Modificări

Salt la: navigare, căutare

Filioque

2.802 octeți adăugați, 13 martie 2017 13:48
m
precizare
'''Filioque''' (= şi „și de la FiulFiul”), cuvinte adăugate este un cuvânt latinesc adăugat la afirmaţia "care afirmația „care purcede din Tatăl" în Tatăl” din articolul [[Crezul]]ui de la [[Sinodul I Ecumenic|Constantinopol (381), articol ]] care se referă la purcederea Duhului Sfânt. "Filioque"„Filioque”, adăugat la versiunea occidentală anterioarǎ a Crezului , a provocat una dintre cele mai înverşunate înverșunate dispute teologice dintre Orient şi și Occident. Ea rămâne şi și astăzi una din particularităţile particularitățile doctrinare care separă tradiţia ortodoxă [[Biserica Ortodoxă]] de cea romano-catolicăCatolică.
Spre deosebire de Biserica Ortodoxǎ, Biserica Romano-Catolică, pe temeiul unor speculații ale Fericitului Augustin, a început sǎ învețe, din veacurile V-VI, că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul, pentru ca mai târziu sǎ introducă adaosul „Filioque” și în Simbolul Credinței. Pentru prima oarǎ această învățătură a apărut în Spania, prin hotărârea unui sinod de la Toledo, care afirma: „Paracletus a Patre Filioque procedens" (Mângâietorul purcezând de la Tatăl și de la Fiul). Dar abia în alt [[sinod]], cel de la Toledo din anul 589, „Filioque” a fost introdus în Simbolul Credinței întocmit și aprobat de același sinod, pentru ca pe urmă să pătrundă în Galia prin învățatul Alcuin, care la porunca împăratului Carol cel Mare, a scris o lucrare specială în favoarea acestei doctrine. Motivul pentru care sinodul de la Toledo din anul 589 a oficializat această inovație a fost determinat de următoarele: vizigoții, care se creștinaseră cu un veac mai înainte, au primit creștinismul sub formă [[Arianism|ariană]]. Spre a-i atrage pe vizigoți - care între timp se stabiliseră în Spania - de la arianism la ortodoxie, episcopii spanioli au socotit că, dacă vor hotărî că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul, vor ridica astfel demnitatea Fiului la rangul de Persoană treimicǎ, și astfel vizigoții arieni vor părăsi învățătura că Fiul este cea dintâi creatură a Tatălui, așa cum susținuse [[Arie]]. Dar chiar dacă prin aceasta sinodul a reușit să-i convingă pe vizigoți să părăsească arianismul, el însuși a căzut într-o nouă rătăcire, nu mai puțin periculoasă decât cea pe care o înlăturase. Biserica din Răsărit n-a luat cunoștință de această rătăcire decât mult mai târziu. Pentru prima oară, acest adaos a devenit subiect de dispută vie între Biserica răsăriteană și apuseană pe vremea [[Fotie cel Mare|patriarhului Fotie]] (sec. IX), care l-a criticat aspru, socotindu-l o inovație și o „încoronare a relelor”, care distruge unitatea în divinitate. Cu toate acestea, papii de mai târziu au acceptat fără rezervă acest adaos la Simbolul Credinței, inovația răspândindu-se astfel în toată Biserica apuseană. Desigur, îndată ce acest adaos a fost introdus în Simbolul Credinței de către Biserica apuseană, numeroși teologi s-au străduit, iar unii se străduiesc și astăzi, să dovedească adevărul acestei învățături greșite, susținând că, deși „Filioque" lipsește în textul de la Ioan 15,26 și din articolul 8 din Simbolul Credinței, totuși, din acest text și din altele, se subînțelege că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul. Biserica Ecumenică în cele 8 veacuri, pe temeiul Sfintei Scripturi şi și al Sfintei TradiţiiTradiții, a învăţat învățat constant că în privinţa însuşirilor privința însușirilor specifice ale Persoanelor Sfintei Treimi, ca şi și a relaţiilor relațiilor dintre ele, Duhul Sfânt purcede de la Tatăl, deci Tatăl din veşnicie veșnicie Îl naşte naște pe Fiul şi și Îl purcede pe Duhul Sfânt. De altfel încă de la al doilea Sinod Ecumenic (381), în care s-a condamnat erezia lui Macedonie, în articolul 8 al Simbolului Credinţei din Simbolul Credinței s-a precizat clar că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl. Desigur, această precizare s-a făcut ţinând ținând seama de cuvintele Mântuitorului: "Iar „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine" Mine” (Ioan 15, 26). Acest adevăr de credinţă credință este cuprins şi și în simbolurile unor însemnate Biserici locale, de asemenea îl mărturisesc toţi Sfinţii Părinţi toți Sfinții Părinți ai Bisericii.
[[Categorie:Teologie]]
[[Categorie:Erezii]]
 
[[en:Filioque]]
[[it:Filioque]]
12.855 de modificări

Meniu de navigare