Teoctist I al Moldovei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Teoctist I (n. cca. 1410 – d. 18 noiembrie 1477, Suceava) a fost mitropolit al Moldovei între anii 1453-1477.

Viața

Din documentele istorice reiese faptul că Teoctist I a fost unul din oponenții reconcilierii cu Biserica Romano-Catolică, în contextul Sinodului de la Ferrara și Florența din 1438-1439. Mitropolitul Damian al Moldovei, participant la acel sinod, semnase actul de uniune cu Roma. Urmașul său în scaunul de arhiepiscop al Sucevei și mitropolit al Moldovei, Ioachim, a fost alungat din Moldova de susținătorii ortodoxiei, grupați în jurul lui Teoctist, care i-a luat locul lui Ioachim. Această schimbare a avut loc în anul 1453, după căderea Constantinopolului, când s-a dovedit că biserica apuseană nu a acordat nici un sprijin concret celei răsăritene pentru a rezista în fața invaziei otomane.

Teoctist a fost hirotonit arhiereu în anul 1453 de către patriarhul sârb Nicodim al II-lea de Peć.[1] O adnotare a lui Axinte Uricariul în „Letopisețul Țării Moldovei” relatează că: „află-se scris la un létopiseț sârbescu de Azarie călugărul precum în zilele acestui domnu, Alixandru Vodă, s-au hirotonit preasfințitul mitropolitul chir Theoctist de Nicodim din Țara Sârbească”.

Mitropolitul Teoctist I apare în sursele istorice și ca fiind cel care l-a binecuvântat și l-a uns ca Domn pe Ștefan cel Mare în anul 1457, pe câmpul numit Direptate. I-a fost sfetnic credincios sfântului voievod, atât pentru treburile lumești cât și în cele duhovnicești. S-a implicat și în construirea Mănăstirii Putna, măreața ctitorie a lui Ștefan, ulterior necropolă domnească, dar și loc de veci pentru mitropolitul însuși. La târnosirea sfântului lăcaș, ce a avut loc la 3 septembrie 1469, „era de față întreg clerul moldovenesc, în frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu Episcopul Tarasie al Romanului și cu primul egumen al Putnei, Arhimandritul Ioasaf”.[2]

Sfârșitul

Mitropolitul Teoctist I a murit la 18 noiembrie 1477 și a fost înmormântat la Mănăstirea Putna. Pe lespedea mormântului, aflat pe latura nordică interioară a pridvorului bisericii celei mari a mănăstirii, s-a păstrat inscripția: „Dreptmăritorul Domn al Țării Moldovei, Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit acest mormânt părintelui nostru, mitropolitul Sucevei, preasfințitul chir Teoctist, care a răposat în anul 6986, luna noiembrie 18”.[3]

Note și referințe

  1. Ștefan Pop, Românii la conciliul din Florența, în: Răvașul, anul VII (1909), Cluj, p. 316.
  2. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 54.
  3. Mănăstirea Putna: Lespedea funerară a Mitropolitului Teoctist I, 1478


Casetă de succesiune:
Teoctist I al Moldovei
Precedat de:
Ioachim
Mitropolit al Moldovei
1453-1477
Urmat de:
Gheorghe I de la Neamț