Teoctist I al Moldovei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Sfârșitul)
(→‎Viața)
Linia 5: Linia 5:
 
Din documentele istorice reiese faptul că Teoctist I a fost unul din oponenții reconcilierii cu [[Biserica Romano-Catolică]], în contextul [[Sinodul de la Ferrara-Florența|Sinodului de la Ferrara și Florența]] din 1438-1439. Mitropolitul Damian al Moldovei, participant la acel [[sinod]], semnase actul de uniune cu Roma. Urmașul său în scaunul de [[arhiepiscop]] al Sucevei și [[mitropolit]] al Moldovei, Ioachim, a fost alungat din Moldova de susținătorii ortodoxiei, grupați în jurul lui Teoctist, care i-a luat locul lui Ioachim. Această schimbare a avut loc în anul 1453, după [[căderea Constantinopolului]], când s-a dovedit că biserica apuseană nu a acordat nici un sprijin concret celei răsăritene pentru a rezista în fața invaziei otomane.
 
Din documentele istorice reiese faptul că Teoctist I a fost unul din oponenții reconcilierii cu [[Biserica Romano-Catolică]], în contextul [[Sinodul de la Ferrara-Florența|Sinodului de la Ferrara și Florența]] din 1438-1439. Mitropolitul Damian al Moldovei, participant la acel [[sinod]], semnase actul de uniune cu Roma. Urmașul său în scaunul de [[arhiepiscop]] al Sucevei și [[mitropolit]] al Moldovei, Ioachim, a fost alungat din Moldova de susținătorii ortodoxiei, grupați în jurul lui Teoctist, care i-a luat locul lui Ioachim. Această schimbare a avut loc în anul 1453, după [[căderea Constantinopolului]], când s-a dovedit că biserica apuseană nu a acordat nici un sprijin concret celei răsăritene pentru a rezista în fața invaziei otomane.
  
−
Mitropolitul Teoctist I apare în sursele istorice și ca fiind cel care l-a binecuvântat și l-a uns ca Domn pe [[Ștefan cel Mare]] în anul 1457, pe câmpul numit ''Direptate''.
+
Mitropolitul Teoctist I apare în sursele istorice și ca fiind cel care l-a binecuvântat și l-a uns ca Domn pe [[Ștefan cel Mare]] în anul 1457, pe câmpul numit ''Direptate''. I-a fost sfetnic credincios sfântului voievod, atât pentru treburile lumești cât și în cele duhovnicești. S-a implicat și în construirea [[Mănăstirea Putna|Mănăstirii Putna]], măreața [[ctitor]]ie a lui Ștefan, ulterior necropolă domnească, dar și loc de veci pentru mitropolitul însuși. La [[târnosire]]a sfântului lăcaș, ce a avut loc la [[3 septembrie]] 1469, „''era de față întreg clerul moldovenesc, în frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu Episcopul Tarasie al Romanului și cu primul egumen al Putnei, Arhimandritul Ioasaf.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 54.</ref>
−
 
 
  
 
==Sfârșitul==
 
==Sfârșitul==

Versiunea de la data 10 februarie 2016 16:24

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Teoctist I (n. cca. 1410 – d. 18 noiembrie 1477, Suceava) a fost mitropolit al Moldovei între anii 1453-1477.

Viața

Din documentele istorice reiese faptul că Teoctist I a fost unul din oponenții reconcilierii cu Biserica Romano-Catolică, în contextul Sinodului de la Ferrara și Florența din 1438-1439. Mitropolitul Damian al Moldovei, participant la acel sinod, semnase actul de uniune cu Roma. Urmașul său în scaunul de arhiepiscop al Sucevei și mitropolit al Moldovei, Ioachim, a fost alungat din Moldova de susținătorii ortodoxiei, grupați în jurul lui Teoctist, care i-a luat locul lui Ioachim. Această schimbare a avut loc în anul 1453, după căderea Constantinopolului, când s-a dovedit că biserica apuseană nu a acordat nici un sprijin concret celei răsăritene pentru a rezista în fața invaziei otomane.

Mitropolitul Teoctist I apare în sursele istorice și ca fiind cel care l-a binecuvântat și l-a uns ca Domn pe Ștefan cel Mare în anul 1457, pe câmpul numit Direptate. I-a fost sfetnic credincios sfântului voievod, atât pentru treburile lumești cât și în cele duhovnicești. S-a implicat și în construirea Mănăstirii Putna, măreața ctitorie a lui Ștefan, ulterior necropolă domnească, dar și loc de veci pentru mitropolitul însuși. La târnosirea sfântului lăcaș, ce a avut loc la 3 septembrie 1469, „era de față întreg clerul moldovenesc, în frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu Episcopul Tarasie al Romanului și cu primul egumen al Putnei, Arhimandritul Ioasaf.[1]

Sfârșitul

Mitropolitul Teoctist I a murit la 18 noiembrie 1477 și a fost înmormântat la Mănăstirea Putna. Pe lespedea mormântului, aflat pe latura nordică interioară a pridvorului bisericii celei mari a mănăstirii, s-a păstrat inscripția: „Dreptmăritorul Domn al Țării Moldovei, Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit acest mormânt părintelui nostru, mitropolitul Sucevei, preasfințitul chir Teoctist, care a răposat în anul 6986, luna noiembrie 18”.[2]

Referințe

  1. ↑ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 54.
  2. ↑ Mănăstirea Putna: Lespedea funerară a Mitropolitului Teoctist I, 1478


Casetă de succesiune:
Teoctist I al Moldovei
Precedat de:
Ioachim 		Mitropolit al Moldovei
1453-1477 		Urmat de:
Gheorghe I de la Neamț


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Teoctist_I_al_Moldovei&oldid=42155”