Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.190 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
[[Fișier:0309-teoctist-palestina.jpg|thumb|Cuviosul Teoctist din Palestina]]Cuviosul '''Teoctist din Palestina''' (+467) a fost un mare ascet și un sfânt monah ortodox care a trăit la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea în [[Palestina]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[3 septembrie]]. Cuviosul Teoctist din Palestina este altul decât cuviosul Teoctist din Sicilia (prăznuit la [[4 ianuarie]]).
==Viața==
Cuviosul Teoctist a trăit într-o oază din pustia Iudeii, numită Wadi Mukellik. La început a fost împreună-nevoitor cu Sfântului [[Eftimie cel Mare]] (prăznuit la [[20 ianuarie]]). Dragostea unuia faţă de celălalt a crescut într-atât încât păreau că sunt două trupuri cu un singur [[suflet]]. Cei doi se asemănau foarte mult în virtuţi şi sfinţenie, sprijinindu-se reciproc în nevoinţe. În fiecare an după [[Bobotează]] se retrăgeau în deşert pentru a se ruga în pustietate şi se întorceau la [[Chilie|chiliile ]] lor în [[Duminica Floriilor]].
După cinci ani petrecuţi împreună, Sfinţii Eftimie şi Teoctist s-au retras în deşert pe durata Postului Mare, descoperind în wadi (=oază) o peşteră mare care a devenit mai târziu biserică. Ei au decis să rămână acolo, fiind convinşi că aceea era voia Domnului. Petrecând izolaţi de lume, trăiau mâncând ierburi sălbatice.
Însă [[Dumnezeu]] nu dorea ca aceste candele luminoase să rămână necunoscute. EL El dorea ca şi ceilalţi să se bucure de înţelepciunea şi sfinţenia lor. Astfel, într-o zi nişte păstori din [[Betania]] i-au descoperit pe cei doi şi au alergat de au spus şi altora din sat despre ei. Nu peste mult timp, ei au fost vizitaţi de mulţi oameni ba chiar şi de călugări care veneau din alte mănăstiri şi doreau să rămână sub ascultarea lor.
Adunându-se mulţi [[călugăr]]i, sfinţii au fost nevoiţi să ridice o [[lavră]] deasupra bisericii din peşteră. Teoctist a devenit egumenul lavrei iar Sf. Eftimie a continuat să trăiască în singurătate, în peşteră. Înţeleptul Teoctist a primit pe toţi cei care veneau la el, spovedindu-i şi vindecându-le neputinţele sufleteşti şi trupeşti cu medicamentul spiritual potrivit fiecăruia.
