6.119 modificări
Modificări
m
→Dezvoltare
În toamna anului 329, monahii au primit vizita noului arhiepiscop [[Atanasie al Alexandriei]], care îl [[hirotonie|hirotonește]] [[preot]] pe Sf. [[Pahomie cel Mare|Pahomie]]. La scurt timp, o a doua mănăstire este întemeiată în satul vecin Fbôou, și acesta părăsit. Sf. Pahomie se instalează el însuși aici în anii 336-337, iar Fbôou devine cea mai importantă așezare monastică, având 600 de monahi la moartea fondatorului în anul 346. După anul 340, mai multe mănăstiri sunt întemeiate între Esna și Akhmim, constituind practic o familie monastică de sine stătătoare, având în frunte un [[protos]] (stareț sau superior general) care circula între diferitele mănăstiri și îi numea în funcție pe egumenii acestora. De doup ori pe an, de Paști și pe [[13 august]] avea loc o întâlnire (sinaxă) a tuturor monahilor în mănăstirea-mamă din Tabenisi. Cu aceste ocazii, egumenii mănăstirii trebuiau să dea socoteală economului general de modul în care administraseră patrimoniul material al mănăstirii lor.
După moartea Sf. Pahomie pe [[9 mai]]] 346, locul său ca stareț l-a luat Petroniu, urmașul său desemnat, dar care a murit după numai trei luni. I-a urmat avva [[Orsisie]], însă în anul 351, ca urmare a revoltei uneia dintre mănăstiri, administrarea de facto a mănăstirilor este preluată de avva Teodor, unul dintre primii ucenici ai Sf. Pahomie, care își exercită conducerea ca "vicar" al starețului Orsisie. În 368, după moartea lui Teodor, avva Orsisie își reia atribuțiile, rămânând stareț până la moartea sa, în anul 386. În anul 390, arhiepiscopul [[Teofil al Alexandriei]] sprijină instalarea unei mănăstiri pahomiene în cetatea Canop, la est de Alexandria, pe locul unui fost templu al lui Serapis (Serapeumul din Canop): aceasta avea să fie mănăstirea ''Metanoia'' (a "pocăinței"), unde aveau să se instaleze și mai mulți monahi latini și care a avut o influență importantă asupra regulilor vieții monastice în Occident. Potrivit lui [[PalladiePaladie]], pahomienii sau "tavenisioții" erau în jur de 7000 spre anul 400. În secolul al V-lea, monahii pahomieni au recunoscut hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon) și nu a fost afectată de disputele în jurul hotărârilor acestuia decât mai târziu, în secolul al VI-lea. Din rândul monahilor pahomieni au fost aleși și mai mulți ierarhi, între care [[Timotei III al Alexandriei|Timotei al III-lea al Alexandriei]] (460-482) și [[Ioan I al Alexandriei]] ((482).
==Bibliografie==
