Suzana din Palestina: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(Sursa)
Linia 16: Linia 16:
  
 
[[Categorie:Mucenici]]
 
[[Categorie:Mucenici]]
[[Categorie:Cuvioşi]]
+
[[Categorie:Cuvioși]]
 
[[Categorie:Sfinţi pre-niceeni]]
 
[[Categorie:Sfinţi pre-niceeni]]

Versiunea de la data 8 august 2014 19:05

Sfânta Cuvioasa Muceniţă Suzana din Palestina a trăit în secolele III-IV-lea, în vremea împăratului Maximian (286-cca. 310) şi a primit mucenicia la Elefteropolis (un oraş din Palestina, la cca. 50 de kilometri de Ierusalim). Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe 15 decembrie.

Viaţa şi mucenicia

Sfânta Suzana s-a născut şi a trăit în Palestina în secolele III-IV, primind mucenicia în vremea împăratului roman Maximian (286-310). Mama ei era evreică, iar tatăl ei păgân. Crezând în Hristos, a primit botezul din mâinile episcopului Silvan. La moartea părinţilor ei, şi-a eliberat toţi robii şi roabele şi şi-a împărţit averea săracilor.

După aceea şi-a tuns părul, s-a îmbrăcat în haine bărbăteşti şi, luându-şi numele de Ioan, a intrat într-o mănăstire de călugări din eparhia de Elefteropolis. S-a nevoit acolo vreme de douăzeci de ani, cu stăruinţă. Venind într-o zi la mănăstire o schimnică, crezând că era bărbat, a îndemnat-o la desfrânare, şi pentru că „Ioan” nu a primit, l-a pârât mai-marilor mănăstirii că ar fi încercat s-o necinstească. Chemată la judecată, Suzana nu s-a împotrivit clevetirii, ci a cerut să i se dea canon de pocăinţă pentru păcatul de care era învinuită.

Aflând însă episcopul de Elefteropolis despre acest scandal, ducându-se la faţa locului, l-a certat pe stareţul mănăstirii pentru cele întâmplate, iar stareţul a hotărât atunci să o scoată din călugărie şi să o alunge din mănăstire pe Suzana. Auzind acestea, a cerut să fie chemate două fecioare şi două diaconiţe şi, fiind lăsată singură cu ele, le-a descoperit acestora că era femeie, şi nu bărbat. Acestea au dat mărturie episcopului, care, aflând acestea, a hirotesit-o diaconiţă şi a aşezat-o stareţă la o mănăstire de femei.

Când a venit în Elefteropolis un nou guvernator pe nume Alexandru şi a hotărât să aducă jerfe idolilor, Sfânta Suzana s-a dus la locul hotărât pentru jertfă şi, rugându-se, a dărâmat idolii păgâni. A fost denunţată guvernatorului şi, în timpul procesului, a fost supusă la multe chinuri, pe care le-a răbdat cu curaj. În cele din urmă a primit cununa muceniciei fiind arsă de vie.

Sursa