Stâlpnic

Stâlpnicii sunt acei asceţi care trăiesc în izolare de lume în vârful unui stâlp / coloană (gr. stylos), într-un spaţiu strâmt fără acoperiş. Aici, ascetul stâlpnic poate sta doar în picioare sau îngenunchiat (nu are loc pentru a se alungi), în bătaia soarelui, a vânturilor, a ploii, şi sub privirile oricărui trecător. Mâncarea stâlpnicului este doar aceea pe care oamenii vor să i-o urce, cu ajutorul unei scări sau a unei frânghii.

Sfântul Simeon Stâlpnicul

Această formă de ascetism a apărut în Siria, în prima jumătate a secolului al V-lea, şi cel mai cunoscut practicant al ei este sfântul Simeon Stâlpnicul (+459).

În limba română contemporană uneori se foloseşte pentru "stâlpnic" neologismul "stilit / stilitul / stiliţi /stiliţii".

Sfinţi stâlpnici

• Sfântul Simeon Stâlpnicul (389-459), a cărui prăznuire se face la 1 septembrie
• Sfântul Daniil Stâlpnicul (409-493), ucenic al sfântului Simeon Stâlpnicul, şi a cărui prăznuire se face la 11 decembrie
• Sfântul Simeon Noul Stâlpnic (+592), a cărui prăznuire se face la 24 mai
• Sfântul Alipie Stâlpnicul (sec. 7-8), a cărui prăznuire se face la 26 noiembrie
• Sfântul Lazăr Stâlpnicul (968-1054), a cărui prăznuire se face la 8 noiembrie

Surse

• Léonide Ouspensky, Vladimir Lossky, Le sens des icônes, Cerf, Paris, 2003
• en:Symeon the Stylite