Teodor Tiron: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Minunea colivei, săvârşită de Sf. Teodor Tiron: legături interne)
(Anularea modificării 25724 făcute de Vladimir-Adrian (discuţie) Sf. Nectarie din Eghina a trăit în secolul trecut!!!)
Linia 10: Linia 10:
 
În amintirea acestei întâmplări minunate, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte anual pe Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron în prima sâmbătă a Postului Mare. Vinerea seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfinţite, după rugăciunea amvonului se cântă [[Canon (imn)|Canonul]] Sf. Mare Mucenic Teodor, compus de sfântul [[Ioan Damaschin]].
 
În amintirea acestei întâmplări minunate, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte anual pe Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron în prima sâmbătă a Postului Mare. Vinerea seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfinţite, după rugăciunea amvonului se cântă [[Canon (imn)|Canonul]] Sf. Mare Mucenic Teodor, compus de sfântul [[Ioan Damaschin]].
  
După aceasta, se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor. Această sărbătoare a Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a [[Postul Mare|Postului Mare]], a fost rânduită pe vremea Patriarhului [[Nectarie din Eghina|Nectarie al Constantinopolului]] (381-397).
+
După aceasta, se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor. Această sărbătoare a Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a [[Postul Mare|Postului Mare]], a fost rânduită pe vremea Patriarhului [[Nectarie al Constantinopolului]] (381-397).
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==

Versiunea de la data 31 august 2011 13:25

Sfântul mare mucenic Teodor Tiron

Sfântul mare mucenic Teodor Tiron a trăit pe vremea împăraţilor Maximian şi Maximin şi era de fel din mitropolia Amasiei (provincia Pont), dinsatul ce se cheamă Himialon. Era militar, şi a pătimit în timpul persecuţiei lui Maximin (aprox. 303). Prăznuirea lui se face la 17 februarie, iar în primă sâmbătă din Postul Mare se face pomenire de minunea colivei, pe care a făcut-o la 50 de ani după moarte.

Viaţa şi pătimirea

Fiind încorporat de curând în oastea tironilor şi făcând parte din ceata prepozitului Vringa, a fost chemat de acesta la cercetare şi a mărturisit că Hristos este Dumnezeu, batjocorind idolii elinilor ca pe nişte statui neînsufleţite şi lucruri făcute de mâinile omeneşti. Dându-i-se vreme să se gândească mai bine, el nu a cheltuit aceea vreme în nelucrare, ci a săvârşit o faptă cât se poate de mare. A ars cu foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Drept aceea, fiind prins şi mărturisind că el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit în felurite chipuri; şi fiind băgat într-un cuptor aprins şi-a primit sfârşitul acolo. Şi se face pomenirea lui în sfânta sa mănăstire ce este în Torachia, în sâmbăta dintâi a Postului Mare, când a săvârşit el o minune deosebită şi a izbăvit poporul ortodox de mâncarea din animalele junghiate idolilor.

Minunea colivei, săvârşită de Sf. Teodor Tiron

La 50 de ani după moartea Sfântului Teodor, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să-i batjocorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sf. Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimeni nimic din piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere: coliva.

În amintirea acestei întâmplări minunate, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte anual pe Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron în prima sâmbătă a Postului Mare. Vinerea seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfinţite, după rugăciunea amvonului se cântă Canonul Sf. Mare Mucenic Teodor, compus de sfântul Ioan Damaschin.

După aceasta, se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor. Această sărbătoare a Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare, a fost rânduită pe vremea Patriarhului Nectarie al Constantinopolului (381-397).

Imnografie

Tropar, glasul al II-lea:

Mari sunt faptele credinţei! În izvorul văpăii ca într-o apă de odihnă Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Că în foc cu totul arzându-se, ca o pâine plăcută Treimii s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieşte sufletele noastre.

Condac, glasul al IV-lea:

Credinţa lui Hristos ca pe o pavăză, înlăuntru în inima ta primind-o, puterile cele potrivnice le-ai călcat în picioare, pătimitorule, şi cu cunună cerească ai fost încununat, în veci, Teodore, ca un nebiruit.