Suzana din Palestina: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (diacritice noi (cu virgulă))
m
Linia 1: Linia 1:
Sfânta Cuvioasa [[Mucenic|Muceniță]] Suzana din Palestina a trăit în secolele III-IV-lea, în vremea împăratului Maximian (286-cca. 310) și a primit [[mucenic]]ia la Elefteropolis (un oraș din Palestina, la cca. 50 de kilometri de [[Ierusalim]]). [[Biserica Ortodoxă]] o [[prăznuire|prăznuiește]] pe [[15 decembrie]].
+
Sfânta Cuvioasa [[Mucenic|Muceniță]] Suzana din Palestina a trăit în secolele III-IV, în vremea împăratului Maximian (286-305) și a primit [[mucenic]]ia la Elefteropolis (un oraș din Palestina, la cca. 50 de kilometri de [[Ierusalim]]). [[Biserica Ortodoxă]] o [[prăznuire|prăznuiește]] pe [[15 decembrie]].
  
 
==Viața și mucenicia==
 
==Viața și mucenicia==
  
Sfânta Suzana s-a născut și a trăit în [[Palestina]] în secolele III-IV, primind mucenicia în vremea împăratului roman  Maximian (286-310). Mama ei era evreică, iar tatăl ei păgân. Crezând în Hristos, a primit [[botez]]ul din mâinile episcopului Silvan. La moartea părinților ei, și-a eliberat toți robii și roabele și și-a împărțit averea săracilor.  
+
Sfânta Suzana s-a născut și a trăit în [[Palestina]] în secolele III-IV, primind mucenicia în vremea împăratului roman  Maximian (286-305). Mama ei era evreică, iar tatăl ei păgân. Crezând în Hristos, a primit [[botez]]ul din mâinile episcopului Silvan. La moartea părinților ei, și-a eliberat toți robii și roabele și și-a împărțit averea săracilor.  
  
 
După aceea și-a tuns părul, s-a îmbrăcat în haine bărbătești și, luându-și numele de Ioan, a intrat într-o [[mănăstire]] de călugări din [[eparhie|eparhia]] de Elefteropolis. S-a nevoit acolo vreme de douăzeci de ani, cu stăruință. Venind într-o zi la mănăstire o [[schimnic]]ă, crezând că era bărbat, a îndemnat-o la desfrânare, și pentru că „Ioan” nu a primit, l-a pârât mai-marilor mănăstirii că ar fi încercat s-o necinstească. Chemată la judecată, Suzana nu s-a împotrivit clevetirii, ci a cerut să i se dea [[canon de pocăință]] pentru păcatul de care era învinuită.  
 
După aceea și-a tuns părul, s-a îmbrăcat în haine bărbătești și, luându-și numele de Ioan, a intrat într-o [[mănăstire]] de călugări din [[eparhie|eparhia]] de Elefteropolis. S-a nevoit acolo vreme de douăzeci de ani, cu stăruință. Venind într-o zi la mănăstire o [[schimnic]]ă, crezând că era bărbat, a îndemnat-o la desfrânare, și pentru că „Ioan” nu a primit, l-a pârât mai-marilor mănăstirii că ar fi încercat s-o necinstească. Chemată la judecată, Suzana nu s-a împotrivit clevetirii, ci a cerut să i se dea [[canon de pocăință]] pentru păcatul de care era învinuită.  
Linia 13: Linia 13:
 
==Sursa==
 
==Sursa==
 
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie15.htm Sinaxar 15 decembrie].
 
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie15.htm Sinaxar 15 decembrie].
 
  
 
[[Categorie:Mucenici]]
 
[[Categorie:Mucenici]]
 
[[Categorie:Cuvioși]]
 
[[Categorie:Cuvioși]]
 
[[Categorie:Sfinți pre-niceeni]]
 
[[Categorie:Sfinți pre-niceeni]]

Versiunea de la data 15 decembrie 2015 05:58

Sfânta Cuvioasa Muceniță Suzana din Palestina a trăit în secolele III-IV, în vremea împăratului Maximian (286-305) și a primit mucenicia la Elefteropolis (un oraș din Palestina, la cca. 50 de kilometri de Ierusalim). Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe 15 decembrie.

Viața și mucenicia

Sfânta Suzana s-a născut și a trăit în Palestina în secolele III-IV, primind mucenicia în vremea împăratului roman Maximian (286-305). Mama ei era evreică, iar tatăl ei păgân. Crezând în Hristos, a primit botezul din mâinile episcopului Silvan. La moartea părinților ei, și-a eliberat toți robii și roabele și și-a împărțit averea săracilor.

După aceea și-a tuns părul, s-a îmbrăcat în haine bărbătești și, luându-și numele de Ioan, a intrat într-o mănăstire de călugări din eparhia de Elefteropolis. S-a nevoit acolo vreme de douăzeci de ani, cu stăruință. Venind într-o zi la mănăstire o schimnică, crezând că era bărbat, a îndemnat-o la desfrânare, și pentru că „Ioan” nu a primit, l-a pârât mai-marilor mănăstirii că ar fi încercat s-o necinstească. Chemată la judecată, Suzana nu s-a împotrivit clevetirii, ci a cerut să i se dea canon de pocăință pentru păcatul de care era învinuită.

Aflând însă episcopul de Elefteropolis despre acest scandal, ducându-se la fața locului, l-a certat pe starețul mănăstirii pentru cele întâmplate, iar starețul a hotărât atunci să o scoată din călugărie și să o alunge din mănăstire pe Suzana. Auzind acestea, a cerut să fie chemate două fecioare și două diaconițe și, fiind lăsată singură cu ele, le-a descoperit acestora că era femeie, și nu bărbat. Acestea au dat mărturie episcopului, care, aflând acestea, a hirotesit-o diaconiță și a așezat-o stareță la o mănăstire de femei.

Când a venit în Elefteropolis un nou guvernator pe nume Alexandru și a hotărât să aducă jerfe idolilor, Sfânta Suzana s-a dus la locul hotărât pentru jertfă și, rugându-se, a dărâmat idolii păgâni. A fost denunțată guvernatorului și, în timpul procesului, a fost supusă la multe chinuri, pe care le-a răbdat cu curaj. În cele din urmă a primit cununa muceniciei fiind arsă de vie.

Sursa