Modificări

'''Tabenisi''' ==Numele și locul==Numele și locul unde se situa această mănăstire au fost mult timp necunoscute sau incerte. În diferitele manuscrise ale ''Istoriei lausiace'Tavenisi''' est une communauté chrétienne fondée en a lui [[Haute-ÉgyptePaladie]] vers (capitolul 32), se găsesc formele grecești următoare: Ταβέννησις, Ταβέννησος, Ταβενίσιος et Ταβένη. La [[320Sozomen]] par (III, 14), un manuscris scrie (corect) « έν Ταβεννήσῳ », dar altul scrie greșit « έν Ταβέννη νήσῳ » în două cuvinte (cuvântul νῆσος însemnând «insulă»). Această cacografie pare să condus pe [[Pahomie cel Mare|saint PahomieNichifor Calist Xanthopol]](secolul al XIV-lea) să scrie: « ἔν τινι νήσῳ, ἣ Ταβέννη ώνόμαστο », «într-o anumită insulă numită Tabennê». Ce fut De la maison-mère d'un réseau quiaceste cacografii vine tradiția greșită după care mănăstirea ar fi fost situată pe o insulă, à sa mort en [[346]]lucru care nu apare în fapt în niciun document antic<ref>Étienne Marc Quatremère, comptait déjà neuf établissements d'hommes 'Mémoires géographiques et deux de femmes dans la même régionhistoriques sur l'Égypte'', 1811, vol. I, avec deux ou trois mille « Tabennésiotes »p. 281. C'est le premier grand modèle de [[cénobitisme]] dans l'Église chrétienne</ref>.

== Nom et emplacement ==Le nom et lÎn manuscrisele copte se găsesc formele următoare: 'emplacement de ce monastère ont longtemps été l'objet dTabennêsi'une grande incertitude. Dans les différents manuscrits de l'(cea mai frecventă), ''[[Histoire lausiaque]]Tabênise'' de [[Palladios]] (§ 32), on trouve les formes grecques suivantes : Ταβέννησις''Tabnêse'', Ταβέννησος''Tabsinêse'', Ταβενίσιος et Ταβένη''Tabsênisi'' și altele. Chez [[Sozomène]] (IIIÎn textele arabe, 14)apare: ''Tabanessin'', un manuscrit donne (correctement) « έν Ταβεννήσῳ »''Tafnis'', mais un autre porte fautivement « έν Ταβέννη νήσῳ » en deux mots (avec le mot νῆσος''Tafânis'', « île »)''Tafnasa'' și uneori ''Dounasa''. CÎn limba latină, apare forma 'est apparemment cette [[cacographie]] qui 'Tabennense'' în ''Viața'' latină a inspiré à Sf. Pahomie de Sf. [[Nichifor Calist XanthopolDionisie Exiguul]] ({{s-|XIV|e}}) la tournure suivante : « ἔν τινι νήσῳ, ἣ Ταβέννη ώνόμαστο », « dans une certaine île appelée Tabennê ». De là vient la tradition selon laquelle le monastère était installé sur une île, ce qui n'apparaît en fait dans aucun document ancien<ref>[[Étienne Marc Quatremère]]Formele cele mai autorizate par a fi așadar ''Tabennêsis'' în greacă și ''Tabennêsi'' în coptă. În ceea ce privește etimologia cuvântului, egiptologul Georges Daressy propune (''Mémoires géographiques Recueil des Travaux relatifs à la philologie et historiques sur à l'Égyptearchéologie égyptiennes et assyriennes'', 1811X, vol1888, pp. I139 și 141) identificarea aceastui nume cu un toponim care apare în lista geografică regăsită la Abydos, în Efipt (în hieroglife) și care înseamnă "Lăcașul lui Isis"; dar acest toponim a fost asociat de alți mai degrabă cu Nag Hammadi ( Χηνοβοσκία, {{p.}}281Chenoboskia geografilor greci), care se găsește la circa 20 de kilometri în aval față de Tabenisi, tot pe malul drept al Nilului.</ref>. În ceea ce îi privește pe locuitorii acestui ținut, ei sunt numiți în greacă Ταβεννησιώτης (tabennisiotes), Ταβινισιώτης (tabinisiotes), Ταβισιώτης (tabisiotes); iar în latină ''Tabennensis'' (cu sufixul obișnuit ''-ensis''), ''Tabennesiota'' (calc după forma greacă) sau ''Tabennensiota'' (o combinație între cele două forme).

Dans les manuscrits [[copte]]sÎn ceea ce privește așezarea mănăstirii de femei, les formes sont les suivantes : aceasta poate fi identificată cu ajutorul a două fragmente din ''TabennêsiViața lui Pahomie'' , unde se relatează că o femeie bolnavă din Denderah cere să fie dusă acolo în speranța că avea să fie vindecată. Astfel, aceasta ia o barcă, care o ia "în jos" pe Nul, ceea ce înseamnă că Tabenisi se găsea în aval față de Denderah, pe malul opus al fluviului (prin urmare pe malul drept); ceva mai departe este indicat că la plus fréquente), nord de mănăstire se găsea un sat părăsit numit ''TabêniseFbôou'', unanim identificat cu actualul ''TabnêseFaou'', (sau ''TabsinêseFaou Guebli'', )<ref> Pr. Michel Jullien S.J. (''TabsênisiÉtudes'' et d'autres encore. Dans les textes arabes, on trouve : ''Tabanessin''1901) propunea identificarea actualei localități Debeșne, ''Tafnis''aflată la cinci kilometri spre sud de Faou, cu vechiul Tabenisi. Numele de ''TafânisDounasa'', sau ''TafnasaDounaseh'', et aussi care se regăsește în unele vechi texte arabe ar putea fi o cacografie a apelativului ''DounasaDebeșne''. En latinDar această soluție nu a întrunit acordul unanim al cercetătorilor, on a la forme întrucât Tabenisi pare să fi fost și mai apropiată de ''TabennenseFbôou'' dans la ''Vie latine de Pacôme'' de [[Denys le Petit]].</ref>Les formes les plus autorisées paraissent donc être ''Tabennêsis'' en grec, ''Tabennêsi'' en așadar în a [[copte]]http://fr. Quant à l'étymologie, l'[[égyptologue]] [[Georges Daressy]] a proposé (''[[Recueil des Travaux relatifs à la philologie et à l'archéologie égyptiennes et assyriennes]]'', X, 1888, {{pwikipedia.}}139 et 141) dorg/wiki/Nome_du_Crocodile șasea 'identifier ce nom à un toponyme qui apparaît dans la liste géographique d'[[Abydos (Égypte)|Abydos]] (en [[hiéroglyphe]]), et qui signifie « Demeure du fils dnomă'Isis » ; mais ce toponyme a aussi été attribué par d'autres à [[Nag Hammadi]] (la Χηνοβοσκία des géographes grecs), qui se trouve à une vingtaine de kilomètres en aval du site de Tabennêsis, sur la même rive droite du fleuve<ref>Noma era o circumscripție administrativă în Egiptul Antic.</ref>. Quant au dérivé désignant les occupants du lieu, il revêt en grec les formes Ταβεννησιώτης, Ταβινισιώτης, Ταβισιώτης ; en latin ''Tabennensis'' (avec le suffixe usuel ''-ensis''), ''Tabennesiota'' (calque du grec), ''Tabennensiota'' (mélange des deux)a Egiptului de Sus.

Quant à l'emplacement du couvent==Descriere==Sf. Pahomie și-a întemeiat așezarea într-un sat abandonat. Organizarea acesteia era inspirată din cea a comunităților rurale egiptene din epocă, dar și din structura taberelor militare romane, il est repérable par deux passages întrucât Sf. Pahomie fusese soldat în tinereșe. Mănăstirea era un grup de la ''Vie clădiri înconjurate de Pacôme'' : une femme un zid de [[Dendérah]], malade, s'y fait transporter dans l'espoir d'être guérie, et elle emprunte une barque qui « descend » le fleuve, ce qui suppose que Tabennêsis se trouve en aval incintă. Viețuitorii aveau toate bunurile de [[Dendérah]] et sur l'autre rive du fleuve obște (c'est-à-dire sur la rive droiteîn comun) ; un peu plus loin il est indiqué qu'au nord du couvent se trouve un village désert nommé ''Phbôou''. Aceștia cedau mănăstirii toate bunurile lor și nu puteau dispune de nimic altceva decât cele îngăduite de rânduiala mănăstirii (îndeosebi veșmântul monahal: o tunică fără mâneci, o pelerină cu glugă, qui est identifié unanimement avec l'actuel ''Faou'' (ou ''Faou Guebli''o rasă din piele de oaie și o centură)<ref>Le Père jésuite Michel Jullien (''Études''. Mesele erau comune, 1901) a proposé d'identifier Tabennêsis avec și regimul alimentar era similar pentru toți. Monahii se adunau de două oi pe zi la localité moderne rugăciune și de Debechnehcâteva ori pe săptămână pentru cateheze. Munca manuală era organizată după capacitățile fiecăruia și după nevoile comunității: în cadrul mănăstirii, à cinq kilomètres au sud de Faoufrații erau grupați în mai multe "case", pe meserii; trei "case" asigurau pe rând slujbele comune. Le nom ''Dounasa'' ou ''Dounaseh'' qu'on trouve dans d'anciens textes en arabe pourrait être une [[cacographie]] pour ''Debechneh''. Mais cette localisation n'a pas convaincu tout le mondeDisciplina era foarte strictă și presupunea inclusiv pedepse coroporale, car Tabennêsis paraît avoir été encore plus proche iar ascultarea față de ''Phbôou''.</ref>, donc dans le 6{{e}} [[Nome (Égypte antique)|nome]] stareț și de [[Haute-Égypte]]conducătorii "caselor" era considerată drept cea mai importantă virtute.

== Description Dezvoltare==Pacôme a installé son établissement dans un village abandonnéÎn toamna anului 329, monahii au primit vizita noului arhiepiscop [[Atanasie al Alexandriei]], care îl [[hirotonie|hirotonește]] [[preot]] pe Sf. [[Pahomie cel Mare|Pahomie]]. L'organisation était inspirée de celle des communautés rurales égyptiennes de l'époqueLa scurt timp, mais aussi des camps militaires romainso a doua mănăstire este întemeiată în satul vecin Fbôou, car Pacôme avait été soldat dans sa jeunesseși acesta părăsit. Le monastère est un ensemble de bâtiments entouré d'un mur d'enceinteSf. Le partage des biens est intégralPahomie se instalează el însuși aici în anii 336-337, chacun abandonnant tout ce qu'il possède au monastère et ne pouvant disposer que iar Fbôou devine cea mai importantă așezare monastică, având 600 de ce que lui concède monahi la règle (notamment l'habit monastique : une tunique sans manchesmoartea fondatorului în anul 346. După anul 340, un capuchonmai multe mănăstiri sunt întemeiate între Esna și Akhmim, une casaque en peau constituind practic o familie monastică de mouton et une ceinturesine stătătoare, având în frunte un [[protos]] (stareț sau superior general)care circula între diferitele mănăstiri și îi numea în funcție pe egumenii acestora. Repas et régime alimentaire sont communs. La prière rassemble les moines deux fois par jourDe doup ori pe an, les sermons plusieurs fois par semaine. Le travail manuel est organisé en fonction des capacités de chacun et des besoins de la communauté : dans l'enceinte, des « maisons » regroupent les frères selon leur métier, trois d'entre elles assurant à leur tour les services communsPaști și pe [[13 august]] avea loc o întâlnire (sinaxă) a tuturor monahilor în mănăstirea-mamă din Tabenisi. La discipline est très stricteCu aceste ocazii, prévoyant des châtiments corporels, et l'obéissance au supérieur est considérée comme la vertu cardinale du moineegumenii mănăstirii trebuiau să dea socoteală economului general de modul în care administraseră patrimoniul material al mănăstirii lor.

== Développement ==À l'automne După moartea Sf. Pahomie pe [[3299 mai]]] 346, locul său ca stareț l-a luat Petroniu, urmașul său desemnat, les moines reçoivent la visite du nouvel archevêque dar care a murit după numai trei luni. I-a urmat avva [[Athanase d'AlexandrieOrsisie]], qui ordonne [[Pacôme le Grand|Pacôme]] comme prêtreînsă în anul 351, ca urmare a revoltei uneia dintre mănăstiri, administrarea de facto a mănăstirilor este preluată de avva Teodor, unul dintre primii ucenici ai Sf. Pahomie, care își exercită conducerea ca "vicar" al starețului Orsisie. Peu de temps aprèsÎn 368, un second établissement est fondé dans le village voisindupă moartea lui Teodor, également abandonnéavva Orsisie își reia atribuțiile, de Phbôourămânând stareț până la moartea sa, în anul 386. În anul 390, arhiepiscopul [[Pacôme le Grand|PacômeTeofil al Alexandriei]] sprijină instalarea unei mănăstiri pahomiene în cetatea Canop, la est de Alexandria, pe locul unui fost templu al lui-même sSerapis (Serapeumul din Canop): aceasta avea să fie mănăstirea ''Metanoia''y installe en (a "pocăinței"), unde aveau să se instaleze și mai mulți monahi latini și care a avut o influență importantă asupra regulilor vieții monastice în Occident. Potrivit lui [[336Paladie]], pahomienii sau "tavenisioții" erau în jur de 7000 spre anul 400. În secolul al V-lea, monahii pahomieni au recunoscut hotărârile [[337Sinodul IV Ecumenic|37]], et Phbôou devient d'ailleurs l'implantation la plus importante avec 600 moines à Sinodului de la mort du fondateur ([[346Calcedon]])și nu a fost afectată de disputele în jurul hotărârilor acestuia decât mai târziu, în secolul al VI-lea. Après [[340]]Din rândul monahilor pahomieni au fost aleși și mai mulți ierarhi, d'autres monastères sont établis entre între care [[EsnaTimotei III al Alexandriei|Timotei al III-lea al Alexandriei]] et (460-482) și [[AkhmîmIoan I al Alexandriei]]. L'ensemble constitue un véritable ordre, avec à sa tête un supérieur général qui circule entre les monastères et en nomme les supérieurs. Un rassemblement de tous les moines a lieu deux fois par an, à Pâques et le 13 août, dans la maison-mère de Tabennêsis ; à cette occasion, les supérieurs doivent rendre compte de leur gestion matérielle à l'économe général(482).

Après la mort de [[Pacôme le Grand|Pacôme]] (9 mai [[346]]), le supérieur général fut Pétronios, désigné par lui, mais qui mourut trois mois après. [[Orsièse|Horsièse]] (Orsisios) le remplaça, mais en [[351]], à la suite de la révolte d'un monastère, Théodore, un des premiers disciples de Pacôme, dut prendre les choses en main, et il assura la direction jusqu'à sa mort en [[368]], tout en se disant le « vicaire » d'Horsièse. À cette date il y avait douze monastères d'hommes et trois de femmes. Horsièse reprit ensuite ses fonctions jusqu'à sa mort après [[386]]. En [[390]], l'archevêque [[Théophile d'Alexandrie]] favorisa l'installation d'un monastère de l'ordre à [[Canope (cité)|Canope]], à l'est de sa métropole, à l'emplacement d'un [[Sérapéum de Canope|ancien temple de Sérapis]] : ce monastère de la ''Métanoia'', qui compta des moines latins, joua un rôle important dans l'influence qu'exerça sa règle en Occident. Vers l'an [[400]], selon [[Palladios]], les « Tabennésiotes » ou pachômiens étaient environ 7 000. Au {{s-|V|e}}, l'ordre accepta les décisions du [[concile de Chalcédoine]] (il fournit notamment les patriarches [[Timothée III d'Alexandrie|Timothée III Salophaciole]] et [[Jean Ier d'Alexandrie|Jean I{{er}} Talaia]]), et il ne connut des divisions à ce sujet qu'à partir du {{s-|VI|e}}. == Bibliografie ==* [[Paulin Ladeuze]], ''Études sur le cénobitisme pakhômien pendant le IV{{e}} IVe siècle et la première moitié du V{{e}}Ve'' (dissertation pour l'obtention du grade de docteur), Louvain, 1898.* [[Henri Gauthier (égyptologue)|Henri Gauthier]], « Nouvelles notes géographiques sur le nome panopolite », ''Revue de l'Institut français d'archéologie orientale du Caire'' X, 1912, {{p.}}89-130.*Pierre Maraval, ''Le christianisme de Constantin à la conquête arabe'', Nouvelle Clio, PUF, 1997 ({{p.}}257-58).