Modificări

[[Fișier:0309-teoctist-palestina.jpg|thumb|Cuviosul Teoctist din Palestina]]Cuviosul '''Teoctist din Palestina''' (+467) a fost un mare ascet și un sfânt monah ortodox care a trăit la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea în [[Palestina]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[3 septembrie]].  Cuviosul Teoctist din Palestina este altul decât cuviosul [[Teoctist din Sicilia ]] (prăznuit la [[4 ianuarie]]).

Cuviosul Teoctist a trăit într-o oază din pustia Iudeii, numită Wadi Mukellik. La început a fost împreună-nevoitor cu Sfântului [[Eftimie cel Mare]] (prăznuit la [[20 ianuarie]]). Dragostea unuia faţă de celălalt a crescut într-atât încât păreau că sunt două trupuri cu un singur [[suflet]]. Cei doi se asemănau foarte mult în virtuţi şi sfinţenie, sprijinindu-se reciproc în nevoinţe. În fiecare an după [[Botezul Domnului|Bobotează]] se retrăgeau în deşert pentru a se ruga în pustietate şi se întorceau la [[Chilie|chiliile]] lor în [[Duminica Floriilor]]. După cinci ani petrecuţi împreună, Sfinţii Eftimie şi Teoctist s-au retras în deşert pe durata [[Postul Mare|Postului Mare]], descoperind în ''wadi'' (=oaza) din pustia Cutila, pe un versant abrupt, o peşteră mare, care a devenit mai târziu biserică. Ei au decis să rămână acolo, fiind convinşi că aceea era voia Domnului. Petrecând izolaţi de lume, trăiau mâncând ierburi sălbatice. Însă [[Dumnezeu]] nu dorea ca aceste candele luminoase să rămână necunoscute. El dorea ca şi ceilalţi să se bucure de înţelepciunea şi sfinţenia lor. Astfel, într-o zi nişte păstori din [[Betania]] i-au descoperit pe cei doi şi au alergat și au spus şi altora din sat despre ei. Nu peste mult timp, ei au fost vizitaţi de mulţi oameni, ba chiar şi de călugări care veneau din alte mănăstiri şi care doreau să rămână sub ascultarea lor. Adunându-se mulţi [[călugăr]]i, sfinţii au fost nevoiţi să ridice o organizeze o [[mănăstire]] deasupra bisericii din peşteră, mai întâi cu rânduială de [[lavră]] (viață "de sine"), transformată ulterior în [[chinovie]] (viață "de obște"). Teoctist a devenit [[egumen]]ul mănăstirii, iar Sf. Eftimie a continuat să trăiască în singurătate, în peşteră. Înţeleptul Teoctist i-a primit pe toţi cei care veneau la el, spovedindu-i şi vindecându-le neputinţele sufleteşti şi trupeşti cu medicamentul spiritual potrivit fiecăruia.

După cinci ani petrecuţi împreunăMai târziu, Sfinţii Eftimie şi mănăstirea cuviosului Teoctist s-au retras a devenit o vreme locul în deşert pe durata Postului Mare, descoperind care erau primiți frații începători în wadi (=oază) o peşteră mare care ale monahismului și pregătiți pentru a devenit intra în lavra cu viață și mai aspră întemeiată mai târziu bisericăde cuviosul Eftimie la circa trei stadii distanță de aceasta, în pustia Ruva. Ei au decis să rămână acoloAstfel, fiind convinşi că aceea era voia Domnuluiîn mănăstirea și sub povățuirea cuviosului Teoctist l-a așezat Sf. Petrecând izolaţi de lumeEftimie și pe Sfântul [[Sava cel Sfințit]], trăiau mâncând ierburi sălbaticecare avea să devină mai târziu întemeietorul [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Marii Lavre]] care îi poartă și astăzi numele.

Însă La o vârstă foarte înaintată, sfântul s-a îmbolnăvit şi Eftimie a fost cel care, deşi împlinise şi el vârsta de 90 de ani, l-a vizitat şi l-a îngrijit. Când Sf. Teoctist s-a mutat la Domnul în anul 467, pe [[Dumnezeu3 septembrie]] nu dorea ca aceste candele luminoase să rămână necunoscute. El dorea ca şi ceilalţi să se bucure de înţelepciunea şi sfinţenia lor. Astfel, într-o zi nişte păstori din la [[înmormântare]]a sa a slujit și Sfântul Eftimie dimpreună cu patriarhul [[BetaniaAnastasie I al Ierusalimului]] i-au descoperit pe cei doi şi au alergat de au spus şi altora din sat despre ei. Nu peste mult timp, ei au Urmașul avvei Teoctist la conducerea mănăstirii a fost vizitaţi de mulţi oameni ba chiar şi de călugări care veneau din alte mănăstiri şi doreau să rămână sub ascultarea loravva Marinus.

La o vârstă foarte înaintatăPrincipala sursă pentru cunoașterea vieții și nevoințelor cuviosului Teoctist sunt scrierile Sf. [[Chiril din Schitopolis|Chiril de Schitopolis]], sfântul s-a îmbolnăvit şi ''Viața celui între sfinți Părintelui nostru Eftimie a fost cel care'' și ''Viața Cuviosului Părintelui nostru Sava'' (reunite în limba română în volumul: Chiril de Schitopolis, deşi împlinise şi el vârsta ''Viețile pustnicilor Palestinei'', traducere, studiu introductiv și note de 90 de aniIerom. Agapie (Corbu), editura Sf. Nectarie, Arad, 2013, lISBN 978-a vizitat şi l606-a îngrijit. Când Sf. Teoctist s92843-3-a mutat la Domnul în anul 467, la [[înmormântare]]a sa a slujit patriarhul [[Anastasie I al Ierusalimului]]9).

*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie03.htmSinaxar 3 septembrie, Cuviosul Teoctist din Palestina]