Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Lindisfarne

39 de octeți șterși, 6 februarie 2008 15:57
en
{{Traducere EN}}  [[Image:Lindisfarne_Cemetery.jpg|right|thumb|300px|Cimitirul Lindisfarne (stăreţia şi castelul de pe insulă pot fi văzute în fundal)]]'''Lindisfarne''', sau '''Insula Sfântă''' (cu pronunţia alternativă ''Lindesfarne''), este o insulă de maree de pe coasta de nord-est a Angliei, care este legată de Northumberland de un drum pavat care este acoperit de maree de două ori pe zi. La recensământul din 2001 avea o populaţie stabilă de 162 de locuitori.
==Istoric==
[[Mănăstire]]a din '''Lindisfarne''' a fost fondată de Sfântul [[Aidan din Lindisfarne]], care a fost trimis din [[Iona]], de pe coasta vestică a Scoţiei în Northumbria la cererea Regelui Sfântului [[Oswald din Northumbria]] în jurul anului 635 A.D. A devenit punctul de plecare pentru propovăduirea creştinismului [[creştinism]]ului în nordul Angliei, dar şi în Morea. Călugări [[Călugăr]]i din comunitatea din [[Iona]] s-au stabilit pe insulă. [[Sfântul patron]] al Northumberlandului [[Cuthbert din Lindisfarne]] a fost călugăr şi apoi [[stareţ]] al [[mănăstire|mănăstirii]] iar viaţa şi minunile sale sunt relatate de Venerabilul [[Beda]]. Cuthbert a devenit apoi [[episcop ]] de Durham.
La începuturile anilor 700, călugării din această obşte au început să realizeze faimosul manuscris iluminat cunoscut sub numele de [[Evangheliile din Lindisfarne]], o copie ilustrată a variantei latine a [[Evanghelie|Evangheliilor]] după Marcu, Luca, Matei şi Ioan în tradiţia realizării manuscriselor numită [[Cartea din Kells]]. Cândva prin anii 900, un călugăr numit Eadfrith a adăugat o traducere anglo-saxonă (engleza veche) la textul latin, realizând una din cele mai vechi copii ale [[Evanghelie]]i în engleza veche. Evangheliile sunt ilustrate în stil celtic şi iniţial erau acoperite cu o copertă din metal subţire făcută de un [[pustnic]]. Aceasta, totuşi, s-a pierdut în timpul raidului vikingilor din 793, când aceştia au cucerit mănăstirea, au omorât majoritatea călugărilor şi i-au obligat pe călugări să fugă (luând cu ei şi trupul Sfântului Cuthbert, care acum se găseşte înmomântat în catedrala din Durham). Evangheliile din Lindisfarne sunt acum păstrate în Biblioteca Britanică din Londra, într-un fel spre supărarea unor Northumbriani. Abaţia a fost reînfiinţată în vremea normanzilor sub benedictini şi a activat până în 1536 sub Henri al VIII-lea. În prezent este o ruină în grija Moştenirii Engleze care mai conduce şi un muzeu şi un centru de vizitatori în apropiere. Biserica parohială din vecinătate (vezi mai jos) este încă în uz.
[[Categorie:Mănăstiri britanice]][[Categorie:Sfinţi celţi celtici şi anglo-saxoni]]
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Articole importantede calitate]]
[[Categorie:Mănăstiri]]
[[Categorie:Locuri]]
 
[[en:Lindisfarne]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.190 de modificări