarsul în 637, a cauzat, se pare, fuga lui Teodor în vest, la [[Constantinopol]].<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' p.10</ref> Acolo, el a studiat astronomia, calculul calendarului bisericesc, astrologia, medicina, dreptul civil roman, filozofia și retorica greacă și utilizarea horoscopului.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' p17-18</ref>
−
 
 
−
Cu ceva vreme înaintea anului 660, Teodor a sosit la Roma şi s-a alăturat unei comunităţi de [[călugăr]]i răsăriteni, cel mai probabil la [[Mănăstire]]a Sfintei Anastasia.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' pp. 21-22</ref> În timp ce se afla la Roma, la cunoştinţele sale deja cuprinzătoare asupra moştenirii intelectuale greceşti, el a adăugat atât literatura latină sacră cât şi cea seculară.<ref>Bede, ''Historia ecclesiastica'' 4.1</ref> În 667, când Teodor avea vârsta de 66 de ani, [[scaun]]ul din Canterbury, Aglia, devine vacant. Ecgberht, rege în Kent, şi Oswy, rege în Northumbria îl trimit pe Wighard la [[Papa Vitalian]] al Romei pentru a fi  [[hirotonire|hirotonit]] arhiepiscop ca succesor ales al scaunului din Canterbury. Dar, Wighard a murit pe neaşteptate pe când se afla la Roma. În urma decesului lui Wighard, Papa Vitalian l-a ales pe Teodor, la recomandarea lui [[Adrian de Canterbury|Hadrian]]. Hadrian era prima opţiune a Papei Vitalis pentru arhiepiscopie, dar el a refuzat poziţia şi la recomandat în loc pe Teodor. Teodor a fost hirotonit arhiepiscop de Canterbury la Roma în [[26 martie]] 668 şi a plecat spre Anglia însoţit de Hadrian. Ei au sosit la Canterbury în [[27 mai]] 669.
 
−
 
 
−
Deşi avea aproape şaptezeci de ani, Teodor a călătorit prin toată Anglia, supraveghind Biserica engleză şi hirotonind [[episcop]]i în scaunele care erau vacante de ceva vreme.<ref>[[Beda]], ''Historia ecclesiastica'' IV.2 &mdash; numiri: Bisi ca episcop al Angliei de Răsărit, Putta ca episcop de Rochester, Hlothhere ca episcop de Wessex şi Ceadda care a fost rehirotonit episcop de Mercia.</ref> În 672, Teodor a convocat [[Sinod]]ul de la Hertford ca să realizeze unele reforme pentru prăznuirea adecvată a Sfintelor Paşti, privind autoritatea episcopală, călugării rătăcitori, convocarea regulată a unor sinoadelor următoare, căsătoria şi interzicerea consangvinităţii şi privind alte câteva probleme.<ref>Canoanele din Hertford, păstrate în Beda, ''Historia ecclesiastica'' IV.5</ref>  De asemenea, el a propus divizarea eparhiei de Northumbria în câteva mai mici, opinie care l-a adus în conflict cu episcopul Wilfrid, pe care însăţi Teodor îl numise în scaunul de York. Teodor l-a [[depunere|depus]] şi l-a expulzat pe Wilfrid în 678, apoi a împărţit eparhiile în consecinţă. Conflictul său cu Wilfrid nu se încheiase încă în 686–687.
 
  
−
În 679, Aelfwine, fratele regelui Ecgfrith de Northumbria, a fost ucis în bătălia împotriva mercienilor. Teodor a intervenit în dispută, evitând escaladarea conflictului şi aducând pacea între cele două regate, o pace în care regele Æthelred al Merciei a plătit o compensaţie pentru moartea lui Aelfwine.<ref>Beda, ''Historia ecclesiastica'', Cartea a IV-a, capitolul 21.</ref>
+
Cu ceva vreme înaintea anului 660, Teodor a sosit la Roma și s-a alăturat unei comunități de [[călugăr]]i răsăriteni, cel mai probabil la [[Mănăstire]]a Sfintei Anastasia.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' pp. 21-22</ref> În timp ce se afla la Roma, la cunoștințele sale deja cuprinzătoare asupra moștenirii intelectuale grecești, el a adăugat atât literatura latină sacră cât și cea seculară.<ref>Bede, ''Historia ecclesiastica'' 4.1</ref> În 667, când Teodor avea vârsta de 66 de ani, [[scaun]]ul din Canterbury, Aglia, devine vacant. Ecgberht, rege în Kent, și Oswy, rege în Northumbria îl trimit pe Wighard la Papa [[Vitalian al Romei]] pentru a fi  [[Hirotonie|hirotonit]] arhiepiscop ca succesor ales al scaunului din Canterbury. Dar, Wighard a murit pe neașteptate pe când se afla la Roma. În urma decesului lui Wighard, Papa Vitalian l-a ales pe Teodor, la recomandarea lui [[Adrian de Canterbury|Hadrian]]. Hadrian era prima opțiune a Papei Vitalis pentru arhiepiscopie, dar el a refuzat poziția și l-a recomandat în loc pe Teodor. Teodor a fost [[Hirotonie|hirotonit arhiepiscop]] de Canterbury la Roma în [[26 martie]] 668 și a plecat spre Anglia însoțit de Hadrian. Ei au sosit la Canterbury în [[27 mai]] 669.
  
−
Teodor şi Hadrian au înfiinţat o şcoală la Canterbury care instruia creştini din ambele tradiţii, celtă şi romană, reuşind astfel să apropie mult cele două grupări şi să ducă la apariţia unei "epoci de aur" a culturii anglo-saxone. Hadrian, care ulterior a devenit mai cunoscut sub numele de Adrian, a fost conducătorul acestei şcoli. Pe lângă instruirea în [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]], instruirea primită de studenţi mai cuprindea: poezie, astronomie şi calculul calendarului Bisericii. <ref>Beda, ''Historia ecclesiastica'' IV.2, trans. D. H. Farmer</ref>
+
Deși avea aproape șaptezeci de ani, Teodor a călătorit prin toată Anglia, supraveghind Biserica engleză și hirotonind [[episcop]]i în scaunele care erau vacante de ceva vreme.<ref>[[Beda]], ''Historia ecclesiastica'' IV.2 &mdash; numiri: Bisi ca episcop al Angliei de Răsărit, Putta ca episcop de Rochester, Hlothhere ca episcop de Wessex și Ceadda care a fost rehirotonit episcop de Mercia.</ref> În 672, Teodor a convocat [[Sinod]]ul de la Hertford ca să realizeze unele reforme pentru prăznuirea adecvată a Sfintelor Paști, privind autoritatea episcopală, călugării rătăcitori, convocarea regulată a unor sinoadelor următoare, căsătoria și interzicerea consangvinității și privind alte câteva probleme.<ref>Canoanele din Hertford, păstrate în Beda, ''Historia ecclesiastica'' IV.5</ref>  De asemenea, el a propus divizarea eparhiei de Northumbria în câteva mai mici, opinie care l-a adus în conflict cu episcopul Wilfrid, pe care însăți Teodor îl numise în scaunul de York. Teodor l-a [[depunere|depus]] și l-a expulzat pe Wilfrid în 678, apoi a împărțit eparhiile în consecință. Conflictul său cu Wilfrid nu se încheiase încă în 686–687.  
  
−
Teodor avea un rol activ în această şcoală, predând muzica sacră,<ref>Beda ''Historia ecclesiastica'', IV.2.</ref> predând texte diferite, cunoştinţe despre sfinţi răsăriteni şi, se pare, că el este responsabil pentru introducerea [[Litie]]i sfinţilor, o inovaţie liturgică majoră în Apus.<ref>Bischoff and Lapidge, ''Biblical Commentaries'' p. 172</ref> O parte din gândurile sale este accesibilă în Comentarii Biblice, note transcrise de studenţii săi de la şcoala din Canterbury.<ref>B. Bischoff and M. Lapidge, Biblical Commentaries</ref> De un interes deosebit este textul, atribuit lui de curând, numit ''Laterculus Malalianus''.<ref>J. Stevenson, ''The ''Laterculus Malalianus'' and the School of Archbishop Theodore''</ref> Trecut cu vederea mulţi ani, această carte a fost redescoperită în anii 1990 şi, de atunci, s-a demonstrat că are numeroase elemente interesante care reflectă formarea trans-mediteraneeană a lui Teodor.<ref>J. Siemens, 'The Restoration of Humankind in the ''Laterculus Malalianus'', 14' in ''The Heythrop Journal''</ref>
+
În 679, Aelfwine, fratele regelui Ecgfrith de Northumbria, a fost ucis în bătălia împotriva mercienilor. Teodor a intervenit în dispută, evitând escaladarea conflictului și aducând pacea între cele două regate, o pace în care regele Æthelred al Merciei a plătit o compensație pentru moartea lui Aelfwine.<ref>Beda, ''Historia ecclesiastica'', Cartea a IV-a, capitolul 21.</ref>
  
−
Teodor a murit la vârsta de 88 de ani, în 690, după ce a stat pe scaunul arhiepiscopal timp de douăzeci şi doi de ani. El a fost înmormântat în biserica Sfântul Petru din Canterbury, în ceea ce se va numi apoi Abaţia Sfântul Augustin.
+
Teodor și Hadrian au înființat o școală la Canterbury care instruia creștini din ambele tradiții, celtă și romană, reușind astfel să apropie mult cele două grupări și să ducă la apariția unei "epoci de aur" a culturii anglo-saxone. Hadrian, care ulterior a devenit mai cunoscut sub numele de Adrian, a fost conducătorul acestei școli. Pe lângă instruirea în [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]], instruirea primită de studenți mai cuprindea: poezie, astronomie și calculul calendarului Bisericii. <ref>Beda, ''Historia ecclesiastica'' IV.2, trans. D. H. Farmer</ref>
  
 +
Teodor avea un rol activ în această școală, predând muzica sacră,<ref>Beda ''Historia ecclesiastica'', IV.2.</ref> predând texte diferite, cunoștințe despre sfinți răsăriteni și, se pare, că el este responsabil pentru introducerea [[Litie]]i sfinților, o inovație liturgică majoră în Apus.<ref>Bischoff and Lapidge, ''Biblical Commentaries'' p. 172</ref> O parte din gândurile sale este accesibilă în Comentarii Biblice, note transcrise de studenții săi de la școala din Canterbury.<ref>B. Bischoff and M. Lapidge, Biblical Commentaries</ref> De un interes deosebit este textul, atribuit lui de curând, numit ''Laterculus Malalianus''.<ref>J. Stevenson, ''The ''Laterculus Malalianus'' and the School of Archbishop Theodore''</ref> Trecut cu vederea mulți ani, această carte a fost redescoperită în anii 1990 și, de atunci, s-a demonstrat că are numeroase elemente interesante care reflectă formarea trans-mediteraneeană a lui Teodor.<ref>J. Siemens, 'The Restoration of Humankind in the ''Laterculus Malalianus'', 14' in ''The Heythrop Journal''</ref>
  
 +
Teodor a murit la vârsta de 88 de ani, în 690, după ce a stat pe scaunul arhiepiscopal timp de douăzeci și doi de ani. El a fost înmormântat în biserica Sfântul Petru din Canterbury, în ceea ce se va numi apoi Abația Sfântul Augustin.
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=[[Wighard]]<br/>(ne-hirotonit)|
 
înainte=[[Wighard]]<br/>(ne-hirotonit)|
−
titlu=Arhiepiscop of Canterbury|
+
titlu=Arhiepiscop de Canterbury|
−
ani= [[26 martie]] 668 - [[19 septembrie]] 690|
+
ani= [[26 martie]] 668 – [[19 septembrie]] 690|
 
după=[[Berhtwald]]}}
 
după=[[Berhtwald]]}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
Linia 42: Linia 38:
 
*[http://www.satucket.com/lectionary/Theodore_Tarsus.htm  Theodor of Tarsus]
 
*[http://www.satucket.com/lectionary/Theodore_Tarsus.htm  Theodor of Tarsus]
  
−
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
−
[[Categorie:Sfinţi celtici şi anglo-saxoni]]
+
[[Categorie:Sfinți celtici și anglo-saxoni]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
  
 
[[en:Theodore of Tarsus]]
 
[[en:Theodore of Tarsus]]

Versiunea curentă din 20 noiembrie 2018 11:17

Cel între sfinți Teodor din Tars (†690), numit și Teodor de Canterbury, a fost al optulea arhiepiscop de Canterbury. Este cunoscut mai ales pentru reformele sale în Biserica Ortodoxă din Insulele Britanice și pentru crearea unei școli care a devenit reputată la Canterbury. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la data de 19 septembrie.

Viața

Teodor s-a născut în jurul anului 602 în Tarsul Ciliciei (Asia Mică), o dioceză (eparhie, sub-provincie) a Imperiului Roman de Răsărit. În copilăria sa, Teodor a fost martor la războaiele devastatoare dintre Imperiul Roman de Răsărit și Imperiul Persan, conflict care a dus la căderea marilor orașe creștine Antiohia, Damasc și Ierusalim în anii 613 și 614. Tars a fost capturat de forțele persane cânt Teodor avea 11 sau 12 ani. Există dovezi că Teodor a cunoscut cultura persană.[1] Este probabil că el a studiat în Antiohia, locul istoric al unei școli distincte de exegeză, căreia el i-a fost partizan. [2] De asemenea, Teodor era cunoscător al culturii, limbii și literaturii siriene și, probabil, a călătorit până la Edessa.[3]

Cucerirea arabă, care a cuprins și Tarsul în 637, a cauzat, se pare, fuga lui Teodor în vest, la Constantinopol.[4] Acolo, el a studiat astronomia, calculul calendarului bisericesc, astrologia, medicina, dreptul civil roman, filozofia și retorica greacă și utilizarea horoscopului.[5]

Cu ceva vreme înaintea anului 660, Teodor a sosit la Roma și s-a alăturat unei comunități de călugări răsăriteni, cel mai probabil la Mănăstirea Sfintei Anastasia.[6] În timp ce se afla la Roma, la cunoștințele sale deja cuprinzătoare asupra moștenirii intelectuale grecești, el a adăugat atât literatura latină sacră cât și cea seculară.[7] În 667, când Teodor avea vârsta de 66 de ani, scaunul din Canterbury, Aglia, devine vacant. Ecgberht, rege în Kent, și Oswy, rege în Northumbria îl trimit pe Wighard la Papa Vitalian al Romei pentru a fi hirotonit arhiepiscop ca succesor ales al scaunului din Canterbury. Dar, Wighard a murit pe neașteptate pe când se afla la Roma. În urma decesului lui Wighard, Papa Vitalian l-a ales pe Teodor, la recomandarea lui Hadrian. Hadrian era prima opțiune a Papei Vitalis pentru arhiepiscopie, dar el a refuzat poziția și l-a recomandat în loc pe Teodor. Teodor a fost hirotonit arhiepiscop de Canterbury la Roma în 26 martie 668 și a plecat spre Anglia însoțit de Hadrian. Ei au sosit la Canterbury în 27 mai 669.

Deși avea aproape șaptezeci de ani, Teodor a călătorit prin toată Anglia, supraveghind Biserica engleză și hirotonind episcopi în scaunele care erau vacante de ceva vreme.[8] În 672, Teodor a convocat Sinodul de la Hertford ca să realizeze unele reforme pentru prăznuirea adecvată a Sfintelor Paști, privind autoritatea episcopală, călugării rătăcitori, convocarea regulată a unor sinoadelor următoare, căsătoria și interzicerea consangvinității și privind alte câteva probleme.[9] De asemenea, el a propus divizarea eparhiei de Northumbria în câteva mai mici, opinie care l-a adus în conflict cu episcopul Wilfrid, pe care însăți Teodor îl numise în scaunul de York. Teodor l-a depus și l-a expulzat pe Wilfrid în 678, apoi a împărțit eparhiile în consecință. Conflictul său cu Wilfrid nu se încheiase încă în 686–687.

În 679, Aelfwine, fratele regelui Ecgfrith de Northumbria, a fost ucis în bătălia împotriva mercienilor. Teodor a intervenit în dispută, evitând escaladarea conflictului și aducând pacea între cele două regate, o pace în care regele Æthelred al Merciei a plătit o compensație pentru moartea lui Aelfwine.[10]

Teodor și Hadrian au înființat o școală la Canterbury care instruia creștini din ambele tradiții, celtă și romană, reușind astfel să apropie mult cele două grupări și să ducă la apariția unei "epoci de aur" a culturii anglo-saxone. Hadrian, care ulterior a devenit mai cunoscut sub numele de Adrian, a fost conducătorul acestei școli. Pe lângă instruirea în Sfintele Scripturi, instruirea primită de studenți mai cuprindea: poezie, astronomie și calculul calendarului Bisericii. [11]

Teodor avea un rol activ în această școală, predând muzica sacră,[12] predând texte diferite, cunoștințe despre sfinți răsăriteni și, se pare, că el este responsabil pentru introducerea Litiei sfinților, o inovație liturgică majoră în Apus.[13] O parte din gândurile sale este accesibilă în Comentarii Biblice, note transcrise de studenții săi de la școala din Canterbury.[14] De un interes deosebit este textul, atribuit lui de curând, numit Laterculus Malalianus.[15] Trecut cu vederea mulți ani, această carte a fost redescoperită în anii 1990 și, de atunci, s-a demonstrat că are numeroase elemente interesante care reflectă formarea trans-mediteraneeană a lui Teodor.[16]

Teodor a murit la vârsta de 88 de ani, în 690, după ce a stat pe scaunul arhiepiscopal timp de douăzeci și doi de ani. El a fost înmormântat în biserica Sfântul Petru din Canterbury, în ceea ce se va numi apoi Abația Sfântul Augustin.

Casetă de succesiune:
Teodor de Canterbury
Precedat de:
Wighard
(ne-hirotonit) 		Arhiepiscop de Canterbury
26 martie 668 – 19 septembrie 690 		Urmat de:
Berhtwald



Note

  1. ↑ Lapidge, "The Career of Archbishop Theodore", in Archbishop Theodore, pp. 8-9
  2. ↑ Lapidge, Career of Theodore p. 4
  3. ↑ Lapidge, Career of Theodore pp. 7-8
  4. ↑ Lapidge, Career of Theodore p.10
  5. ↑ Lapidge, Career of Theodore p17-18
  6. ↑ Lapidge, Career of Theodore pp. 21-22
  7. ↑ Bede, Historia ecclesiastica 4.1
  8. ↑ Beda, Historia ecclesiastica IV.2 — numiri: Bisi ca episcop al Angliei de Răsărit, Putta ca episcop de Rochester, Hlothhere ca episcop de Wessex și Ceadda care a fost rehirotonit episcop de Mercia.
  9. ↑ Canoanele din Hertford, păstrate în Beda, Historia ecclesiastica IV.5
  10. ↑ Beda, Historia ecclesiastica, Cartea a IV-a, capitolul 21.
  11. ↑ Beda, Historia ecclesiastica IV.2, trans. D. H. Farmer
  12. ↑ Beda Historia ecclesiastica, IV.2.
  13. ↑ Bischoff and Lapidge, Biblical Commentaries p. 172
  14. ↑ B. Bischoff and M. Lapidge, Biblical Commentaries
  15. ↑ J. Stevenson, The Laterculus Malalianus and the School of Archbishop Theodore
  16. ↑ J. Siemens, 'The Restoration of Humankind in the Laterculus Malalianus, 14' in The Heythrop Journal

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Teodor_de_Canterbury&oldid=47170”