Modificări

Salt la: navigare, căutare

Serghie de Radonej

64 de octeți adăugați, 21 august 2007 00:56
cats
== Viaţa Sfântului Serghie de Radonej ==
 [[ImagineImage:Serghie_de_la_RadonejVasnetsov_sergij_radonezh.jpg|thumb|right|frame|Sf. Serghie din Radonej]] Cuviosul [[Cuvios]]ul şi de [[Dumnezeu ]] purtătorul părintele nostru Serghie s-a născut în cetatea Rostovului, din părinţi binecredincioşi, pe nume Chiril şi Maria. Deci, l-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pîntecele mamei sale, căci, intrând oarecând mama lui după obiceiul său în Biserică, la Sfânta Liturghie, şi având în pântece pe acest prunc, când au vrut să înceapă a citi Sf. Evanghelie pruncul a glăsuit, încât au auzit toţi cei ce erau aproape de maica sa. De-asemenea, în vremea cântării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul. Şi când preotul a glasuit “Sfintele sfinţilor”, a treia oară s-a auzit, glasul pruncului din pântecele mamei. Din aceasta au, înţeles toţi că o să se arate mare luminător lumii şi slujitor Sfintei Treimi. Căci, precum Sfântul Ioan Botezătorul a săltat cu bucurie în pântece înaintea Maicii Domnului, aşa şi acesta a săltat înaintea Domnului în sfânta biserică. Deci s-a cuprins de frică şi de spaimă mama lui de minunea aceea, şi toţi cei ce auzisera se mirau foarte. Iar după acestea s-au împlinit zilele naşterii şi a născut fiu şi i-a pus numele Vartolomeu. Şi, de când s-a născut, nu sugea Miercurea şi Vinerea niciodată şi nici altceva nu gusta. Iar aceasta era începătura a înfranării şi a postirii lui celei mari, pe care mai pe urmă a arătat-o în vârsta cea desăvârşită. Iar fiind de şapte ani a fost dat la învăţătura cărţii, dar nu învăţa lesne, căci era zăbavnic la minte. Şi cu multă silinţă îl învăţa pe el dascălul, însă cu greu sporea ceva. Aceasta era insa după rânduiala lui Dumnezeu, ca de la Duhul Sfânt, iar nu de la oameni, să se dea copilului înţelegerea carţii.
Într-o zi umblând singur printr-o dumbrava - căci iubea din tinereţe liniştea şi de multe ori se preumbla singur prin locuri liniştite - a găsit un călugăr, sau mai curând un înger în chip călugăresc, trimis de Dumnezeu, stând acolo şi facând rugaciuni. Iar el, apropiindu-se, a aşteptat sfarşitul rugăciunii, şi apoi i-a făcut închinăciune. Iar călugărul l-a întrebat: “Ce-ţi trebuie, fiule?” A răspuns copilul, zicând: “M-au dat, părinte, să învăţ carte şi nu pot să înţeleg nimic; din cele ce-mi spune dascălul meu, de care lucru tare mă necăjesc şi nu ştiu ce să fac. Mă rog sfinţiei tale, roaga-te Lui Dumnezeu pentru mine ca să mă înţelepţească cu sfintele tale rugaciuni”. Iar călugărul, facând rugăciune, l-a binecuvântat, zicându-i: “Iată, de acum, fiule, îţi daruieşte Dumnezeu să înţelegi cele ce-ţi trebuie, încât să poţi şi pe alţii să-i ajuţi!”
Auzind aceste cuvinte, cuviosul s-a mâhnit foarte, căci se socotea pe sine a fi nevrednic de o rânduiala ca aceea. Şi a răspuns către arhiereu: “Iartă-mă, stăpâne sfinte, dar pui pe mine sarcina mai presus de puterea mea, şi aceasta nu se poate întampla niciodată. Cine sunt eu, păcătosul şi mai smeritul decât toţi oamenii, ca să îndraznesc a mă atinge de o rânduială ca aceasta?” Apoi fericitul Alexie a zis multe cuvinte către Sfântul din dumnezeieştile Scripturi, ca să-l înduplece pe el la voia sa. Dar iubitorul de smerenie nu s-a plecat nicidecum. La urmă i-a răspuns: “Stăpane sfinte, de nu vei vrea să alungi smerenia mea din hotarele acestea şi de la auzul tău, apoi să nu mai adaugi a grăi despre aceasta către mine, nici pe altcineva să-l laşi să mă supere cu acest fel de cuvinte, de vreme ce nimeni nu va putea să afle întru mine vrere la aceasta”. Iar arhiereul, văzând pe sfântul neplecat, a încetat a-i grăi lui despre urmarea la scaunul episcopal, temându-se ca nu cumva, supărându-se cuviosul, să se duca în cele mai departate părţi şi pustietăţi şi să lipsească Moscova de un luminător ca acesta. Şi mângâindu-l cu cuvinte duhovniceşti, i-a dat voie să plece cu pace la mănăstire. Iar nu după multă vreme, cel între sfinţi Alexie mitropolitul s-a dus din viaţa, şi fericitul Serghie era silit prin rugăminte de domnii cei mari stăpânitori şi de mulţimea pravoslavnicilor să primească scaunul Mitropoliei Rusiei, dar sfântul a rămas neînduplecat şi tare ca un diamant.
Atunci a fost suit pe scaun un [[arhimandrit]], anume Mihail, care a îndrăznit mai înainte de sfinţire a se îmbrăca în veşminte arhiereşti şi a-şi pune camilafca alba. Înca începuse şi asupra Sfântului Serghie şi a locaşului lui a se înarma. I se parea că Serghie îi taie îndrazneala, căutându-şi pentru sine Mitropolia. Iar fericitul, auzind ca Mihail se lauda împotriva lui, a zis către ucenicii săi: “Mihail, laudându-se împotriva locaşului acestuia, împotriva smereniei noastre, nu va câstiga ceea ce doreşte şi, de vreme ce este biruit de mândrie, nici cetatea împaratească nu va vedea”. Şi s-a împlinit proorocia sfântului, căci, calatorind Mihail în corabie spre Constantinopol pentru hirotonie, a căzut în boala trupească şi s-a sfârşit. Iar pe scaun a fost ridicat Ciprian.
In În acei ani, prin voinţa lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre a fost năvălirea necuratului Mamae, împăratul tătăresc, asupra pamântului Rusiei. De acest lucru marele domn Dimitrie întristându-se, Sfântul Serghie l-a înarmat cu rugăciunea şi i-a proorocit biruinţa, zicând: “Sa ieşi împotriva barbarilor, lepadându-ţi toata îndoiala, şi, Dumnezeu ajutându-ţi, vei birui pe vrajmaşii tăi şi te vei întoarce sănătos la scaunul tău”. Deci marele domn, nădăjduind spre ajutorul lui Dumnezeu şi rugăciunile sfântului, a mers, făcând război cu tătarii, şi i-a biruit pe ei, astfel că abia cu puţini tovarăşi a scăpat Mamae. Iar cuviosul, fiind înaintevăzator, vedea cele de departe ca pe cele de aproape şi când era război între creştini şi între tătari, stând cu fraţii la rugăciune în mănăstirea sa spunea ca în acea vreme marele, domn Dimitrie a biruit pe tătari. Mai spunea apoi şi care anume din ostaşii creştini au fost ucişi în razboi şi aducea jertfe lui Dumnezeu pentru dânşii, pentru că toate i se descopereau lui de la Domnul. Iar cneazul, întorcându-se izbânditor de la război, a mers în mănăstire la cuviosul, mulţumind mult sfântului că i-a ajutat cu rugăciunile sale către Dumnezeu.
Stând oarecând fericitul părinte noaptea la obişnuita sa pravilă înaintea icoanei Preacuratei Maici a lui Dumnezeu şi adeseori privind la icoană, zicea: “Preacurată, Maica Hristosului meu, apăratoare şi tare ajutătoare a neamului omenesc, fii mijlocitoare nouă nevrednicilor, pururea rugându-te Fiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să caute spre locul acesta sfânt, care este întemeiat spre lauda şi cinstea sfântului Lui nume, în veci. Pe tine, Maica dulcelui meu Hristos, ca pe ceea ce ai câştigat multă îndrazneala catre Dânsul, înainte-rugătoare te punem noi, robii tăi, căci tu eşti tuturor nădejde de mântuire şi adăpostire”. Aşa se ruga, şi canonul cel de mulţumire, adica Acatistul Preacuratei, cântându-l, a sezut puţin să se odihnească. Iar ucenicului sau, Mihail, i-a zis: “Fiule, trezeşte-te şi priveghează, de vreme ce cercetare minunată şi înfricoşatoare o să ne fie noua în ceasul acesta”.
==Legături externe==
[http://logos.md/rugaciuni/acatiste/serghie-radonej'''Acatistul Sfantului Serghie de Radonej''']
 
[[Categorie:Sfinţi]]
[[Categorie:Sfinţi ruşi]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.190 de modificări

Meniu de navigare