Subdiacon
Un subdiacon (sau sub-diacon) este cel mai înalt rang din ordinele mici ale clerului Bisericii. Acest rang este mai mare decât cel de citeţ şi mai mic decât cel de diacon.
Rolul esenţial al unui subdiacon este să îl asiste pe episcop în timpul unei Sfinte Liturghii arhiereşti (o Sfântă Liturghie în care este prezent un episcop care prezidează) la îmbrăcarea acestuia, ţine cartea de slujbă, îi duce lucrurile, îi ţine dicherul şi tricherul, etc. Există o slujbă specială pentru hirotonirea unui subdiacon, cu toate că în timpurile moderne un acolit sau un citeţ poate primi binecuvântare de la episcop ca să se poată îmbrăca şi sluji ca subdiacon, fie cu anumite ocazii fie permanent. Motivul principal pentru aceste practici se găseşte în canoane, adică în Canonul Apostolic 26, care interzice diaconilor să se căsătorească după hirotonire (la fel ca şi diaconii şi preoţii). Această ultimă stipulare a dus la rezervarea acestei slujbe pentru candidaţii la preoţie, cu toate că aceasta nu este universală.
Cu toate că canoanele spun că subdiaconii nu se pot căsători după hirotonire la subdiaconat, în practica modernă, unele biserici le permit să se căsătorească. (Ca şi în cazul altor canoane, felul în care sunt aplicate diferă).
Subdiaconul este îmbrăcat în stihar cu un orar legat în jurul mijlocului până peste umeri (formând o cruce în X în spate), şi cu capetele atârnând în faţă, băgate pe sub bucata din jurul mijlocului. Ca şi citeţii, subdiaconilor li se permite să îmbrace o sutană, cu toate că mulţi o poartă doar în timpul slujbei.
Când nu este prezent nici un episcop, un subdiacon va avea rolul acolitului, asistându-l pe preot în timpul slujbei religioase în altar.
