Spiridon al Trimitundei

Sf. Spiridon al Trimitundei

Sfântul Spiridon s-a născut pe la anul 270, în Askia, Cipru, şi a prins zilele împăratului Constantin cel Mare, trăind până pe la jumătatea secolului IV. Numele său vine de la un cuvântul σπυρις, care în greacă înseamnă "coşuleţ". În tinereţe, a fost păstor de oi şi a avut şi o soţie, care i-a murit însă de timpuriu. Acest trist eveniment l-a făcut să îmbrace schima monahală, devenind ulterior şi păstor de suflete, ca episcop al Trimitundei, fără a abandona, însă, nici oile necuvântătoare, pe care a continuat să le ducă la păscut.

Persecuţii şi mărturii ale credinţei ortodoxe

În timpul persecuţiilor sub împăratul Maximian (295 AD), sfântul a fost arestat şi exilat. În anul 325 AD, a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea unde a uimit pe mulţi cu simplitatea cu care a explicat credinţa ortodoxă. Fără prea multă carte, sfântul a reuşit să convertească un mare filozof al vremii de la arianism la Ortodoxie, uimind pe toţi cei prezenţi la Sinodul de la Niceea. El a explicat unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi ţinînd în mână o cărămidă şi spunînd simplu că este formată din trei elemente esenţiale, şi anume foc, pământ şi apă. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii şi a început să curgă apa din partea de jos. Tot acolo, la Niceea, l-a cunoscut pe Sf. Ierarh Nicolae; între cei doi ierarhi s-a format o prietenie trainică.

Din minunile Sfântului Spiridon

Vieţile Sfinţilor abundă în istorisiri despre minunile sale, el făcând parte dintre Sfinţii taumaturgi:

• În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură.
• A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul.
• A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe.
• A oprit curgerile râurilor.
• A dat la iveală gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul.
• A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea.
• O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai demult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stapânei lor.
• A vindecat pe împăratul Constanţie de boala de care suferea.
• A dat din nou viaţă copilului unei femei.
• A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele cumpărate.
• A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată.

Aparent ilogice şi de necrezut, aceste minuni (doar câteva sunt citate mai sus) trebuie interpretate într-o cheie mai subtilă, dată de apropierea care s-a făcut între numele său şi cuvântul latinesc... spiritus. Majoritatea acestor minuni (exceptând-o pe cea de la Niceea) vorbesc de la sine despre puterea discernământului, despre dreapta socoteală şi despre cumpătare. În privinţa minunii de la Niceea, când, luând în mână celebra lui cărămidă, a scos în evidenţă cele trei elemente care o compun (pământul, apa şi focul), această minune era destinată înţelegerii consubstanţialităţii celor Trei Persoane Treimice - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Plecarea la Domnul şi Sfintele Moaşte

Una din perechile de încălţări ale Sf. Spiridon, păstrate la catedrala cu hramul Sf. Spiridon din Worcester, Massachusetts

Sf. Spiridon şi-a trăit mare parte din viaţă în Cipru, unde s-a şi săvârşit în anul 348 AD fiind îngropat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda.

Când saracinii au cotropit insula, ciprioţii au deschis mormântul sfântului pentru a muta sfintele moaşte la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul sfântului era întreg iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinţiei vieţii sale. Când a căzut Constantinopolul în 1453, sfintele moaşte au fost mutate în Serbia, după care un Părinte din Insula Corfu, Georgios Kalohairetis, l-a adus în insula din Grecia, unde este şi acum înmormântat.

Până în ziua de azi, sfintele moaşte întregi ale Sf. Spiridon din altarul din Corfu continuă să lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinţii Lui. El este cunoscut ca "sfântul călător" deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an şi sunt înlocuite de praznicul său. Sf. Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie. Minunea pe care a făcut-o în Corfu împotriva invaziei turce din 1716 este comemorată în 11 august.

În prezent, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu aflată de 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei Împărătese Teodora (prăznuită la 11 februarie):

Spre deosebire de celelalte sfinte moaste, cele ale Sfantului Spiridon dispare frecvent din racla, venind la cei care ii cer ajutorul cu credinta si cu lacrimi, si face nenumarate minuni. De aceea, multe spitale ii poarta numele si au in incinta lor Biserica cu hramul Sfantului Spiridon. Sfantul Spiridon vine cu sfantul sau trup la cei bolnavi, care ii cer ajutorul si ii vindeca.

Ca dovezi ale plecarii Sfantului Spiridon din racla aratam urmatoarele:

- clericii si credinciosii vad ca, pentru o perioada scurta de timp, lipseste trupul sau din racla;

- cand Sfantul revine in racla, trupul sau este cald si prafuit;

- in fiecare an ii sunt schimbate incaltarile, care sunt uzate si impregnate cu praf si iarba; este si motivul principal pentru care Sfantul Spiridon este ales patron al cismarilor;

- in timpul procesiunilor religioase, Sfantul Spiridon este purtat in racla stand in picioare;

- in Acatistul Sfantului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credinciosii canta (Icosul al 6-lea):

Bucura-te, ca esti si cu oamenii cu trupul petrecator;

Bucura-te, al carui trup savarseste astazi minuni;

Bucura-te, ca incaltamintele tale slujesc drept dovada.

Cand insula Corfu a apartinut venetienilor (catolici), acestia l-au cinstit pe Sfantul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobandit de la el.

Intr-o zi i-au schimbat hainele arhieresti cu un vesmant cusut cu fire de aur. Sfantului Spiridon nu i-au placut, insa, straiele aurite pe care a doua zi, venetienii le-au gasit langa sfanta racla, iar Sfantul Spiridon era din nou imbracat in straiele sale arhieresti smerite.

La Ierusalim exista o Biserica cu hramul Sfantului Ierarh Spiridon. Intr-o zi, cand preotul a intrat in Biserica, l-a vazut pe Sfantul Spiridon uitandu-se pe fereastra. Dupa ce Sfantul Spiridon a plecat, a ramas impregnat pe geamul ferestrei chipul sau. Aceasta minune se poate vedea si astazi.

Sfantului Spiridon i se fac slujbe si ceremonii, cu scoaterea sfintelor sale moaste, in urmatoarele zile:

- in sambata lui Lazar, zi in care i-a scapat de foamete pe locuitorii din Corfu, prin aducerea de vapoare cu grau;

- in duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi;

- in ziua de 11 august, cand i-a alungat pe turcii care voiau sa cucereasca orasul;

- in prima duminica din luna noiembrie, cand ii vindeca pe suferinzi de boli grele.

(Intamplarile sunt povestite de Parintele Cleopa Paraschiv de la Manastirea Rarau dupa pelerinajul sau in Grecia, în volumul: Pelerin în Sfântul Munte Athos. Sfânta Mănăstire Vatopedi, Editura Panaghia)

Imnografie

Caracterul său este surprins rezumativ de una din cântările sărbătorii, care zice aşa:

Hristos te-a ales păstor, preacuvioase, din pântecele maicii tale, blând, sfinţit şi curat, propovăduitor al sfintelor dogme şi vas preacinstit al darurilor Duhului, de Dumnezeu purtătorule.

De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfinţite, mintea înălţându-ţi-se de lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea lucrătoare, prin adânca-ţi cugetare la cele înalte, însuflate de Dumnezeu, şi jertfelnic dumnezeiesc făcându-te, cere pentru toţi dumnezeiască iertare.

(Condacul Sfântului Spiridon)

Împovăraţi de multe ispite şi în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, ierarhe, ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiţi, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre şi împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acatist)

Tropar (glas 1)

Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat tu sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfinţite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Iconografie

Conform Erminiei lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000, pp. 218; minunile pp. 175-176, Sfântul Spiridon urmează a fi reprezentat ca "bătrân, cu barba lungă [înțepoșată], despicată [puțin] în două, purtând scufie, zice: "Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare și fără de sânge, și cerem și ne rugăm..." (p. 151, mai ales când e reprezentat în ceata Sfinților ierarhi).

Mai este reprezentat în icoana Primului Sinod de la Niceea din anul 325, împreună cu mulți alți ierarhi acolo de față. În mijlocul adunării este zugrăvit un filosof care privește uimit, în timp ce Sfântul Spiridon, întinzând o mână spre acesta, strânge în cealaltă mână o cărămidă din care ies foc (în sus) și apă (care curge jos), ilustrând astfel dogma Sfintei Treimi, anume cum este posibil ca Trei să fie Una (p. 218).

Dionisie mai dă indicații și pentru ilustrarea a alte nouă episoade din viața și minunile Sfântului Spiridon (pp. 175-176 în ediția românească).

Legături externe

• (ro) http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie12.htm - sinaxarul sfântului Spiridon
• (en) http://www.roca.org/OA/95/95h.htm
• (en) http://www.terrakerkyra.gr/history/en/pisti/
• (en) Saint Spyridon (Wikipedia)
• Icoane: [1], [2]