6.119 modificări
Modificări
Tabenisi
,→Dezvoltare
'''Tabenisi''' sau '''Tavenisi''' este un loc și o comunitate creștină întemeiată în Egiptul de Sus către anul 320 de către sfântul [[Pahomie cel Mare]]. Această primă comunitate monastică pahomiană, care s-a extins până la moartea lui Pahomie în 346 într-o rețea de nouă mănăstiri de călugări sau de călugărițe numiți „tabenesioți” (sau "tavenisioți"), este considerată în istorie ca fiind primul mare model de [[Chinovie|cenobitism]] (viață monastică de obște) în Biserica creștină.
În manuscrisele copte se găsesc formele următoare: ''Tabennêsi'' (cea mai frecventă), ''Tabênise'', ''Tabnêse'', ''Tabsinêse'', ''Tabsênisi'' și altele. În textele arabe, apare: ''Tabanessin'', ''Tafnis'', ''Tafânis'', ''Tafnasa'' și uneori ''Dounasa''. În limba latină, apare forma ''Tabennense'' în ''Viața'' latină a Sf. Pahomie de Sf. [[Dionisie Exiguul]]<ref>Formele cele mai autorizate par a fi așadar ''Tabennêsis'' în greacă și ''Tabennêsi'' în coptă. În ceea ce privește etimologia cuvântului, egiptologul Georges Daressy propune (''Recueil des Travaux relatifs à la philologie et à l'archéologie égyptiennes et assyriennes'', X, 1888, pp. 139 și 141) identificarea aceastui nume cu un toponim care apare în lista geografică regăsită la Abydos, în Efipt (în hieroglife) și care înseamnă "Lăcașul lui Isis"; dar acest toponim a fost asociat de alți mai degrabă cu Nag Hammadi ( Χηνοβοσκία, Chenoboskia geografilor greci), care se găsește la circa 20 de kilometri în aval față de Tabenisi, tot pe malul drept al Nilului.</ref>. În ceea ce îi privește pe locuitorii acestui ținut, ei sunt numiți în greacă Ταβεννησιώτης (tabennisiotes), Ταβινισιώτης (tabinisiotes), Ταβισιώτης (tabisiotes); iar în latină ''Tabennensis'' (cu sufixul obișnuit ''-ensis''), ''Tabennesiota'' (calc după forma greacă) sau ''Tabennensiota'' (o combinație între cele două forme).
În ceea ce privește așezarea mănăstirii de femei, aceasta poate fi identificată cu ajutorul a două fragmente din ''Viața lui Pahomie'', unde se relatează că o femeie bolnavă din Denderah cere să fie dusă acolo în speranța că avea să fie vindecată. Astfel, aceasta ia o barcă, care o ia "în jos" pe Nul, ceea ce înseamnă că Tabenisi se găsea în aval față de Denderah, pe malul opus al fluviului (prin urmare pe malul drept); ceva mai departe este indicat că la nord de mănăstire se găsea un sat părăsit numit ''Fbôou'', unanim identificat cu actualul ''Faou'' (sau ''Faou Guebli'')<ref> Pr. Michel Jullien S.J. (''Études'', 1901) propunea identificarea actualei localități Debeșne, aflată la cinci kilometri spre sud de Faou, cu vechiul Tabenisi. Numele de ''Dounasa'' sau ''Dounaseh'' care se regăsește în unele vechi texte arabe ar putea fi o cacografie a apelativului ''Debeșne''. Dar această soluție nu a întrunit acordul unanim al cercetătorilor, întrucât Tabenisi pare să fi fost și mai apropiată de ''Fbôou''.</ref>, așadar în a [http://fr.wikipedia.org/wiki/Nome_du_Crocodile șasea ''nomă'']<ref>Noma era o circumscripție administrativă în Egiptul Antic.</ref> al a Egiptului de Sus.
==Descriere==
Sf. Pahomie și-a întemeiat așezarea într-un sat abandonat. Organizarea acesteia era inspirată din cea a comunităților rurale egiptene din epocă, dar și din structura taberelor militare romane, întrucât Sf. Pahomie fusese soldat în tinereșe. Mănăstirea era un grup de clădiri înconjurate de un zid de incintă. Viețuitorii aveau toate bunurile de obște (în comun). Aceștia cedau mănăstirii toate bunurile lor și nu puteau dispune de nimic altceva decât cele îngăduite de rânduiala mănăstirii (îndeosebi veșmântul monahal: o tunică fără mâneci, o pelerină cu glugă, o rasă din piele de oaie și o centură). Mesele erau comune, și regimul alimentar era similar pentru toți. Monahii se adunau de două oi pe zi la rugăciune și de câteva ori pe săptămână pentru cateheze. Munca manuală era organizată după capacitățile fiecăruia și după nevoile comunității: în cadrul mănăstirii, frații erau grupați în mai multe "case", pe meserii; trei "case" asigurau pe rând slujbele comune. Disciplina era foarte strictă și presupunea inclusiv pedepse coroporale, iar ascultarea față de stareț și de conducătorii "caselor" era considerată drept cea mai importantă virtute.
==Dezvoltare==
==Bibliografie==