Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Prohodul Domnului (liturgică)

22.356 de octeți adăugați, 28 mai 2008 11:51
fără descrierea modificării
'''Prohodul Domnului''' este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau [[prohodire]]a, care se cântă în biserici în Vinerea Mare din [[Săptânăna Patimilor]]. Slujba se mai numeşte şi "Denia Prohodului", [[denia]] fiind o utrenie de seara din perioada [[Triod]]ului.
==TexteText: ultima traducere din cărţile de cult (Triod, 2000)=====Starea I===1.În mormânt, Viaţă,Pus ai fost, Hristoase,Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,Plecăciunea Ta cea multă preamărind. 2. Dar cum mori, Viaţă,Şi cum şezi în mormânt ?Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeştiŞi pe morţii cei din iad îi înviezi ? 3. Te mărim pe Tine,Iisuse Doamne,Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit. 4.Cel ce-ai pus pământulCu măsuri, Hristoase,Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi. 5. Iisuse al meu,Împărat a toate,De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?Vrei să dezrobeşti neamul omenesc. 6. Stăpânul a toateMort se vede acumŞi deşertătorul gropilor celor morţiSe încuie-n groapă nouă ca unom. 7. În mormânt, Viaţă,Pus ai fost, Hristoase,Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdutŞi viaţă lumii Tu ai izvorât. 8. Cu cei răi, Hristoase,Ca un răufăcătorSocotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţiŞi ne-ai scos din amăgirea celui rău. 9. Mai frumos cu chipulDecât oamenii toţi,Ca un om se vede mort şi fără de chip,Cel ce toată firea a-nfrumuseţat. 10. Iadul cum va răbdaIntrarea Ta, Doamne,Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,De-a luminii Tale fulgere orbind ? 11. Dulcea mea luminăŞi mântuitoare,Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?O, răbdare de nespus şi negrăit ! 12. Nici lumea de duhuriNu pricepe, Doamne,Nici mulţimea făr’ de trup poate povestiTaina îngropării Tale, neştiind. 13. O, minuni străine !O, ce lucruri nouă !Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,Îngropat de mâinile lui Iosif. 14. În mormânt ai apus,Dar de-al Tatălui sânNicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.Acest lucru e străin şi nefiresc ! 15. Întreaga făpturăRecunoaşte-n Tine:Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu ! 16.Tu-n mormânt fiind pusZiditor Hristoase,Temelia iadului s-a cutremuratŞi-alemorţilor morminte s-audeschis. 17. Cela ce în palmăTot pământul ţine.Sub pământ acum cu trupul Se află mort,Slobozind pe morţii cei legaţi în iad. 18. Din stricare, Doamne,Viaţa mea o ridici;Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorîtŞi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit. 19. Ca lumina-n sfeşnic,Se ascunde acumSub pământ, ca sub obroc, Trupul DomnuluiŞi din iad goneşte întunericul. 20. Mulţimea de oştiri,Cea duhovnicească,Împreună cu Iosif şi NicodimMerg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput. 21. Murind Tu de voie,În mormânt ai fost pus;Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,De amara mea greşeală m-ai scăpat. 22. S-a schimbat făpturaPrin a Tale patimi,Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,Ţiitor a toate cunoscându-Te. 23. Luând în pânteceA vieţii Piatră,Cel a toate mâncător, iadul, a vărsatPe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit. 24. În mormânt nou Te-au pus,Înnoind, Hristoase,Firea oamenilor, prin învierea Ta,După cum se cade unui Dumnezeu. 25. Pe pământ ai venit,Pe Adam să-l mântui.Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat. 26. Pământul de fricăS-a mişcat, Cuvinte,Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,Apunând a Ta lumină sub pământ. 27. Ca un om, ai muritDe-a Ta voie, Doamne;Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculatŞi din întunericul păcatelor. 28. Vărsând râu de lacrimiPeste Tine, Doamne,Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?” 29. Ca grăuntul de grâu,Ce-ncolţeşte-n pământ,Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,Înviind pe toţi urmaşii lui Adam. 30. Sub pământ Te-ai ascunsCa un soare, acum,Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit ! 31. Cum ascunde lunaFaţa sa de soare,Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,Cel ce prin trupească moarte ai apus. 32. Iisus, Viaţa,Gustând moartea acum,Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvitŞi viaţa tuturor le-a dăruit. 33.Pe întâiul Adam,Prin păcat omorât,La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,Adam nou în trup Te-ai arătat acum. 34. Cereştile cete,Mort întins, pentru noi,Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântatŞi cu aripile s-au acoperit. 35. Pogorându-Te mort,De pe lemn, Cuvinte,Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi ! 36. Bucurie, Doamne,Fiind îngerilor,Întristare lor acum le-ai pricinuit,Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te. 37. Suind Tu pe cruce,Împreună-ai suitŞi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi. 38. Ca un leu, Tu Doamne,Adormind cu trupul,Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,Lepădând şi bătrâneţea trupului. 39. Cela ce din coastaLui Adam cel dintâiPe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpunsŞi izvor curăţitor ne izvorăşti. 40. Se-njunghia-n tainăMai-nainte mielul,Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti. 41. Cine dar va spuneChipul groaznic şi nou ?Cel ce stăpâneşte toate făpturilePătimeşte azi şi moare pentru noi. 42. Cuprinzându-i spaima,Au strigat îngerii:„Cum Se vede mort Stăpânul vieţiiŞi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?” 43. Din coasta Ta, Doamne,Cea însuliţată,Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea. 44. Răstignit pe cruce,Ai chemat pe oameni,Iar curată coasta Ta împungându-se,Tuturor iertare dai, lisuse-al meu. 45. Cel cu chip cuviosTe găteşte-ngrozitŞi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,De-ngroparea Ta înfricoşându-se. 46.Sub pământ, de voie,Pogorând ca un mort,Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cerPe cei ce de-acolo au căzut de demult. 47. Deşi Te-ai văzut mort,Dar eşti viu DumnezeuŞi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,Pe cei ce de-acolo au căzut de demult. 48. Deşi Te-ai văzut mort,Dar eşti viu DumnezeuŞi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,Omorând de tot pe-al meu omorâtor. 49. O, ce bucurie,Ce dulceaţă multă,A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad,Strălucind lumina Ta-n adâncul lui. 50. Îngroparea-Ţi laud,Patimilor mă-nchin;Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,Prin care de patimi am fost dezlegat. 51. Asupra Ta, Doamne,Sabie-au ascuţitŞi-a puternicului sabie s-a tocit,Iar cea din Eden se biruieşte-acum. 52. Văzând mieluşeauaPe-al său Miel înjunghiat,Doborâtă de dureri striga şi-ndemnaCa şi turma să se tânguie cu ea. 53. În mormânt de Te-ngropi,Şi în iad de pogori,Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertatŞi întregul iad, Hristoase, l-ai golit. 54. De-a Ta voie, Doamne,Pogorând sub pământ,Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviatŞi la slava Tatălui i-ai înălţat. 55. Unul din Treime,Cu trupul, pentru noi,Defăimată moarte rabdă, binevoind;Se cutremură şi soare şi pământ. 56. Urmaşii lui Iuda,Din izvor adăpaţiŞi cu mană săturaţi demult, în pustiu,În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor. 57. Ca un vinovat, stăCel Preadrept la PilatŞi la moartea cea nedreaptă e osânditŞi Judecătoru-i răstignit pe lemn. 58. Îngâmfat Israil,Ucigaşe popor !Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ? 59. Plăsmuind pe AdamDin pământ, cu mâna,Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trupŞi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit. 60. Ascultând, Cuvinte,De al Tău Părinte,Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,Înviind tot neamul muritorilor. 61. „Vai, Lumina lumii !Vai, a mea Lumină !O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”Cu amar, striga Fecioara şi jelea. 62. Pizmăreţ popor,Ucigaş blestemat !Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,De mahrama şi de giulgiurile Lui. 63. Vino, necurate,Ucigaş ucenic,Şi pricina răutăţii arată-mi-o:Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ? 64. Iubitor de oameniTe prefaci, nebune,Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani. 65. Cu ce preţ ai vândutSfântul Mir cel ceresc ?Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?Nebunie-aflaşi, preablestemat satan ! 66. De iubeşti pe săraci,Şi mâhnit eşti de mirCe se varsă, curăţind suflet păcătos,Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ? 67. „O, Cuvinte, Doamne,A mea bucurie,Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?Mi se rupe inima ca unei maici”. 68. „Cine-mi va da lacrimiŞi izvor nesecat,Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”A strigat Fecioara, Maica Domnului. 69. O, munţi şi vâlceleŞi mulţimi de oameni,Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţiŞi jeliţi cu Maica Domnului ceresc ! 70. „Când am să Te mai vad,Veşnică Lumină,Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,A strigat Fecioara, tânguindu-se. 71. Deşi ca o piatră,Tare şi tăioasă,Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorâtRâu de viaţă vie, veşnice Izvor. 72. Ca dintr-o fântână,Din îndoitul râu,Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm Şi viaţa veşnică o moştenim. 73.Voind Tu, Cuvinte,În mormânt Te-ai văzut;Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,Cu-nvierea Ta, Mântuitorule. 74. Te cântăm, Cuvinte,Doamne al tuturor,Împreună şi cu Tatăl şi Duhul SfântŞi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim. 75.Fericimu-Te toţi,Maica lui Dumnezeu,Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstimA Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu. 76. În mormânt, Viaţă,Pus ai fost, Hristoase,Şi s-au spăimântat oştirile îngereştiPlecăciunea Ta cea multă preamărind. ===Starea a II-a===1. Cuvine-se, dar, Săcădem Ia Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins, Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se, dar, Să-Ţi dăm slava-a toate Ziditorul, Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, Şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit.  3. Soarele-a apus Iar pământul s-a clătit, Cuvinte, Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos, Şi cu trupul în mormânt punându-Te. 4. Somn învietor În mormânt dormind, Hristoase Doamne, Din cel greu somn al păcatului ai sculat Întreg neamul omenesc cel păcătos. 5. „Una-ntre femei Te-am născut Fiu, fără de durere; Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”, Cea curată, mult jelindu-se, zicea.  6.Sus văzându-Te, De Părinte nedespărţit, Doamne, Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind, Serafimii s-au înfricoşat acum. 7. Răstignindu-Te, S-a rupt tâmpla templului prin mijloc Şi şi-ascund luminătorii lumina lor, Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te. 8. Cela ce cu-n semn A făcut la început pământul, Azi apune sub pământ, ca un muritor; Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule ! 9. Sub pământ apuiCela ce-ai făcut pe om cu mâna, Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor, Cu puterea Ta atotputernică. 10.Veniţi să cântăm Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale, Ca femeile, ce mir au adus atunci, S-auzim cu ele: „Bucuraţi-vă !” 11. Cu adevărat, Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne;Pentru-aceea şi femeile mir Ţi-aduc, Celui viu, ca unui mort şi îngropat. 12. Cu-ngroparea Ta Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase, Şi cu moartea Ta pe moarte ai omorât, Şi din stricăciune lumea mântuieşti. 13. Râu de viaţă eşti Cedin Tatăl curgi, Înţelepciune, Iar în groapă apunând, viaţă dăruieşti, Celor din adâncurile iadului. 14. „Ca să înnoiesc Firea oamenilor cea zdrobită, Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind; Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul, Maica Mea”. 15. Sub pământ apui, Cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii, Şi pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu, Alungând din iad tot întunericul. 16. Bob cu două firi: Dătătorul de viaţă, astăzi, În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă; Răsărind El iar, lumea va bucura.  17. S-a temut Adam, Dumnezeu umblând în rai, atuncea, Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad; Căci căzând atunci, acum s-a ridicat. 18. Maica Ta acum Varsă râuri de lacrimi, Hristoase, Şi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: „Înviază, Fiule, precum ai spus !” 19. losif Te-a ascuns, Cu evlavie, în groapă nouă; Şi cântări dumnezeieşti, de-ngroparea Ta, Ţi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le. 20. Doamne, Maica Ta,Pironit văzându-Te pe cruce,De amară întristare, sufletul eiS-a pătruns de cuie şi de sabie.  21. Maica Ta, văzândAdăparea Ta cu fiere, Doamne, Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre întregi, Faţa ei cu-amare lacrămi a udat. 22. „Rău m-am întristat Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte, Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”, Zis-a Preacurata, tânguindu-se. 23. „Cum am să-Ţi închid Ochii dulci şi-ale Tale buze, Doamne, Şi cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”, Iosif a strigat, înfiorându-se. 24. Jalnice cântări Iosif şi cu Nicodim cântă Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt Şi cu dânşii cântă cetele cereşti. 25. Sub pământ apui Tu, Hristoase, Soare al dreptăţii; Deci şi buna, Maica Ta, care Te-a născut, De dureri se stinge, nevăzându-Te. 26. Iadul s-a-ngrozitDătătorule de viaţă, Doamne,Când prădată şi-a văzut bogăţia luiŞi-nviaţi pe morţii cei legaţi din veac. 27. Soare luminos După noapte străluceşte, Doamne; Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti mai mult, Înviind din groapă ca un Dumnezeu. 28.Ziditorule, Primindu-Te în sân pământul S-a clătit de frica Ta, Preaputernice, Şi pe morţi cutremurul i-a deşteptat. 29. O, Hristoase-al meu !Iosif şi Nicodim cu miruri,Într-un chip deosebit, acum Te gătescStrigând: „O, pământe-nfricoşează-te !” 30. Doamne, ai apus Şi cu Tine-a soarelui lumină; Iar făptura de cutremur cuprins-a fost, Făcător al tuturor vestindu-Te. 31. Piatra cea din unghi O acoperă piatra tăiată Şi pe Domnu-L pune-n groapă un muritor. Înfioară-te, de-acum, pământule ! 32. „Vezi-ne aici: Ucenicul cel iubit şi Maica, Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”, A strigat Curata, cu amar plângând. 33. Tu, ca Cel ce eşti De viaţă dătător, Cuvinte, Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit; Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi. 34. Nici chip ai avut, Nici frum’seţe, când pătimeai, Doamne; Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat, Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit.  35. Ai apus în trup, Sub pământ, nestinsule Luceafăr; Şi aceasta neputând vedea soarele, În amiază-zi el s-a întunecat. 36. Luna, soarele Se întunecă-mpreună, Doamne, Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat Şi în mantii negre s-au înveşmântat. 37. „Chiar de-ai şi murit, Dar sutaşul Dumnezeu Te ştie; Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu, Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip. 38. A dormit Adam Şi din coasta lui-’şi scoase moarte; Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu, Lumii viaţă izvorăşti din coasta Ta. 39. Ai dormit puţin Şi-ai dat viaţă celor morţi, Hristoase, Şi-nviind ai înviat pe cei adormiţi, Ce-adormiseră din veacuri, Bunule. 40. De ai şi murit, Dar ai dat vinul de mântuire, Viţă, care izvorăşti viaţă tuturor; Patima şi crucea Ţa Ţi le slăvesc. 41. Cum au suferitCereştile cete îndrăzneala Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule, Când Te văd gol, sângerat şi osândit ? 42. O, neam jidovescÎndărătnic, ce-ai primit arvuna ! Cunoscut-ai ridicarea Bisericii; Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ? 43. În batjocură Tu îmbraci pe Împodobitorul, Care cerul a-ntărit şi-a împodobit Tot pământul, într-un chip preaminunat. 44. Ca un pelican, Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte; Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit, Răspândind asupra lor izvoare vii. 45. Oarecând Navi, Opri soarele, zdrobind duşmanii; Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi lumina Ta, Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor. 46. Nu Te-ai despărţit De-al Părintelui sân, Milostive, Chiar binevoind a lua chip de muritor; Şi în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât. 47. Tins fiind pe lemn, Cel ce spânzuri pământul pe ape, În pământ, fără suflare, acum cobori; Care lucru nerăbdându-l, tremură. 48. „Vai, o, Fiul meu !”, Preacurata jeleşte şi zice Că „pe care-L aşteptam ca pe-un Împărat, Osândit acum pe cruce îl privesc !” 49. „Astfel mi-a vestit Gavriil, venind din cer la mine: El mi-a spus că-mpărăţia Fiului meu Este o împărăţie veşnică.”  50. „Vai, s-a împlinit A lui Simeon proorocie Căprin inima mea sabie a trecut; O, Emanuile, Cel ce eşti cu noi !”  51. O, iudeilor ! Ruşinaţi-vă măcar de morţii Înviaţi de Dătătorul vieţii lor, Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis. 52. S-a cutremurat Şi lumina soarele şi-a stins-o, Când în groapă Te-a văzut neînsufleţit; Nevăzuta mea lumină, Bunule ! 53. Cu amar plângeaPreacurata Maica Ta, Cuvinte, Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt; Ne-nceput şi negrăite Dumnezeu ! 54.Maica Precista Omorârea Ta văzând, Hristoase, Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia: „Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi !” 55. Iadul celcumplit Tremura, când Te-a văzut pe Tine, Veşnic Soare al măririi, Hristoase al meu, Şi în grab’ a dat din el pe cei legaţi. 56. Ce privelişte Mare şi grozav-acum se vede; Căci al vieţii Dătător moarte-a suferit, Voind El să dea viaţă tuturor ! 57. Coasta Ţi-au împuns,Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne; Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilor. 58. Oarecând jelea Toată casa pe fiul Rahilei; Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc Maica Lui şi ceata Ucenicilor. 59. Palme şi loviri I s-au dat lui Hristos peste faţă, Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui, Şi-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci. 60. Toţi cei credincioşi,Cu-ngroparea Ta scăpaţi de moarte, Îţi cinstim,Hristoase-al nostru, cu laude,Răstignirea şi-ngroparea Ta acum. 61. Cel făr’ de-nceput,Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,Întăreşte stăpânirea ’mpăraţilorÎmpotriva duşmanilor, caun bun. 62. Ceea ce-ai născut,Preacurată Fecioară, Viaţa,Potoleşte dezbinarea-n BisericăŞi dă pace, cao bună, tuturor. 63. Cuvine-se, dar, Să cădem la Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău. ===Starea a III-a===1. Neamurile toate Laudă-ngropării Ţi-aduc, Hristoase-al meu. 2. ArimateanulJalnic Te pogoară Şi în mormânt Te-ngroapă. 3. De mir purtătoare,Mir Ţie, Hristoase,Ţi-aduc cu sârguinţă. 4. Vino-întreagă fire,Psalmi de îngropareLui Hristos să-I aducem, 5. Pe Cel viu cu miruri, Ca pe-un mort să-L ungem, Cu mironosiţele. 6. Fericite losif !Trupul ce dă viaţă, Al lui Hristos, îngroapă. 7. Cei hrăniţi cu manăLovesc cu piciorul În Binefăcătorul. 8. Cei hrăniţi cu mană,Oţet şi cu fiere Ţi-aduc, Hristoase al meu. 9. O, ce nebunie !Pe Hristos omoară Cei ce-au ucis pe profeţi. 10. Ca rob făr’ de minte, A trădat Iuda Pe-Adâncu-nţelepciunii. 11. Rob ajunge-acuma Vicleanul de Iuda, Cel ce-a vândut pe Domnul. 12. Zis-a înţeleptul: „Groap’-adâncă este Gâtlejul jidovilor.” 13. La viclenii jidovi, Căile lor strâmbe Curse şi ciulini sunt.  14. Iosif şi NicodimPe Domnul îngroapă,Cu toată cuviinţa. 15. Slavă Ţie, Doamne,Cel ce dai viaţă Şi-n iad, puternic, cobori. 16. Maica PreacurataSe jelea, Cuvinte,Pe tine mort văzându-Te. 17. „Primăvara dulce, Fiul meu preadulce. Frum’seţea unde Ţi-a apus ?” 18. Plângere pornit-aMaica Preacurata, Când ai murit, Cuvinte. 19. Vin cu mir, să-L ungă,De mir purtătoare, Pe Hristos, Mirul ceresc. 20. Cu moartea pe moarte O omori Tu, Doamne, Cu sfânta Ta putere. 21. Piere-amăgitorul, Scapă amăgitul Cu-nţelepciunea-Ţi, Doamne.  22. Cade vânzătorulÎn fundul gheenei, În groapa stricăciunii. 23.Curse de ciulini suntCăile lui Iuda, Celui nebun şi viclean. 24. Pier răstignitorii,Împărate-a toate, Dumnezeiescule Fiu. 25. Toţi pier, împreună,În groapa pierzării, Bărbaţii sângiurilor. 26. „Fiule din Tatăl,Împărat a toate, Cum ai primit patima ?” 27. Maica, mieluşeaua,Mielul ei pe cruceVăzându-L, s-a tânguit. 28. Trupul ce dă viaţălosif împreună Cu Nicodim îngroapă. 29. Mult înlăcrimatăA strigat Fecioara,Rărunchii pătrunzându-şi: 30. „O, a mea lumină,Fiul meu preadulce, Cum Te-ai ascuns în groapă ?” 31. „Nu mai plânge Maică;Pe Adam şi Eva Ca să-i slobod, Eu sufăr”. 32.„Fiul meu, slăvescu-ŢiÎnalta-ndurare Prin care rabzi acestea”. 33. Cu oţet şi fiereTe-au adăpat, Doamne,Gustarea veche s-o strici. 34. Te-ai suit pe cruce,Cel ce altădatăUmbrişi poporul sub nor. 35. De mir purtătoare,Venind la a Ta groapă, Ţi-aduceau, Doamne, miruri. 36. Scoală-Te, ’ndurate,Şi pe noi ne scoateDin a gheenei groapă ! 37. „Doamne, înviază”,Zicea, vărsând lacrimi,Maica Ta ce Te-a născut. 38. Înviază-n grabă,Alungând durereaCuratei Tale Maice ! 39. Prinse-au fost de fricăCereştile cete, Când Te-au văzut mort, Doamne. 40. Iartă de greşalePe cei ce, cu frică,Cinstesc ale Tale patimi. 41. O, înfricoşată, Străină vedere; Pâmântul cum Te-ascunde ! 42. Altădat’ un losif Ţi-a slujit în fugă Şi-acum Te-ngroapă altul. 43. Plânge, Te jeleşte, Preacurata-Ţi Maică, Fiind Tu mort, Cuvinte. 44. Spaimă ia pe îngeri De grozava-Ţimoarte, O, Făcător a toate ! 45. Până-n zori, cu miruri Ţi-au stropit mormântul Cele înţelepţite. 46. Pace în Biserici,Lumii mântuire,Prin învierea-Ţi dă-ne ! 47. O, Treime Sfântă,Tată, Fiu şi Duh Sfânt,Lumea o mântuieşte. 48. Robilor tăi, Maică,Dă-le ca să vadă’Nvierea Fiului tău ! 49. Neamurile toateLaudă-ngropăriiŢi-aduc, Hristoase al meu.  ==Textele din 1915, 1928, 2000în paralel==
*Starea I: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea întâi]]'''
*Starea a II-a: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a doua]]'''
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.573 de modificări