Modificări

{{Traducere ENÎmbunătățire}}[[Image:TatiantheAssyrian.jpg|right|thumb|200px|Ilustrație pe un manuscris reprezentându-l pe Tațian Sirianul]]'''Tațian Sirianul''' (c. 120 - c. 180185 d.Hr.), sau '''Asirianul''', este un [[Apologetică|apologet ]] cunoscut al creștinismului în secolul al II-lea. Tațian a venit din Siria (Asiria) la Roma; aici se convertește la creștinism și urmează școala sfântului [[Iustin Martirul]] și Filosoful. După moartea martirică a sfântului Iustin(165 d.Hr.), Tațian alunecă spre curentele gnostice ale sectei encratiților, devenind chiar liderul lor. Cele mai importante lucrări ale sale sunt traducerea epistolelor [[Apostolul Pavel|sf. ap. Pavel]] în siriacă și [[https://en.wikipedia.org/wiki/Diatessaron Diatessaron-ul]].

ConcerningÎn privința<ref>Cf. http://www.earlychristianwritings.com/info/tatian.html Introductory Note To Tatian the Assyrian, Jonathan Edwards Ryland - earlychristianwritings.com</ref><ref>Cf. http://www.earlychurch.org.uk/tatian.php Tatian, Address, 42, Ante-Nicene Fathers, vol.2, p. 81–82</ref><ref>Cf. http://www.ccel.org/ccel/schaff/anf02.iii.i.html ANF02. Fathers of the Second Century: Hermas, Tatian, Athenagoras, Theophilus, and Clement of Alexandria (Entire) - Christian Classics Ethereal Library</ref><ref>The Origins and Emergence of the Church in Edessa during the First Two Centuries A.D. Author(s): L. W. Barnard Source: Vigiliae Christianae, Vol. 22, No. 3 (Sep., 1968), pp. 161-175.</ref> the date and place of his birthdatei și locului în care s-a născut, little is known beyond what he tells about himself in his se cunosc puține dincolo de ceea ce mărturisește el însuși în lucrarea sa ''Oratio ad Graecos'', chapcap. xlii (<ref>''[[Ante-Nicene Fathers]]'', ii. 81–82): that he was born in http://www.ccel.org/ccel/schaff/anf02.toc.html</ref>:și anume că s-a născut în "the land of the [[Assyrian people|Assyrians]]țara asirienilor"; current scholarly consensus is that he died cconsensul academic din prezent este că a murit în 185 d.Hr. 185 AD, perhaps in probabil în [[Assyria https://ro.wikipedia.org/wiki/Asiria_(Roman provinceprovincie_romană)|AssyriaAsiria]].

He came to [[Rome]]A ajuns la Roma, where he seems to have remained for some timeunde se pare că a rămas o vreme. Here he seems to have for the first time encountered ChristianityAici se pare că a avut primul contact cu creștinismul. According to his own representationDupă propria sa declarație, a reflectat asupra problemelor religioase, it was primarily his abhorrence of the pagan cults that led him to spend thought on religious problemsmai ales din cauza scârbei provocate de cultele păgâne. By the Potrivit [[Old Vechiul Testament|Vechiului Testament]], he sayszice el, he was convinced of the unreasonableness of paganisma fost convins de nerezonabilitatea pagânismului. He adopted the Christian religion and became the pupil of S-a converit la creștinism și a devenit discipolul lui [[Justin MartyrIustin Martirul]]. It was the period when Era perioada când [[Christian philosophy|Christian philosophershttps://en.wikipedia.org/wiki/Christian_philosophy filosofii creștini]] competed with Greek sophistsîi combăteau pe sofiștii greci, and like Justinși la fel ca Sfântul Iustin, he opened a Christian school in Romedeschis o școală creștină în Roma. It is not known how long he labored in Rome without being disturbedNu se știe cât timp și-a continuat misiunea în Roma fără a fi prigonit.

Following the death of Justin in După moartea Sfântului Iustin în 165 ADd.Hr., the life of Tatian is to some extent obscureviața lui Tațian este într-o oarecare măsură necunoscută. Sf. [[IrenaeusIrineu de Lyon|Irineu]] remarks susține (''Haer.'', I., xxvlii. 1, ''Ante-Nicene Fathers,'' i. 353) that after the death of Justin, he was expelled from the church for his că după moartea Sfântului Iustin a fost excomunicat din biserică din cauza [[Encratitesasceză|Encratiticasceticismului]] encratitic al opiniilor sale ([[asceticism|asceticEusebiu de Cezareea]]pretinde că Tațian a întemeiat o sectă encratitică) views (, dar și pentru că l-ar fi urmat pe capul [[EusebiusGnosticism|gnosticilor]] claims he founded the Encratitic sect), as well as for being a follower of the [[gnostic]] leader [[ValentiniusValentin]]. It is clear that Tatian left RomeEste știut că Tațian a părăsit Roma, stând o vreme probabil fie în Grecia, perhaps to reside for a while in either Greece or fie în [[Alexandria, Egypt|Alexandria]], where he may have taught unde s-ar putea să-l fi avut ca discipol pe Clement.{{Citare}} Sf. [[EpiphaniusEpifanie de Salamina|Epifanie]] relates that Tatian established relatează că Tațian a school in înființat o școală în Mesopotamia, the influence of which extended to a cărei influență s-a extins către [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Antiohia Antiohia]] în [[Antiochhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Siria Siria]] in Syria, and was felt in și chiar și în [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Cilicia and especially in Cilicia]] și mai ales în [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Pisidia Pisidia]].

The Caracterul ascetic character which Syriac Christianity bore as late as the time of al creștinismului siriac care s-a născut pe vremea lui [[https://en.wikipedia.org/wiki/Aphrahat Aphraates]] was not impressed upon it by Tatiannu a fost influențat de Tațian, but has roots that reach deeperci are rădăcini care ajung mai adânc în timp. The early development of the Syrian church furnishes Dezvoltarea timpurie a commentary on the attitude of Tatian in practical lifebisericii siriene oferă un comentariu asupra atitudinii lui Tațian în viața practică. Thus for Astfel, pentru botezare Aphraates baptism conditions the taking of a [[vow]] in which the catechumen promises celibacycondiționa asumarea celibatului pentru catehumeni. This shows how firmly the views of Tatian were established in Syria, and it supports the supposition that Tatian was the missionary of the countries around the [[Euphrates]]Aceasta arată cât de înrădăcinate erau opiniile lui Tațian în Siria și susține ipoteza cum că el ar fi fost misionarul țărilor din jurul fluviului Eufrat.

His Lucarea sa ''Oratio ad Graecos'' (Address to the GreeksEpistolă către greci) condemns paganism as worthless, and praises the reasonableness and high antiquity of Christianitycondamnă pagânismul ca fiind lipsit de valoare și laudă caracterul rezonabil și vechimea Creștinismului. As early as La fel de repede ca și [[Eusebius of CaesareaEusebiu de Cezareea|EusebiusEusebiu]], Tatian was praised for his discussions of the antiquity of Tațian a fost lăudat cu privire la opiniile sale despre vechimea lui [[MosesMoise]] and of Jewish legislationși a legislației iudaice, and it was because of this chronological section that his iar datorită secțiunii cronologice din ''Oratio'' was not generally condemned.  His other major work was the ''[[Diatessaron]]'', aceasta nu a "harmony" or synthesis of the four [[New Testament]] [[Gospel]]s into a combined narrative of the life of [[Jesus]]. [[Ephrem the Syrian]] referred to it as the ''Evangelion da Mehallete'' ("The Gospel of the Mixed"), and it was practically the only gospel text used in Syria during the 3rd and 4th centuries. In the 5th century the Diatessaron was replaced in those Syrian churches that used it by the four original Gospels. [[Rabbula]], Bishop of [[Edessa, Mesopotamia|Edessa]], ordered the priests and deacons to see that every church should have a copy of the separate Gospels (''Evangelion da Mepharreshe''), and [[Theodoret]], Bishop of Cyrus, removed more than two hundred copies of the ''Diatessaron'' from the churches in his diocesefost condamnată în general.

A number of recensions of the Cealaltă lucrare majoră a sa este ''[[https://en.wikipedia.org/wiki/Diatessaron Diatessaron]]'' are available. The earliest, part of the Eastern family of recensions, is preserved in Ephraim's ''Commentary'' on Tatian's work, which itself is preserved in two versions: an Armenian translation preserved in two copies, and o "armonizare" sau sinteză a copy of Ephraem's original celor patru [[SyriacEvanghelie|Evanghelii]] text from the late 5th/early 6th century, which has been edited by Louis Lelow (Paris, 1966). Other translations include translations made into din [[Arabic language|ArabicNoul Testament]], într-o narațiune a vieții lui [[Persian language|PersianIisus Hristos]], and . Sfântul [[Georgian language|Old GeorgianEfrem Sirul]]se referea la aceasta cu numele de ''Evangelion da Mehallete'' ("Evanghelia Amestecului"), practic, fiind singurul text evanghelic folosit în Siria în timpul secolelor al III-lea și al IV-lea. A fragment of În secolul al V-lea, Diatessaron-ul a narrative about the fost înlocuit în bisericile care îl foloseau cu cele patru Evanghelii originale. [[Passion (Christianity)|PassionRabbula]] found in the ruins of , Episcop de [[Dura-Europoshttps://en.wikipedia.org/wiki/Edessa Edessa]] in 1933 was once thought to have been from the , a dat dispoziție ca preoții și diaconii să verifice dacă fiecare biserică are o copie a Evangheliilor separate (''DiatessaronEvangelion da Mepharreshe''), iar [[Teodoret]], but more recent scholarly judgement does not connect it directly to TatianEpiscop de Cirus, a îndepărtat mai mult de două sute de copii ale ''Diatessaron-ului''s workdin bisericile din eparhia sa.

The earliest member of the Western family of recensions is the Latin Sunt disponibile câteva versiuni ale ''Diatessaron-ului''. Cea mai veche, care face parte in familia versiunilor răsăritene, se păstrează în ''Comentariile'' lui Efraim la opera lui Tațian, care la rândul ei este păstrată în două variante: o traducere în armeană păstrată în două exemplare și o copie a originalului [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_siriacă siriac]] de la sfârșitul secolului al V-lea/începutul secolului al VI-lea, care a fost publicat de Louis Lelow (Paris, 1966). Alte traduceri au fost făcute în limbile arabă, persană și georgiana veche. Despre un fragment narativ despre [[https://ro.orthodoxwiki.org/Iisus_Hristos#Procesul,_patimile,_răstignirea_și_moartea Patimi]], găsit în ruinele din [[Dura-Europos]] în 1933, s-a crezut inițial că face parte din ''Diatessaron'', dar cercetări recente nu leagă în mod direct acest text de lucrarea lui Tațian.Cea mai veche versiune a acestui document care face parte din familia apuseană este textul latin [[https://en.wikipedia.org/wiki/Codex_Fuldensis Codex Fuldensis]], written at the request of bishop scris la cererea episcopului [[https://en.orthodoxwiki.org/Victor of Victor de Capua]] in în 545 AD. Although the text is clearly Deși textul este dependent on the clar de [[VulgateVulgata]], the order of the passages is distinctly how Tatian arranged themordinea fragmentelor este în mod clar diferită de cea a lui Tațian. Tatian's influence can be detected much earlier in such Latin manuscripts as the Influența lui Tațian poate fi detectată în astfel de manuscrise latine mult mai vechi sub formă de [[Vetus Latina|Old Latin translationhttps://en.wikipedia.org/wiki/Vetus_Latina traduceri în latină]] of the Bibleale Bibliei, in în scrierile [[Novatian]]'s surviving writings, and in the Roman Antiphonycare au supraviețuit și în antifoanele romane(catolice ?). After the După Codex Fuldensis, it would appear that members of the Western family lead an underground existencese pare că versiunile apusene ale lucrării au avut parte de o existență subterană, popping into view over the centuries in an [[Old High German]] translation ieșind la suprafață de-a lungul secolelor sub formă de traduceri germana veche (c. 830), a [[Dutch language|Dutch]] daneză (c. 1280), sub formă de manuscris venețian din secolul al XIII-lea și a Venetian manuscript of the 13th century, and a [[Middle English]] manuscript from unui manuscris engleza medie din 1400 that was once owned by al lui [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Samuel_Pepys Samuel Pepys]].

In a lost writingÎntr-o scriere pierdută, entitled intitulată ''On Perfection according to the Doctrine of the SaviorDespre perfecțiune în conformitate cu Doctrina Mântuitorului,'' Tatian designates matrimony as a symbol of the tying of the flesh to the perishable world and ascribed the Tațian consideră căsătoria ca simbol al legăturii trupului cu lumea perisabilă și pune în seama diavolului "inventioninventarea" of matrimony to the devilcăsătoriei. He distinguishes between the old and the new manEl face distincție între omul cel vechi și omul cel nou; the old man is the law, the new man the Gospelomul cel vechi este omul legii iar cel nou al Evangheliei. Other lost writings of Tatian include a work written before the Alte scrieri pierdute ale lui Tațian includ o lucrare scrisă înainte de ''Oratio ad Graecos'' that contrasts the nature of man with the nature of the animals, and a care pune pune în evidență diferențele dintre natura umană și natura animalelor și o lucrare numită ''Problematon biblion'' which aimed to present a compilation of care cuprinde o compilație de ziceri Scripturistice obscure Scripture sayings.

The starting-point of Tatian's theology is a Punctul central al teologiei lui Tațian este un monoteism strict monotheism which becomes the source of the moral lifecare devine izvor al vieții morale. Originally the human soul possessed faith in one GodInițial, sufletul uman avea credință în Unul Dumnezeu, but lost it with the falldar a pierdut-o odată cu [[Alungarea lui Adam din Rai|căderea]].In consequence man sank under the rule of demons into the abominable error of polytheismÎn consecință, omul a căzut sub lega demonilor în eroarea abominabilă a politesimului. By monotheistic faith the soul is delivered from the material world and from demonic rule and is united with GodPrin credința monoteistă, sufletul este scos din lumea materială și de sub legea demonică și este unit cu Dumnezeu. God is Dumnezeu este duh/spirit (''pneuma''), but not the physical or dar nu cel fizic sau [[Pneuma (StoicStoicism)|stoical ''pneuma;''stoic;]] el era singur înainte de [[Geneză|creație]] he was alone before the creation, but he had within himself potentially the whole creationdar avea în el cuprins potențialul întregii creații. Some scholars consider Tatian's creation theology as the beginning of teaching Unii savanți consideră teologia creaționistă a lui Tațian ca începutul învățăturii "ex nihilo" (creation from creație din "nothingnimic").<ref>{{ Edwin Hatch, The Influence of Greek Ideas and Usages upon the Christian Church, 195–196. '' The basis of the theory Baza acestei teorii [ex nihilo] was Platonicvenea de la Platon, though some of the terms were borrowed from both Aristotle and the Stoicsdeși unii dintre termeni au fost împrumutați de la Aristotel și de la stoici. It became itself the basis for the theory which ultimately prevailed in the ChurchLa rândul ei, a devenit fundația teoriei care în cele din urmă a avut câștig de cauză în Biserică. The transition appears in Tatian Tranziția a avut loc în opera lui Tațian [ca. circa 170 AD.DH.]''}}</ref>

The means of creation was the Mijloacele creației au fost ''dynamis logike'' ("power expressed in wordsputere exprimată prin cuvinte"). At first thereproceeded from God the La început, [[Logos]] whoul, generated in the beginningprimul creat, was to produce the world by creating matter from which the whole creation spranga ieșit de la Dumnezeu, apoi a făcut lumea, creând materia din care a răsărit, ulterior, toată creația. Creation is penetrated by the Universul creat este pătruns de ''pneuma hylikon'', "world spiritduhul lumii," which is common to angelscare este comun îngerilor, starsstelelor, menoamenilor, animals, and plantsanimalelor și plantelor. This world spirit is lower than the divine Acest duh al lumii este inferior lui ''pneuma,'' and becomes in man the divin, iar în om formează ''psyche'' or sau "soulsufletul," so that on the astfel încât în corp material side and in his soul man does not differ essentially from theanimalsși suflet omul nu diferă, în mod esențial, de animale; though at the same time he is called to a peculiar union with the divine spiritdeși, în același timp, omul este chemat la o uniune aparte cu duhul divin, which raises him above the animalscare îl ridică deasupra animalelor. This spirit is the image of God in manAcest duh divin este imaginea lui Dumnezeu în om, and to it man's immortality is dueși lui i se datorează nemurirea omului.

The firstPrimul născut dintre duhuri a căzut și i-born of the spirits fell and caused others to falla făcut și pe alții să cadă, and thus the demons originatedși astfel au apărut demonii. The fall of the spirits was brought about through their desire to separate man from GodCăderea duhurilor a fost apoi propagată prin dorința lor de a-l separa pe om de Dumnezeu, in order that he might serve not God but thempentru ca acesta să nu-l mai slujească pe Dumnezeu ci pe duhurile căzute. ManÎn orice caz, howeveromul a fost implicat în această cădere, was implicated in this fallși-a pierdut locuința binecuvântată iar sufletul său a fost golit de duhul sfânt și s-a scufundat în lumea materială, lost his blessed abode and his soul was deserted by the divine spirit, and sank into the material sphere, in which only în care doar o reminiscență a credinței în Dumnezeu a faint reminiscence of God remained alivesupraviețuit.

As by freedom man fellDeoarece omu a căzut prin liberul arbitru, so by freedom he may turn again to Godla fel trebuie și să se reîntoarcă la Dumnezeu. The Spirit unites with the souls of those who walk uprightlyDuhul Sfânt se unește cu sufletele celor care merg pe calea cea dreapta; through the prophets he reminds men of their lost likeness to Godprin profeți, Duhul Sfânt le reamintește oamenilor de asemănarea cu Dumnezeu pe care au pierdut-o. Although Tatian does not mention the name of JesusCu toate că Tațian nu pomenește numele lui Iisus Hristos, his doctrine of redemption culminates in his doctrina sa despre răscumpărare își are punctul culminant în [[ChristologyHristologie]].

[[Categorie:ApologeţiApologeți]]