Tecla: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Legături externe şi surse: corect. leg. ext.)
(Viaţa: completări)
Linia 17: Linia 17:
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
Sfânta Tecla s-a născut în secolul I d.Hr., la Iconium (astăzi Konya, în Turcia), din părinţi înstăriţi. După ce l-a ascultat pe Sfântul Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]] vorbind despre [[fecioria|castitate]], ea s-a hotărât să-l urmeze pe [[Hristos]] şi a renunţat la intenţia de a se mărita. Mama şi logodnicul ei s-au opus acestei decizii, iar acuzaţiile lor, aduse în faţa guvernatorului provinciei, au dus la întemniţarea Sf. Apostol Pavel. Atunci, Sf. Tecla a plecat de acasă, departe, ca să îl asculte pe Sf. Pavel propovăduind în închisoare, mituindu-i pe gardieni cu bijuteriile ei pentru a putea pătrunde în închisoare.  
+
Sfânta Tecla s-a născut în secolul I d.Hr., la Iconium (astăzi Konya, în Turcia), din părinţi înstăriţi. După ce l-a ascultat pe Sfântul Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]], când acesta propăvăduia în casa lui Onisifor, vorbind despre [[fecioria|castitate]], ea s-a hotărât să-l urmeze pe [[Hristos]] şi a renunţat la intenţia de a se mărita. Mama sa, şi Tamir, logodnicul ei, s-au opus acestei decizii, iar acuzaţiile lor, aduse în faţa guvernatorului provinciei, au dus la întemniţarea Sf. Apostol Pavel. Atunci, Sf. Tecla a plecat de acasă, departe, ca să îl asculte pe Sf. Pavel propovăduind în închisoare, mituindu-i pe gardieni cu bijuteriile ei pentru a putea pătrunde în închisoare.  
  
 
La proces, Sfântul Pavel a fost alungat din oraş, dar Sfânta Tecla a refuzat să se răzgândească, cu toate lacrimile, ameninţările şi argumentele pe care mama ei şi guvernatorul le-au putut aduce. Ea era neclintită în hotărârea ei de a-L urma pe Iisus Hristos mirele. Atunci, mama ei, înfuriată, l-a convins pe judecător să o condamne la moarte prin ardere de vie. Încurajată de dragostea ei pentru Hristos, ea a făcut [[cruce|semnul Crucii]] peste flăcări şi a fost înconjurată de lumină, rămânând neatinsă de flăcări. Ploaia şi grindina au stins focul şi, împreună cu tunetele, au dus la îndepărtarea celor care doreau să o omoare pe Tecla.
 
La proces, Sfântul Pavel a fost alungat din oraş, dar Sfânta Tecla a refuzat să se răzgândească, cu toate lacrimile, ameninţările şi argumentele pe care mama ei şi guvernatorul le-au putut aduce. Ea era neclintită în hotărârea ei de a-L urma pe Iisus Hristos mirele. Atunci, mama ei, înfuriată, l-a convins pe judecător să o condamne la moarte prin ardere de vie. Încurajată de dragostea ei pentru Hristos, ea a făcut [[cruce|semnul Crucii]] peste flăcări şi a fost înconjurată de lumină, rămânând neatinsă de flăcări. Ploaia şi grindina au stins focul şi, împreună cu tunetele, au dus la îndepărtarea celor care doreau să o omoare pe Tecla.

Versiunea de la data 24 septembrie 2011 06:01

Sfânta Întâia-muceniţă Tecla, cea întocmai cu Apostolii
Sfânta Tecla Întâia-muceniţă, cea întocmai cu Apostolii
Date personale
Naștere sec. I, Iconium, Asia Mică
Mutare la Domnul (†) sec. II, Seleucia Isauriei
Localizare Antiohia, Imperiul Roman
Naționalitate greco-romană
Date cult
Tip muceniţă, „întocmai cu Apostolii
Data canonizării
Prăznuire la data de 24 septembrie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate Biserica Sf. Tecla din Constantinopol, ctitorită de Sf. Împărat Constantin cel Mare şi multe altele


Sfânta, slăvita şi drept-biruitoarea Întâia-muceniţă Tecla, cea întocmai cu Apostolii, şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu în vremea în care toţi creştinii erau prigoniţi.
Prăznuirea ei se face în 24 septembrie.

Viaţa

Sfânta Tecla s-a născut în secolul I d.Hr., la Iconium (astăzi Konya, în Turcia), din părinţi înstăriţi. După ce l-a ascultat pe Sfântul Apostol Pavel, când acesta propăvăduia în casa lui Onisifor, vorbind despre castitate, ea s-a hotărât să-l urmeze pe Hristos şi a renunţat la intenţia de a se mărita. Mama sa, şi Tamir, logodnicul ei, s-au opus acestei decizii, iar acuzaţiile lor, aduse în faţa guvernatorului provinciei, au dus la întemniţarea Sf. Apostol Pavel. Atunci, Sf. Tecla a plecat de acasă, departe, ca să îl asculte pe Sf. Pavel propovăduind în închisoare, mituindu-i pe gardieni cu bijuteriile ei pentru a putea pătrunde în închisoare.

La proces, Sfântul Pavel a fost alungat din oraş, dar Sfânta Tecla a refuzat să se răzgândească, cu toate lacrimile, ameninţările şi argumentele pe care mama ei şi guvernatorul le-au putut aduce. Ea era neclintită în hotărârea ei de a-L urma pe Iisus Hristos mirele. Atunci, mama ei, înfuriată, l-a convins pe judecător să o condamne la moarte prin ardere de vie. Încurajată de dragostea ei pentru Hristos, ea a făcut semnul Crucii peste flăcări şi a fost înconjurată de lumină, rămânând neatinsă de flăcări. Ploaia şi grindina au stins focul şi, împreună cu tunetele, au dus la îndepărtarea celor care doreau să o omoare pe Tecla.

Ea i-a găsit pe Pavel şi pe însoţitorii lui, inclusiv pe Sf. Apostol Barnaba, care se ascundeau într-o peşteră din apropierea oraşului. Împreună cu ei a mers să propovăduiască Evanghelia lui Hristos în Antiohia, făcând multe minuni şi suferind numeroase chinuri de-a lungul vieţii ei pentru slava lui Dumnezeu. După aceea, cu binecuvântarea Sfântului Pavel, Sfânta Tecla s-a retras într-o regiune pustie şi aspră din Seleucia Isauriei, unde a continuat să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu şi să-i vindece pe fiii Lui.

Martiriul

La vârsta de 90 de ani, vrăjitori păgâni invidioşi au venit să o batjocorească. Atunci, o stâncă uriaşă s-a crăpat în două, când Sfânta Tecla l-a chemat pe Mântuitorul în ajutorul ei, şi acea piatră a acoperit-o, ea dându-şi astfel sufletul în mâinile Domnului.

Proslăvirea

Biserica Ortodoxă a proslăvit-o pe Sf. Tecla, numind-o Întâia-muceniţă şi cea întocmai cu Apostolii. Ea este „călăuza celor care suferă şi cea care deschide drum de ieşire din orice chin” (aşa cum Dumnezeu i-a deschis ei drum prin stâncă).

Au fost ridicate multe biserici cu hramul Sf. Tecla; prima dintre acestea, la Constantinopol, fiind ctitorită de însuşi Sf. Împărat Constantin cel Mare.

Prăznuirea ei se face pe data de 24 septembrie.

De asemenea, Sfânta Întâia-muceniţă Tecla, o mijlocitoare a rugăciunilor monahilor, este invocată la tunderea unei femei în monahism.[1]

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tecla, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Alt tropar, glasul al 4-lea [2]:

Tu care ai fost pătrunsă de lumină prin cuvintele lui Pavel, Mireasă a lui Dumnezeu, Tecla,
Iar credinţa ta a fost lăudată de Petru, Aleasa lui Dumnezeu.
Ai fost prima dintre femei care a suferit şi a primit moarte mucenicească,
Intrând în flăcări ca într-un loc al bucuriei.
Pentru că atunci când ai primit Crucea lui Hristos,
Puterile diavoleşti au fost înfrânte.
Una rugătoare, mijloceşte pentru noi în faţa lui Hristos Mântuitorul pentru izbăvirea sufletelor noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Cu frumuseţea fecioriei ai strălucit, cu cununa muceniciei te-ai împodobit, şi apostolie ţi s-a încredinţat, fecioară [Tecla], ca unei mărite; şi văpaia focului ai prefăcut-o în rouă, iar prin rugăciunea ta furia taurului ai înfrânt-o, ca ceea ce eşti întâia nevoitoare.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Tecla se zugrăveşte în momentul săvârşirii ei: despicându-se o piatră şi ea intrând într-aceasta.
Zugrăvirea: „Dealuri şi peşteră, şi puţintel departe înaintea peşterii, o piatră mare despicată, şi sfânta până la mijloc prinsă în ea; şi doi ostaşi dinafară, ţinând îmbrăcămintea ei cea de deasupra. Şi deasupra ei Hristos pe nori, cu dreapta binecuvântând-o. şi cu stânga aratându-i piatra.[3]

Note

  1. OCA - Protomartyr and Equal of the Apostles Thekla
  2. Tropar tradus din limba engleză.
  3. Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 164 şi 186. ISBN 973-99692-0-8

Surse şi legături externe