Teoctista din Lesbos: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (traducere)
m (diacritice)
 
Linia 1: Linia 1:
[[Imagine:Theoctyste_1.JPG|right|thumb|Icoana sfintei Teoctista din Biserica Maicii Domnului ''Ekatontapyliani'' din Paros]]
+
[[Imagine:Theoctyste_1.JPG|right|thumb|Icoana Sfintei Teoctista din Biserica Maicii Domnului ''Ekatontapyliani'' din Paros]]
 
[[Imagine:Theoctyste_foot.JPG|thumb|Amprenta miraculoasă a piciorului Sfintei Teoctista în podeaua din marmură a bisericii]]
 
[[Imagine:Theoctyste_foot.JPG|thumb|Amprenta miraculoasă a piciorului Sfintei Teoctista în podeaua din marmură a bisericii]]
 
Cuvioasa maica noastră '''Teoctista din Lesbos''', cunoscută și sub numele de '''Teoctista din Paros''', a fost o călugăriță cu viață pustnicească în insula Paros. [[Praznic|Prăznuirea]] ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[9 noiembrie]].
 
Cuvioasa maica noastră '''Teoctista din Lesbos''', cunoscută și sub numele de '''Teoctista din Paros''', a fost o călugăriță cu viață pustnicească în insula Paros. [[Praznic|Prăznuirea]] ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[9 noiembrie]].
Linia 6: Linia 6:
 
Cele ce se cunosc despre viața sfintei Teoctista provin în cea mai mare parte din Viețile Sfinților scrise de sfântul [[Simeon Metafrastul]]<ref>Simeon Metafrastul ("the Translator"), renowned primarily for his 148 "Lives of the Saints."</ref>.  
 
Cele ce se cunosc despre viața sfintei Teoctista provin în cea mai mare parte din Viețile Sfinților scrise de sfântul [[Simeon Metafrastul]]<ref>Simeon Metafrastul ("the Translator"), renowned primarily for his 148 "Lives of the Saints."</ref>.  
  
Aceasta a trăit in secolul al IX-lea şi era din cetatea Metimna, în insula Lesbos<ref>However, due to her association with the historical and archaeologically important [[Church of Panagia Ekatontapyliani - Hundred Doors (Paros)]], the "Parians" have her classified as one of their local [[saint]]s. </ref>. Fiind dată de copilă la casa de fecioare, s-a făcut călugăriță. Deci ajungând în vârsta de optsprezece ani, s-a dus la satul ce era acolo aproape, ca să o vadă pe sora sa. Tot în acea noapte s-a întâmplat să vină la Mitilina tâlhari cretani, al căror căpitan era vestitul Nisiris. Aceştia luând robi pe toţi ceilalţi cetăţeni, au luat împreuna şi pe cuvioasa şi s-au dus. Iar a doua zi s-au oprit la insula Paros, şi, după ce au scos robii pe uscat afară, şedeau şi socoteau cu cât să vândă pe fiecare. Cuvioasa Teoctista, găsind bun prilej, a fugit pe ascuns în pădure<ref>In those days, the woods covered most of the island.</ref>, scăpând cu aceasta din mâinile lor. Deci, de atunci rămânând acolo, a petrecut fericita treizeci de ani, cu rea pătimire, luptându-se cu foamea, cu gerul, cu arțița, hrănindu-se cu ierburi şi cu verdeţuri sălbatice, nefiind văzută de nimeni în vremea aceasta, ci numai cu Dumnezeu şi cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu (pentru care şi vieţuia) vorbea prin [[rugăciune]].
+
Aceasta a trăit in secolul al IX-lea și era din cetatea Metimna, în insula Lesbos<ref>However, due to her association with the historical and archaeologically important [[Church of Panagia Ekatontapyliani - Hundred Doors (Paros)]], the "Parians" have her classified as one of their local [[saint]]s. </ref>. Fiind dată de copilă la casa de fecioare, s-a făcut călugăriță. Deci ajungând în vârsta de optsprezece ani, s-a dus la satul ce era acolo aproape, ca să o vadă pe sora sa. Tot în acea noapte s-a întâmplat să vină la Mitilina tâlhari cretani, al căror căpitan era vestitul Nisiris. Aceștia luând robi pe toți ceilalți cetățeni, au luat împreuna și pe cuvioasa și s-au dus. Iar a doua zi s-au oprit la insula Paros, și, după ce au scos robii pe uscat afară, ședeau și socoteau cu cât să vândă pe fiecare. Cuvioasa Teoctista, găsind bun prilej, a fugit pe ascuns în pădure<ref>In those days, the woods covered most of the island.</ref>, scăpând cu aceasta din mâinile lor. Deci, de atunci rămânând acolo, a petrecut fericita treizeci de ani, cu rea pătimire, luptându-se cu foamea, cu gerul, cu arțița, hrănindu-se cu ierburi și cu verdețuri sălbatice, nefiind văzută de nimeni în vremea aceasta, ci numai cu Dumnezeu și cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu (pentru care și viețuia) vorbea prin [[rugăciune]].
  
Iar după ce s-au împlinit treizeci şi cinci de ani, după dumnezeiasca iconomie, s-au dus la Paros oarecare vânători, ca să vâneze în locul acela pustiu, unde petrecea cuvioasa; iar unul dintre ei despărţindu-se şi urmărind locul ca să afle vânat, a intrat într-o biserica a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla acolo, ca să vadă cele ce erau în ea. Şi după ce a văzut cele din biserica şi s-a închinat, a ridicat în sus ochii săi, şi iată a văzut în partea dreapta a sfintei mese, ca o ţesătura de pânză de păianjeni, ce se clatină de vânt; şi fiindcă a voit să meargă mai înainte ca să cunoască bine ceea ce se vedea, a auzit un glas ce-i zicea: "Stai omule şi nu te apropia, căci mă ruşinez a mă arăta ţie, femeie goală fiind". Iar vânătorul, înspăimântându-se de năprasnicul glas şi temându-se, căuta să fugă, căci se ridicaseră perii capului său, şi stau drepţi ca spinii. Iar după ce abia cu greu şi-a venit în sineşi, a întrebat pe ceea ce strigase, cine şi de unde este. Iar sfânta i-a răspuns: "Arunca haina ta ca să mă acopăr cu ea, şi apoi îţi voi povesti cele despre mine". Şi vânătorul a făcut îndată după poruncă. Iar cuvioasa, luând haina şi îmbrăcându-se, s-a pecetluit pe sine cu semnul crucii, şi aşa s-a arătat vânătorului: vedere minunată şi înspăimântătoare. Căci perii capului ei erau albi, iar faţa ei negricioasă, cărnuri însă cu totul nu se vedeau la ea, ci numai o piele, care ţinea şi cuprindea legătura vinelor şi a oaselor. Şi în scurt zicând, tot trupul ei nu se vedea trup, ci umbra de trup. Deci, după ce a povestit sfânta toate cele despre ea, s-a rugat de vânător ca, întorcându-se iarăşi în insulă ca să vâneze, să-i aducă o parte din Sfântul Trup al lui Hristos. Deci când s-a întors vânătorul, a adus cu sine dumnezeieştile Taine; pe care luându-le cuvioasa şi făcând rugăciune, s-a împărtăşit, mulţumind lui Dumnezeu. Iar vânătorul, ducându-se la vânat, degrabă s-a întors iarăşi la cuvioasa, pe care a aflat-o zăcând moartă. Deci săpând în pământ, precum a putut, şi mult rugându-se sfintei ca să mijlocească pentru el către Domnul, a îngropat-o în locul acela, unde o aflase, slăvind şi binecuvântând pe [[Dumnezeu]].
+
Iar după ce s-au împlinit treizeci și cinci de ani, după dumnezeiasca iconomie, s-au dus la Paros oarecare vânători, ca să vâneze în locul acela pustiu, unde petrecea cuvioasa; iar unul dintre ei despărțindu-se și urmărind locul ca să afle vânat, a intrat într-o biserica a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla acolo, ca să vadă cele ce erau în ea. Și după ce a văzut cele din biserica și s-a închinat, a ridicat în sus ochii săi, și iată a văzut în partea dreapta a sfintei mese, ca o țesătura de pânză de păianjeni, ce se clatină de vânt; și fiindcă a voit să meargă mai înainte ca să cunoască bine ceea ce se vedea, a auzit un glas ce-i zicea: "Stai omule și nu te apropia, căci mă rușinez a mă arăta ție, femeie goală fiind". Iar vânătorul, înspăimântându-se de năprasnicul glas și temându-se, căuta să fugă, căci se ridicaseră perii capului său, și stau drepți ca spinii. Iar după ce abia cu greu și-a venit în sineși, a întrebat pe ceea ce strigase, cine și de unde este. Iar sfânta i-a răspuns: "Arunca haina ta ca să mă acopăr cu ea, și apoi îți voi povesti cele despre mine". Și vânătorul a făcut îndată după poruncă. Iar cuvioasa, luând haina și îmbrăcându-se, s-a pecetluit pe sine cu semnul crucii, și așa s-a arătat vânătorului: vedere minunată și înspăimântătoare. Căci perii capului ei erau albi, iar fața ei negricioasă, cărnuri însă cu totul nu se vedeau la ea, ci numai o piele, care ținea și cuprindea legătura vinelor și a oaselor. Și în scurt zicând, tot trupul ei nu se vedea trup, ci umbra de trup. Deci, după ce a povestit sfânta toate cele despre ea, s-a rugat de vânător ca, întorcându-se iarăși în insulă ca să vâneze, să-i aducă o parte din Sfântul Trup al lui Hristos. Deci când s-a întors vânătorul, a adus cu sine dumnezeieștile Taine; pe care luându-le cuvioasa și făcând rugăciune, s-a împărtășit, mulțumind lui Dumnezeu. Iar vânătorul, ducându-se la vânat, degrabă s-a întors iarăși la cuvioasa, pe care a aflat-o zăcând moartă. Deci săpând în pământ, precum a putut, și mult rugându-se sfintei ca să mijlocească pentru el către Domnul, a îngropat-o în locul acela, unde o aflase, slăvind și binecuvântând pe [[Dumnezeu]].
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea curentă din 7 noiembrie 2019 05:57

Icoana Sfintei Teoctista din Biserica Maicii Domnului Ekatontapyliani din Paros
Amprenta miraculoasă a piciorului Sfintei Teoctista în podeaua din marmură a bisericii

Cuvioasa maica noastră Teoctista din Lesbos, cunoscută și sub numele de Teoctista din Paros, a fost o călugăriță cu viață pustnicească în insula Paros. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 9 noiembrie.

Viața

Cele ce se cunosc despre viața sfintei Teoctista provin în cea mai mare parte din Viețile Sfinților scrise de sfântul Simeon Metafrastul[1].

Aceasta a trăit in secolul al IX-lea și era din cetatea Metimna, în insula Lesbos[2]. Fiind dată de copilă la casa de fecioare, s-a făcut călugăriță. Deci ajungând în vârsta de optsprezece ani, s-a dus la satul ce era acolo aproape, ca să o vadă pe sora sa. Tot în acea noapte s-a întâmplat să vină la Mitilina tâlhari cretani, al căror căpitan era vestitul Nisiris. Aceștia luând robi pe toți ceilalți cetățeni, au luat împreuna și pe cuvioasa și s-au dus. Iar a doua zi s-au oprit la insula Paros, și, după ce au scos robii pe uscat afară, ședeau și socoteau cu cât să vândă pe fiecare. Cuvioasa Teoctista, găsind bun prilej, a fugit pe ascuns în pădure[3], scăpând cu aceasta din mâinile lor. Deci, de atunci rămânând acolo, a petrecut fericita treizeci de ani, cu rea pătimire, luptându-se cu foamea, cu gerul, cu arțița, hrănindu-se cu ierburi și cu verdețuri sălbatice, nefiind văzută de nimeni în vremea aceasta, ci numai cu Dumnezeu și cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu (pentru care și viețuia) vorbea prin rugăciune.

Iar după ce s-au împlinit treizeci și cinci de ani, după dumnezeiasca iconomie, s-au dus la Paros oarecare vânători, ca să vâneze în locul acela pustiu, unde petrecea cuvioasa; iar unul dintre ei despărțindu-se și urmărind locul ca să afle vânat, a intrat într-o biserica a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla acolo, ca să vadă cele ce erau în ea. Și după ce a văzut cele din biserica și s-a închinat, a ridicat în sus ochii săi, și iată a văzut în partea dreapta a sfintei mese, ca o țesătura de pânză de păianjeni, ce se clatină de vânt; și fiindcă a voit să meargă mai înainte ca să cunoască bine ceea ce se vedea, a auzit un glas ce-i zicea: "Stai omule și nu te apropia, căci mă rușinez a mă arăta ție, femeie goală fiind". Iar vânătorul, înspăimântându-se de năprasnicul glas și temându-se, căuta să fugă, căci se ridicaseră perii capului său, și stau drepți ca spinii. Iar după ce abia cu greu și-a venit în sineși, a întrebat pe ceea ce strigase, cine și de unde este. Iar sfânta i-a răspuns: "Arunca haina ta ca să mă acopăr cu ea, și apoi îți voi povesti cele despre mine". Și vânătorul a făcut îndată după poruncă. Iar cuvioasa, luând haina și îmbrăcându-se, s-a pecetluit pe sine cu semnul crucii, și așa s-a arătat vânătorului: vedere minunată și înspăimântătoare. Căci perii capului ei erau albi, iar fața ei negricioasă, cărnuri însă cu totul nu se vedeau la ea, ci numai o piele, care ținea și cuprindea legătura vinelor și a oaselor. Și în scurt zicând, tot trupul ei nu se vedea trup, ci umbra de trup. Deci, după ce a povestit sfânta toate cele despre ea, s-a rugat de vânător ca, întorcându-se iarăși în insulă ca să vâneze, să-i aducă o parte din Sfântul Trup al lui Hristos. Deci când s-a întors vânătorul, a adus cu sine dumnezeieștile Taine; pe care luându-le cuvioasa și făcând rugăciune, s-a împărtășit, mulțumind lui Dumnezeu. Iar vânătorul, ducându-se la vânat, degrabă s-a întors iarăși la cuvioasa, pe care a aflat-o zăcând moartă. Deci săpând în pământ, precum a putut, și mult rugându-se sfintei ca să mijlocească pentru el către Domnul, a îngropat-o în locul acela, unde o aflase, slăvind și binecuvântând pe Dumnezeu.

Note

  1. Simeon Metafrastul ("the Translator"), renowned primarily for his 148 "Lives of the Saints."
  2. However, due to her association with the historical and archaeologically important Church of Panagia Ekatontapyliani - Hundred Doors (Paros), the "Parians" have her classified as one of their local saints.
  3. In those days, the woods covered most of the island.

A se vedea și

  • Church of Panagia Ekatontapyliani - Hundred Doors (Paros)
  • Mitropolia de Paronaxia

Legături externe