Stareţ
Versiunea din 30 august 2011 07:24, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (→În Biserica Ortodoxă Română: legături interne)
Un stareţ este capul şi părintele spiritual al unei comunităţi monahale. În funcţie de comunitate, el poate fi numit de episcop sau ales de membrii comunităţii. El poate fi sau să nu fie preot-călugăr. El are jurisdicţie şi autoritate asupra comunităţii pe care o păstoreşte.
Termenul de stareț mai este folosit și într-un înțeles duhovnicesc și non-instituțional, desemnând pe un mare părintele duhovnicesc, avă (gr. avva), bătrân (gr. gheron), din lumea monastică.
În Biserica Ortodoxă Română
În Biserica Ortodoxă Română (BOR) astăzi, funcția stareţului este explicată în Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale şi funcţionarea administrativă şi disciplinară a mânăstirilor (1998), după cum urmează:
- "Art.30 - Conducătorul suprem al oricărui aşezământ monahal este Chiriarhul.
- "Art.31 - Persoanele prin care se exercită cârmuirea chiriarhală la faţa locului sunt următoarele: stareţul, egumenul şi metocarul.
- "Art.32 - Ca împuternicit al Chiriarhului şi părinte duhovnicesc al obştii mănăstirii, stareţul, ajutat de egumen, conduce mănăstirea, potrivit cu sfintele canoane, pravila monahală, hotărârile Sfântului Sinod şi îndrumările Chiriarhului locului."
Noul Statut al BOR (2007/2008) precizează în plus:
- "Art.79 – (1) Chiriarhul este conducătorul canonic al mânăstirilor, schiturilor şi metocurilor din eparhia sa. Prin delegaţie din partea Chiriarhului, conducerea mânăstirii este asigurată de stareţ (a), a schitului de egumen (a), iar a metocului de călugărul (călugăriţa) anume desemnat (a) ca administrator.
- "(2) Stareţul (a) şi egumenul (a) se numesc direct de Chiriarh dintre călugării cei mai vrednici, cu o frumoasă vieţuire în mânăstire, cu intensă activitate duhovnicească, cu studii teologice sau, în mânăstirile cu obşte mai mare, dintre primii trei candidaţi desemnaţi de sobor, în baza calităţilor enumerate mai înainte, în cazul când Chiriarhul a dispus să se facă alegere;"
Sfaturi pentru stareți
Sfaturi ale Sfântului Serafim de Sarov pentru stareţi:
- Trebuie ca fiecare stareţ să devină şi să rămână întotdeauna în relaţia cu cei care îl caută ca o mamă înţeleapstă. O mamă care îşi iubeşte copii trăieşte nu pentru ea însăşi ci pentru copii ei. A mother who loves her children lives not to satisfy herself, but to satisfy her children. Ea duce neputinţele fiilor ei cu dragoste; ea îi curăţă pe cei care au căzut în mizerie, îi spală cu blândeţe, îi îmbracă în haine noi şi albe, le pune încălţări, îi încălzeşte, priveşte în urma lor, îi alină şi năzuieşte să îi liniştească din toate punctele de vedere pentru ca niciodată să nu mai audă nici cel mai mic vaiet din partea lor; şi astfel de copii sunt bine intenţionaţi faţă de mama lor. Astfel, fiecare stareţ trebuie să trăiască nu pentru sine ci pentru cei încredinţaţi lui—el trebuie să fie milostiv cu cei aflaţi în slăbiciune; să poarte infirmităţile celor infirmi cu dragoste; să vindece bolile păcatelor lor cu pansamentul milostivirii; să îi ridice cu bunăvoinţă pe cei care au călcat legea; să îi cureţe în linişte pe cei care s-au pătat cu murdăria vreunui viciu şi să-i spele punându-i să postească şi să se roage mai mult decât ceilalţi; să îi îmbrace în haina virtuţii prin instruire şi prin propriul exemplu; să îi vegheze permanent, să îi consoleze prin orice mijloc şi prin orice mijloace să le păzească liniştea şi odihna în aşa măsură încât nici cel mai mic vaiet sau murmur să nu se audă de la aceştia; şi atunci, ei se vor strădui cu devotament să îi ofere stareţului pace şi odihnă.
A se vedea şi
| Acest articol face parte din seria Cler |
| |||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| ||||||||||||||||||||||||||
