Târnosire: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(External links)
m (Actualizare link-uri.)
 
(Nu s-au afișat 15 versiuni intermediare efectuate de alți 7 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
'''Târnosirea''' este un ritual de inaugurare, de [[sfințire]], a unei [[Biserică#Biserica – locaș de rugăciune|biserici]] ca lăcaș de cult. Ritualul, complex și plin de simbolisme, este inspirat din mai multe evenimente biblice (din [[Vechiul Testament]]), în special:  sfințirea [[chivot]]ului ([[Cartea Ieșirii|Exod]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=40 40]]) și sfințirea Templului lui [[Solomon]] ([[Cartea a III-a a Regilor|III Regi]] 8; [[Cartea II a Cronicilor|II Cronici]] 5–7).
'''Târnosirea''' este un ritual de inaugurare, de [[sfinţire]] a unei biserici ca şi locaş de cult. Ritualul, complex şi plin de simbolisme, este inspirat din mai multe evenimente biblice (din [[Vechiul Testament]]), în special:  sfinţirea [[chivot]]ului ([[Exod]] 40) şi sfinţirea Templului lui [[Solomon]] ([[III Regi|1 Regi]] 8; [[II Paralipomena|2 Cronici]] 5-7).
+
 +
==Generalități==
 +
Odată ce o clădire a fost sfințită ca biserică, ea nu mai poate fi folosită în scopuri seculare. Înainte de construcția unei noi clădiri care va deveni biserică, [[episcop]]ul [[eparhie]]i trebuie să binecuvinteze eforturile. Înainte de începerea efectivă a construcției, episcopul așază o piatră de temelie care poate să conțină și [[moaște]]le unui [[sfânt]]. După ce construcția s-a terminat, biserica cea nouă poate fi târnosită.
 +
 +
Târnosirea este realizată, de obicei, de către episcopul eparhiei respective, dar dacă el nu poate face acest lucru, el poate delega târnosirea unui alt episcop, unui [[arhimandrit]] sau, uneori, unui [[preot]] în vârstă care să facă sfințirea în numele său.
 +
 +
Cu toate că sfințirea este a întregii bisericii, slujba de târnosire se concentrează în Sfântul [[Altar]] și pe [[Sfânta Masă]] în special. Deoarece pentru un creștin ortodox mântuirea este unirea cu Hristos, numită ''Viață în Hristos'', centrul acestei ''Vieți în Hristos'' fiind Sfântul Altar, târnosirea unei biserici este, de fapt, [[botez]]area și creștinarea bisericii respective.
 +
 +
==Pregătirea==
 +
În timpul pregătirii pentru sfințire, Sfânta Masă este golită, fiind lăsată fără nimic pe ea. Târnosirea începe cu [[Privegherea de toată noaptea]] în seara de dinaintea slujbei de târnosire. În acest moment, toate materialele necesare târnosirii (apă sfințită, mirodenii, apă caldă, burete de șters, îmbrăcăminte pentru Sfânta Masă) sunt deja pregătite.
  
==Background==
+
==Târnosirea==
Once a building has been consecrated as a church it may not be used again for a secular purpose. Before construction of a new building as a church, the local [[diocese|diocesan]] [[bishop]] must bless the endeavor. Before construction begins, the bishop lays a foundation stone that may or may not contain [[relics]] of a [[saint]]. After construction of the new church has been completed the building can be consecrated.
+
În ziua târnosirii, slujba începe cu [[Agheasmă|Sfințirea Apei]] de către un preot numit dinainte. Se poate sluji [[Utrenie|Utrenia]], o slujbă de dimineață, dar folosind o masă acoperită pusă în fața Ușilor Împărătești pe  care se găsește o [[candelă]], un [[disc]]ul, o [[steluță]] și o [[acoperăminte|acoperitoare]] pentru disc unde, după sosirea sa, episcopul așază sfintele [[moaște]].
 +
 +
===Procesiunile===
 +
Slujba începe cu citiri din [[Psaltire|Psalmul]] 143, urmate de cereri și rugăciuni. Credincioșii și corul, conduși de episcop, care duce discul acoperit pe care se află sfintele moaște, pornește în procesiune și înconjoară biserica de trei ori, o reminiscență a celor trei procesiuni în jurul cristelniței de la botez. De fiecare dată când procesiunea ajunge în fața bisericii, episcopul așază discul cu sfinte moaște pe o masă plasată acolo anterior și citește din Sfânta Scriptură.
 +
 +
După ce se termină și cea de a treia procesiune în jurul bisericii, episcopul cântă un dialog din Psalmul 24 în timp ce intră în biserică; aceasta reprezintă intrarea lui Hristos Regele și luarea în stăpânire a clădirii prin înfrângerea puterii diavolului. După ce se termină acest dialog, episcopul face [[semnul crucii]] cu discul cu sfintele moaște și intră în biserică.
 +
 +
===Sigilarea sfintelor moaște===
 +
În primele zile ale creștinismului, când Biserica era supusă la persecuții grele, creștinii se întâlneau în locuri de înmormântare sub pământ unde slujeau Euharistia pe mormintele sfinților [[mucenic]]i. După ce Biserica a fost recunoscută, acest obicei a continuat prin punerea de moaște în Sfânta Masă din Altar în timpul sfințirii bisericii respective. Acest lucru reamintește faptul că Biserica a fost ridicată pe sângele mucenicilor și pe credința lor în Dumnezeu.
 +
 +
După ce episcopul intră în biserică, el merge în altar. Acolo, pune discul pe Sfânta Masă. Apoi ia moaștele și le pune într-o cutiuță anume pregătită. Apoi episcopul toarnă mir peste moaște, ceea ce simbolizează unirea dintre Dumnezeu și mucenicii Săi. În timp ce spune rugăciuni și Psalmul 145, episcopul așează cutiuța cu moaște într-un locaș săpat în masa altarului, unde este sigilată cu ceară care conține mirodenii înmiresmate, așa cum au făcut [[Iosif din Arimateea]] și [[Dreptul Nicodim|Nicodim]] la ungerea trupului Domnului înainte de înmormântare. Astfel, Sfântul Altar reprezintă mormântul lui Hristos.
 +
 +
===Spălarea și ungerea cu mir a Sfintei Mese===
 +
După așezarea moaștelor în masa altarului, episcopul începe spălarea și ungerea acesteia. În acest scop, episcopul este îmbrăcat peste veșmintele sale cu un veșmânt special, din material alb și subțire numit ''[[savanon]]''. Botezul mesei altarului începe cu rugăciunea de sfințire spusă de episcop, urmată de cereri ale [[diacon]]ilor. Apoi, episcopul ia un vas cu apă și, cu binecuvântare și rugăciune, toarnă apă de trei ori peste masa altarului și îl spală în timp ce este citit Psalmul 84. Masa este curățată prin spălare și sfințită prin [[har]]ul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], la fel ca la botez.
  
The consecration is usually performed by the diocesan bishop, but if he is unable to perform the consecration he may ask another bishop, [[archimandrite]], or possibly a senior [[priest]] to perform the service on his behalf.  
+
După ce este ștearsă și uscată masa, episcopul o stropește cu apă de trandafiri în timp ce se citește Psalmul 52. Preoții care asistă șterge apoi masa cu un [[antimis]]. După ce unge masa cu mir, odată în mijloc și apoi pe fiecare parte, episcopul împrăștie mir peste toată masa în timp ce spune Psalmul 133. Surplusul de mir este șters de preoți cu antimisul iar [[icoană|icoane]] ale celor patru [[Evanghelist|evangheliști]] sunt prinse de masa altarului, câte una la fiecare colț.
  
While the consecration encompasses the whole church, the ceremony centers around the holy [[altar]] and holy [[altar table]] in particular. As salvation for an Orthodox Christian is union with Christ, called ''Life in Christ'', the center of this ''Life in Christ'' is the holy altar, the consecration of a church is, in effect, the [[baptism]] and [[chrismation]] of the church.  
+
===Îmbrăcarea Sfintei Mese===
 +
În timp ce se citește Psalmul 132, un acoperământ alb subțire este așezat pe [[Sfânta Masă|masa altarului]], reprezentând giulgiul de înmormântare al Domnului. Veșmântul, numit ''[[cămașa altarului|katasarkion]]'' ("cămașa" altarului), este strâns pe masă cu un șnur care reprezintă șnurul cu care mâinile Domnului au fost legate când a stat în fața marilor preoți. ''Katasarkion''-ul este permanent și va rămâne acolo cât timp va exista biserica. După ce își spală mâinile, episcopul acoperă masa altarului cu un alt acoperământ mult mai bogat ornat care simbolizează slava lui Dumnezeu ([[enditon|inditionul]] sau inditia) și pune pe masă apoi celelalte obiecte sfințite, printre care antimisul, [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]], [[chivot]]ul și lumânări, în timp ce citețul spune Psalmul [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=93 93].
  
==Preparations==
+
===Ungerea cu mir a bisericii și încheierea===
In preparation for the consecration, the altar table is cleared, leaving it uncovered with nothing on it. The consecration begins with the celebration of an [[All-Night Vigil]] on the eve of the consecration service. At this time all the materials needed for the Consecration service are assembled.  
+
După sfințirea altarului și împodobirea lui, întreaga biserică este [[cădelniță|cădită]] în timp ce se citește Psalmul 26. Apoi, episcopul unge cu Sfântul Mir cei patru pereți ai bisericii și sfintele icoane, făcând pe fiecare semnul crucii cu mir. După aceea, episcopul spune rugăciuni pentru altar, biserică și credință și așează pe masa altarului o candelă aprinsă. Slujba de târnosire apropiindu-se de sfârșit, episcopul își scoate ''savanonul'' cu care este îmbrăcat și poate să o dea să fie tăiată în bucățele și împărțită tuturor celor din biserică. Apoi sunt spuse rugăciuni de încheiere iar slujba de târnosire este terminată înainte de a începe prima [[Sfânta Liturghie|Sfântă Liturghie]] din proaspăt târnosita biserică.
  
==Consecration==
+
După târnosirea bisericii, se slujește Sfânta Liturghie și datoria este ca, în toate zilele, timp de șase săptămâni, să se slujească Sfânta Liturghie neîntrerupt.
On the day of the consecration, the service begins with blessing of a quantity of waters by an appointed priest. [[Matins]] (Orthros), a morning service, may be held using a covered table before the Royal Doors set with a candle, [[paten|diskos]], [[asterisk]], and a cover for the diskos where, upon his arrival, the bishop places the holy relics.
 
  
===Processions===
+
==Surse==
The service begins with reading of [[Psalm]] 143, followed by reciting of petitions and prayers. The people and singers, led by the bishop, who carrying the covered diskos on which the holy relics have been placed, and priests, make a procession around the church three times, reminiscent of the three processions around the font at baptism. Each time the procession reaches the front of the church, the bishop places the diskos with the holy relics on a table placed there earlier and reads from the Holy Scriptures.
 
 
 
After the third procession is completed, the bishop chants a dialogue from Psalm 24 as he enters the church; this represents Christ the King entering and taking over the building by defeating the power of the devil. After the dialogue is completed the bishop, holding the diskos on which are the holy relics, makes the [[sign of the cross]] and enters the church.
 
 
 
===Sealing of the holy relics===
 
In the early days of Christianity when the Church was heavily persecuted, the Christians met in underground burial places where they celebrated the Eucharist on the graves of [[martyr]]ed saints. After the Church was recognized this custom was continued by placing relics in the altar table during the consecration of the church. This is a reminder that the Church was built on the blood of the martyrs and their faith in the Lord.
 
 
 
After the bishop has entered the church, he continues into the altar. In the altar he places the diskos on the altar table. There he removes the relics and places them in a small box. The bishop then pours holy [[chrism]] over the relics, symbolizing the union between our Lord and his martyrs. With prayers and the reading of Psalm 145, the bishop then places the box with the relics in a cavity in the altar table where it is sealed in with a wax/mastic that contains fragrant spices as were used by [[Joseph of Arimathea]] and [[Nicodemus the Righteous|Nicodemus]] to [[anoint]] our Lord's body before his burial. In this, the holy altar represents Christ's tomb.
 
 
 
===Washing and anointing the altar table===
 
After placing the relics in the altar table (disposition), the bishop proceeds to the washing and anointing of the altar table. For this purpose the bishop is vested in a special white linen garment over his vestments called a [[sratchitza]] or savanon. The baptism of the altar table begins with the prayer of consecration by the bishop, followed by petitions by the [[diaconate|deacon]]. The bishop then is given a basin of water and, with a blessing and prayer, pours the water over the table three times and washes it while Psalm 84 is read. Symbolizing baptism, the table is cleaned by washing and made holy by the [[grace]] of the [[Holy Spirit]].
 
 
 
After the table is dried, the bishop sprinkles rosewater on it and continues reading Psalm 51. The assisting priests then dry the table with the [[antimins]]. Having anointed the table with chrism, once in the center and on each side, the bishop proceeds to spread the chrism over all the table while reciting a section of Psalm 133. The excess chrism is wiped off by the priests with the antimins, and [[icon]]s of the four [[Evangelist]]s are fastened, one at each corner, to the altar table.
 
 
 
===Vesting the altar table===
 
While Psalm 132 is read, a white linen cloth, representing the Lord's burial shroud, is laid over the altar table. The cloth, called the ''[[katasarkion]]'', is tied on the table with a cord that represents the cord with which our Lord's hands were tied when he stood before the high priests. The katasarkion is permanently installed, to remain as long as the church stands. After washing his hands, the bishop now covers the altar table with a more ornate cover that symbolizes the glory of God and places the other holy articles, including the antimins, [[Gospel Book]], the [[artophorion]], and candle sticks, on the altar table, as the reader reads Psalm 93.
 
 
 
===Anointing the church and conclusion===
 
After the altar has been consecrated, sanctified, and adorned, the entire church is censed while Psalm 26 is read. Then, the bishop anoints with holy chrism the four walls of the church and holy icons, making the sign of the cross on each with the chrism. The bishop then offers prayers for the altar, church, and faithful and places a lighted vigil light on the altar table. As the consecration service comes to an end, the bishop removes the sratchitza he is wearing and may offer it to be cut up into small pieces that are given to each person in church. Concluding prayers are then offered and the consecration service is dismissed before the first [[Divine Liturgy]] is celebrated in the newly consecrated church.
 
 
 
==Source==
 
 
*''The Rite of Consecration of a Church'', St Mark Orthodox Church, Bethesda, Maryland, June 13, 1982.
 
*''The Rite of Consecration of a Church'', St Mark Orthodox Church, Bethesda, Maryland, June 13, 1982.
  
==External links==
+
==Legături externe==
 
*[http://www.goarch.org/en/Chapel/liturgical_texts/consecrate_church.asp The Service of Consecration] ([[GOARCH]])
 
*[http://www.goarch.org/en/Chapel/liturgical_texts/consecrate_church.asp The Service of Consecration] ([[GOARCH]])
 
*[[w:Consecration|''Consecration'' at Wikipedia]]
 
*[[w:Consecration|''Consecration'' at Wikipedia]]
*[http://www.godtube.com/view_video.php?viewkey=ad99296937f29f80cfef Filmare video a târnosirii Bisericii Ortodoxe din Teregova] (vedeţi toate părţile)
+
*[http://www.godtube.com/view_video.php?viewkey=ad99296937f29f80cfef Filmare video a târnosirii Bisericii Ortodoxe din Teregova] (vedeți toate părțile)
  
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Liturgică]]
 +
[[Categorie:Viața Bisericii]]
  
 
[[en:Consecration of a church]]
 
[[en:Consecration of a church]]

Versiunea curentă din 27 decembrie 2021 09:06

Târnosirea este un ritual de inaugurare, de sfințire, a unei biserici ca lăcaș de cult. Ritualul, complex și plin de simbolisme, este inspirat din mai multe evenimente biblice (din Vechiul Testament), în special: sfințirea chivotului (Exod 40]) și sfințirea Templului lui Solomon (III Regi 8; II Cronici 5–7).

Generalități

Odată ce o clădire a fost sfințită ca biserică, ea nu mai poate fi folosită în scopuri seculare. Înainte de construcția unei noi clădiri care va deveni biserică, episcopul eparhiei trebuie să binecuvinteze eforturile. Înainte de începerea efectivă a construcției, episcopul așază o piatră de temelie care poate să conțină și moaștele unui sfânt. După ce construcția s-a terminat, biserica cea nouă poate fi târnosită.

Târnosirea este realizată, de obicei, de către episcopul eparhiei respective, dar dacă el nu poate face acest lucru, el poate delega târnosirea unui alt episcop, unui arhimandrit sau, uneori, unui preot în vârstă care să facă sfințirea în numele său.

Cu toate că sfințirea este a întregii bisericii, slujba de târnosire se concentrează în Sfântul Altar și pe Sfânta Masă în special. Deoarece pentru un creștin ortodox mântuirea este unirea cu Hristos, numită Viață în Hristos, centrul acestei Vieți în Hristos fiind Sfântul Altar, târnosirea unei biserici este, de fapt, botezarea și creștinarea bisericii respective.

Pregătirea

În timpul pregătirii pentru sfințire, Sfânta Masă este golită, fiind lăsată fără nimic pe ea. Târnosirea începe cu Privegherea de toată noaptea în seara de dinaintea slujbei de târnosire. În acest moment, toate materialele necesare târnosirii (apă sfințită, mirodenii, apă caldă, burete de șters, îmbrăcăminte pentru Sfânta Masă) sunt deja pregătite.

Târnosirea

În ziua târnosirii, slujba începe cu Sfințirea Apei de către un preot numit dinainte. Se poate sluji Utrenia, o slujbă de dimineață, dar folosind o masă acoperită pusă în fața Ușilor Împărătești pe care se găsește o candelă, un discul, o steluță și o acoperitoare pentru disc unde, după sosirea sa, episcopul așază sfintele moaște.

Procesiunile

Slujba începe cu citiri din Psalmul 143, urmate de cereri și rugăciuni. Credincioșii și corul, conduși de episcop, care duce discul acoperit pe care se află sfintele moaște, pornește în procesiune și înconjoară biserica de trei ori, o reminiscență a celor trei procesiuni în jurul cristelniței de la botez. De fiecare dată când procesiunea ajunge în fața bisericii, episcopul așază discul cu sfinte moaște pe o masă plasată acolo anterior și citește din Sfânta Scriptură.

După ce se termină și cea de a treia procesiune în jurul bisericii, episcopul cântă un dialog din Psalmul 24 în timp ce intră în biserică; aceasta reprezintă intrarea lui Hristos Regele și luarea în stăpânire a clădirii prin înfrângerea puterii diavolului. După ce se termină acest dialog, episcopul face semnul crucii cu discul cu sfintele moaște și intră în biserică.

Sigilarea sfintelor moaște

În primele zile ale creștinismului, când Biserica era supusă la persecuții grele, creștinii se întâlneau în locuri de înmormântare sub pământ unde slujeau Euharistia pe mormintele sfinților mucenici. După ce Biserica a fost recunoscută, acest obicei a continuat prin punerea de moaște în Sfânta Masă din Altar în timpul sfințirii bisericii respective. Acest lucru reamintește faptul că Biserica a fost ridicată pe sângele mucenicilor și pe credința lor în Dumnezeu.

După ce episcopul intră în biserică, el merge în altar. Acolo, pune discul pe Sfânta Masă. Apoi ia moaștele și le pune într-o cutiuță anume pregătită. Apoi episcopul toarnă mir peste moaște, ceea ce simbolizează unirea dintre Dumnezeu și mucenicii Săi. În timp ce spune rugăciuni și Psalmul 145, episcopul așează cutiuța cu moaște într-un locaș săpat în masa altarului, unde este sigilată cu ceară care conține mirodenii înmiresmate, așa cum au făcut Iosif din Arimateea și Nicodim la ungerea trupului Domnului înainte de înmormântare. Astfel, Sfântul Altar reprezintă mormântul lui Hristos.

Spălarea și ungerea cu mir a Sfintei Mese

După așezarea moaștelor în masa altarului, episcopul începe spălarea și ungerea acesteia. În acest scop, episcopul este îmbrăcat peste veșmintele sale cu un veșmânt special, din material alb și subțire numit savanon. Botezul mesei altarului începe cu rugăciunea de sfințire spusă de episcop, urmată de cereri ale diaconilor. Apoi, episcopul ia un vas cu apă și, cu binecuvântare și rugăciune, toarnă apă de trei ori peste masa altarului și îl spală în timp ce este citit Psalmul 84. Masa este curățată prin spălare și sfințită prin harul Duhului Sfânt, la fel ca la botez.

După ce este ștearsă și uscată masa, episcopul o stropește cu apă de trandafiri în timp ce se citește Psalmul 52. Preoții care asistă șterge apoi masa cu un antimis. După ce unge masa cu mir, odată în mijloc și apoi pe fiecare parte, episcopul împrăștie mir peste toată masa în timp ce spune Psalmul 133. Surplusul de mir este șters de preoți cu antimisul iar icoane ale celor patru evangheliști sunt prinse de masa altarului, câte una la fiecare colț.

Îmbrăcarea Sfintei Mese

În timp ce se citește Psalmul 132, un acoperământ alb subțire este așezat pe masa altarului, reprezentând giulgiul de înmormântare al Domnului. Veșmântul, numit katasarkion ("cămașa" altarului), este strâns pe masă cu un șnur care reprezintă șnurul cu care mâinile Domnului au fost legate când a stat în fața marilor preoți. Katasarkion-ul este permanent și va rămâne acolo cât timp va exista biserica. După ce își spală mâinile, episcopul acoperă masa altarului cu un alt acoperământ mult mai bogat ornat care simbolizează slava lui Dumnezeu (inditionul sau inditia) și pune pe masă apoi celelalte obiecte sfințite, printre care antimisul, Sfânta Evanghelie, chivotul și lumânări, în timp ce citețul spune Psalmul 93.

Ungerea cu mir a bisericii și încheierea

După sfințirea altarului și împodobirea lui, întreaga biserică este cădită în timp ce se citește Psalmul 26. Apoi, episcopul unge cu Sfântul Mir cei patru pereți ai bisericii și sfintele icoane, făcând pe fiecare semnul crucii cu mir. După aceea, episcopul spune rugăciuni pentru altar, biserică și credință și așează pe masa altarului o candelă aprinsă. Slujba de târnosire apropiindu-se de sfârșit, episcopul își scoate savanonul cu care este îmbrăcat și poate să o dea să fie tăiată în bucățele și împărțită tuturor celor din biserică. Apoi sunt spuse rugăciuni de încheiere iar slujba de târnosire este terminată înainte de a începe prima Sfântă Liturghie din proaspăt târnosita biserică.

După târnosirea bisericii, se slujește Sfânta Liturghie și datoria este ca, în toate zilele, timp de șase săptămâni, să se slujească Sfânta Liturghie neîntrerupt.

Surse

  • The Rite of Consecration of a Church, St Mark Orthodox Church, Bethesda, Maryland, June 13, 1982.

Legături externe