Steluță: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 1: Linia 1:
 
[[Image:Discos with star.jpg|thumb|right|Steluţa pe sf. disc]]
 
[[Image:Discos with star.jpg|thumb|right|Steluţa pe sf. disc]]
'''Steluţa''' (gr. ''astir''; lat. ''asteriscus'') este un [[Obiecte liturgice|obiect liturgic]] format din două arce de metal preţios unite în partea de sus, deasupra lor fiind [[crucea]]. Acestea fac o mică boltă peste [[Agneţ]] şi peste părticele pentru a le proteja atunci când [[Discul]] este acoperit cu [[procovăţ]]ul, o bucată de ţesătură imprimată sau brodată.
+
'''Steluţa''' (gr. ''astir''; lat. ''asteriscus'') este un [[Obiecte liturgice|obiect liturgic]] format din două arce de metal preţios unite în partea de sus, deasupra lor fiind [[crucea]]. Acestea fac o mică boltă peste [[Agneţ]] şi peste [[miride|părticele]] pentru a le proteja atunci când [[Discul]] este acoperit cu [[procovăţ]]ul, o bucată de ţesătură imprimată sau brodată.
  
Când [[preot]]ul acoperă cinstitele daruri la [[Proscomidie]], atunci el tămâiază mai întâi steluța, și apoi o pune pe sfântul disc (în așa fel încât să nu atingă nici [[miride]]le mici Agnețul) zicând cuvintele: „Și venind steaua, a stătut deasupra, unde era așezat Pruncul.”
+
Când [[preot]]ul acoperă cinstitele daruri la [[Proscomidie]], atunci el tămâiază mai întâi steluța, și apoi o pune pe sfântul disc (în așa fel încât să nu atingă nici [[miride]]le, nici Agnețul) zicând cuvintele: „Și venind steaua, a stătut deasupra, unde era așezat Pruncul.”
  
Steluța rămâne pe disc protejând Angețul și miridele până la prima rugăciune din anamneză când preotul zice că: „Ție îți mulțumim și pentru Liturghia aceasta pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deși înaintea Ta stau mii de arhangheli și zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, care în înalturi se rotesc zburând, cântare de biruință cântând, glas înălțând și grăind (la enumerarea care începe cu „zburând” preotul ia sfânta steluță de pe sfântul disc și face semnul crucii deasupra acestuia, lovind ușor cu ea în cele patru parți ale sfântului disc): Sfânt, Sfânt Sfânt, Domnul Savaot!...”
+
Steluța rămâne pe disc, protejând Agnețul și miridele până la prima rugăciune din anamneză când preotul zice că: „Ție îți mulțumim și pentru Liturghia aceasta pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deși înaintea Ta stau mii de arhangheli și zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, care în înalturi se rotesc zburând, cântare de biruință cântând, glas înălțând și grăind (la enumerarea care începe cu „zburând” preotul ia sfânta steluță de pe sfântul disc și face semnul crucii deasupra acestuia, lovind ușor cu ea în cele patru parți ale sfântului disc): Sfânt, Sfânt Sfânt, Domnul Savaot!...”
  
 
La sfârșitul [[Liturghie]]i, după [[Împărtășire]], sfânta steluță este așezată împreună cu acoperămintele și cu sfânta [[copie]] pe disc, și duse la proscomidiar, de preot sau [[diacon]], după [[ecfonis]]ul: „...totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”.
 
La sfârșitul [[Liturghie]]i, după [[Împărtășire]], sfânta steluță este așezată împreună cu acoperămintele și cu sfânta [[copie]] pe disc, și duse la proscomidiar, de preot sau [[diacon]], după [[ecfonis]]ul: „...totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”.

Versiunea de la data 27 august 2010 10:57

Steluţa pe sf. disc

Steluţa (gr. astir; lat. asteriscus) este un obiect liturgic format din două arce de metal preţios unite în partea de sus, deasupra lor fiind crucea. Acestea fac o mică boltă peste Agneţ şi peste părticele pentru a le proteja atunci când Discul este acoperit cu procovăţul, o bucată de ţesătură imprimată sau brodată.

Când preotul acoperă cinstitele daruri la Proscomidie, atunci el tămâiază mai întâi steluța, și apoi o pune pe sfântul disc (în așa fel încât să nu atingă nici miridele, nici Agnețul) zicând cuvintele: „Și venind steaua, a stătut deasupra, unde era așezat Pruncul.”

Steluța rămâne pe disc, protejând Agnețul și miridele până la prima rugăciune din anamneză când preotul zice că: „Ție îți mulțumim și pentru Liturghia aceasta pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deși înaintea Ta stau mii de arhangheli și zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, care în înalturi se rotesc zburând, cântare de biruință cântând, glas înălțând și grăind (la enumerarea care începe cu „zburând” preotul ia sfânta steluță de pe sfântul disc și face semnul crucii deasupra acestuia, lovind ușor cu ea în cele patru parți ale sfântului disc): Sfânt, Sfânt Sfânt, Domnul Savaot!...”

La sfârșitul Liturghiei, după Împărtășire, sfânta steluță este așezată împreună cu acoperămintele și cu sfânta copie pe disc, și duse la proscomidiar, de preot sau diacon, după ecfonisul: „...totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”.

Surse

  • Preot profesor doctor Vasile Răducă, Ghidul creştinului ortodox de azi, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000.