== Poziția Poziţia Bisericii Ortodoxe Române față faţă de avort, contracepție contracepţie etc. ==COMISIA NATIONALA NAŢIONALĂ DE BIOETICABIOETICĂSECTORUL BISERICA SI ŞI SOCIETATEA AL PATRIARHIEI ROMANE

ExprimanduExprimându-si şi punctul de vedere cu privire la avort, Sfanta Biserica Sfânta Biserică face acest lucru in în conformitate cu invatatura învăţătura ei privind aparitia vietii in apariţia vieţii în general si şi a vietii vieţii umane, in în special.

Potrivit Revelatiei si invataturii Revelaţiei şi învăţăturii Bisericii, Dumnezeu a creat lumea din nimic (2 Macabei, 7#28). Dumnezeu a creat viata sub toate aspectele ei, iar in în ceea ce priveste viata omeneascapriveşte viaţa omenească, Dumnezeu a aratat arătat o grija deosebitadeosebită. Viata omeneasca omenească nu este produsul devenirii spontane a lumii, ci, pentru aparitia apariţia ei, Dumnezeu a avut o grija deosebitadeosebită: omul nu apare la poruncaporuncă, ci in în urma unui sfat si şi a unui act special al Sfintei Treimi, act exprimat de aghiograf prin termenul de plasmuire si plăsmuire şi de suflare de viataviaţă. Viata omeneasca Viaţa omenească nu este determinata determinată doar de plasmuirea plăsmuirea omului din pamantpământ, ci si şi (sau mai ales) de suflarea viu-facatoare făcătoare a lui Lui Dumnezeu.

Aceasta ne dovedeste dovedeşte faptul ca că omul nu este simpla fiinta biologica fiinţa biologică ("fiinta fiinţa vie" inzestrata înzestrată cu suflet rationalraţional), ci este deodata deodată suflet viu (Facere, 2#7) si şi trup omenesc (nu orice trup) viu. Asa Aşa a aparut apărut primul om (Adam), asa aşa au aparutapărut, apar si şi vor aparea apărea - cu voia lui Dumnezeu - oamenii in în istorie: suflete vii in în trupuri vii. Omul este, asadaraşadar, o fiinta fiinţă psiho-fizica fizică ce a fost si şi este creata creată de Dumnezeu dupa după chipul Sau Său (Facere 3#28), in în vederea asemanarii asemănării cu El. Consecinta logica Consecinţa logică a acestei invataturi si credinte învăţături şi credinţe este aceea ca că toate fiintele omenesti fiinţele omeneşti sunt in în mod fundamental egale intre între ele in în ceea ce priveste priveşte natura si vocatia şi vocaţia lor. Ele poseda deodatadeodată, actual si potentialşi potenţial, aceeasi aceeaşi demnitate si aceeasi şi aceeaşi valoare: sunt chip al lui Lui Dumnezeu, dar chip intr-un continuu proces de asemanare asemănare cu Dumnezeu.

Pentru ca că este purtatoarea purtătoarea chipului lui Lui Dumnezeu, orice fiinta omeneascafiinţa omenească, oricare ar fi varstavârsta, situatia situaţia sau starea sa fizica, detine deţine o demnitate reala si şi impune un deosebit respect. De aceea, tot ceea ce este comis impotriva fiintei împotriva fiinţei umane este comis, intrîntr-o anumita masuraanumită măsură, impotriva vointei împotriva voinţei lui Dumnezeu, dupa după cum tot binele pe care-l facem unui semen de-al nostru este bine facut făcut lui Dumnezeu InsusiÎnsuşi: "Intrucat ati facut Întrucât aţi făcut unuia dintre acesti frati aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut aţi făcut (...), intrucat întrucât nu ati facut aţi făcut unuia dintre acesti aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facutaţi făcut" (Matei 25#40,45).

Daca viata siviaşa şi, mai ales, viata omeneasca viaţa omenească nu este produsul hazardului, nici perpetuarea vietii vieţii umane nu este efectul intamplarii si întâmplării şi nici exclusiv produsul eforturilor omenestiomeneşti. Viata Viaţa omului este de la Dumnezeu si şi se perpetueaza perpetuează prin intermediul fiintelor omenestifiinţelor omeneşti, potrivit celor randuite rânduite de Dumnezeu. Omul se bucura bucură de viata si viaţă şi de puterea vietiivieţii; are dreptul la viataviaţa, dar si şi responsabilitatea de a respecta aceasta viataviaţă, de a o apara in apăra în orice imprejurareîmprejurare, stiind caştiind că, in în existenta istorica in în trup omul isi pregateste îşi pregăteşte participarea la Imparatia Împărăţia lui Dumnezeu.

Revelatia Revelaţia (consemnata in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditieîn Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie) ne ofera oferă suficiente dovezi ca că ceea ce s-a zamislit in zămislit în femeie este fiinta fiinţă omeneasca (nu simplu "produs de conceptieconcepţie"), care nu exclude grija lui Dumnezeu si şi care trebuie sa să se bucure de respectul datorat demnitatii demnităţii umane. Cum Biserica are o grija deosebita fata de fiintele fiinţele umane neputincioase si fara aparareşi fără apărare, nu poate sa să nu se ingrijoreze îngrijoreze cu privire la cele mai neputincioase fiinte omenestifiinţe omeneşti, embrionii umani si şi pruncii nenascutinenăscuţi.

Psalmistul David a spus in în acest sens: "Doamne, Tu m-ai plasmuit in pantecele plăsmuit în pântecele mamei mele" (Ps. 138#13). Iar Dumnezeu avea sasă-i spuna spună lui Ieremia: "Inainte Înainte de a fi zamislit in pantecezămislit în pântece, te-am cunoscut si inainte şi înainte de a iesi ieşi din pantece pântece te-am sfintitsfinţit" (Ieremia 1#5). Iov a spus: "Mainile Mâinile Tale m-au facut si făcut şi m-au zidit" (Iov 10#8-9). Legislatia Legislaţia lui Moise a acordat o grija deosebita mamei si şi pruncului (Ex. IesireaIeşirea, 21, 23-24, 9,6).

a) Elisabeta arata un respect deosebit fata de Cel zamislit in pantecele zămislit în pântecele Sfintei Fecioare Maria;<br>b) Se confirma faptul ca că pruncul din pantecele pântecele mamei participa, in în felul sau, la evenimentele la care participa mama; Evanghelistul ne spune ca, de indata îndată ce Elisabeta a primit salutul Mariei, a saltat săltat pruncul in pantecele în pântecele ei (Lc. 1,44), ceea ce demonstreaza demonstrează ca, inainte înainte de nasterenaştere, pruncul percepe deja prezenta lui Dumnezeu.

ExtinzanduExtinzându-se din spatiul spaţiul ebraic, mesajul crestin creştin s-a confruntat cu o lume si şi cu o civilizatie civilizaţie care avea cu totul alte aspiratii si aspiraţii şi alte coordonate decat decât cele trasate de RevelatieRevelaţie. Practicile avortive, spre exemplu, fie prin metoda chirurgicala, fie prin luarea de medicamente erau de mult cunoscute in în mediile neebraice. Ceea ce nu cunostea cunoştea lumea greco-romana era notiunea noţiunea de pacatpăcat, de uraciune inaintea urâciune înaintea lui Dumnezeu, adica incalcarea adică încălcarea cu stiinta si ştiinţă şi libera vointa voinţă a vointei voinţei lui Dumnezeu, notiune noţiune foarte prezenta in traditia în tradiţia iudaica si in şi în viata crestinacreştina. In În scrierile Sfantului Sfântului Pavel gasim găsim liste cu pacate păcate pe care, de le vor comite, oamenii nu vor intra in Imparatia în Împărăţia lui Dumnezeu (I Cor. 6,9-10, Gal. 5,20, Efes. 5,5). Printre acestea se numara si număra şi cele comise prin luarea de pharmakeia (venevicia).

In legislatia legislaţia romana gasim explicatia găsim explicaţia termenului "pharmakeia". Legea Corneliana Corneliană din anul 81 d.Hr intelegea înţelegea prin acest termen medicamentele avortive. Prin urmare, in în Noul Testament avem dovada ca pacatul că păcatul uciderii pruncilor este unul din cele mai grele, unul din cele care ne exclud din Imparatia Împărăţia lui Dumnezeu.

A fost si şi a ramas rămas viziunea Bisericii cu privire la asemenea pacatepăcate.

Epistola catre către Barnaba (scrisa pe la inceputul începutul secolului II) reproducea punctul de vedere al Bisericii din acea vreme prin cuvintele: "Iubeste Iubeşte pe aproapele tau tău mai mult decat decât sufletul tautău. Sa nu ucizi copilul, pruncul in pantecele în pântecele mamei sale; sa nu-l ucizi nici dupa după ce s-a nascut născut (XIX, 5). Acelasi Acelaşi punct de vedere il îl va exprima si şi Didahia celor 12 Apostoli (2,2, 5,2). In În secolul al III-lea, pe linia aceleiasi ingrijorari aceleiaşi îngrijorări a Bisericii, Tertulian va exprima ideea concomitentei sufletului si şi a trupului: unul si şi celalalt se formeaza deodata formează deodată (De anima, 27,210). Acelasi Acelaşi Tertulian va numi avortul crima (Apologeticum, 9), iar Hipolit Romanul va condamna medicamentele sterilizante (Philosophumena, 9,12). Puncte de vedere similare cu ale lui Tertulian si şi Hipolit gasim găsim la Clement Alexandrinul (Pedagogul, 2,10,96) si şi Minucius Felix (Octavius, 30,2). In În "Scrisoarea catre către Diognet", perla a literaturii crestine creştine din primele trei secole, se arata ca că una din notele care deosebesc pe crestini creştini de necrestini necreştini este aceea ca că ei nu-si şi ucid pruncii: "Se casatoresc căsătoresc precum fac toti toţi oamenii si şi nasc copii, dar nu arunca aruncă pe cei nascutinăscuţi" (III, 6).

In secolul al IV-lea, mai multi Sfinti Parinti prezinta mulţi Sfinţi Părinţi prezintă punctul de vedere al Bisericii cu privire la avort. Intre acestiaÎntre aceştia, amintim pe Sf. Grigore de Nyssa (De hom. op.29, In în Canticum, 8), Sf. Efrem Sirul (Discurs despre teama de Dumnezeu, 10), Sf. Ioan Hrisostom (In Rom. 24,4), Lactantiu, Ambrozie, Ieronim si altiişi alţii. Sf. Vasile, spre exemplu, spune ca că femeia care omoara fatul omoară fătul va fi pedepsita pedepsită pentru crima crimă (Ep. 188, 8, si şi Can.2).

Sinodul de la Elvira (305-306) hotaraste hotărăşte excomunicarea femeii care a avortat, ea neputand neputând sa se impartaseasca decat împărtăşească decât pe patul de moarte (Canoanele 63,68). Sinodul Quinisext (691), prin canonul 91, opreste opreşte de la impartasanie împărtăşanie pe o durata durată de 10 ani femeile care dau si şi pe cele care primesc medicamente avortive.

Din cele de mai sus reiese ca că avortul a fost o practica straina crestinismuluipractică străină creştinismului, cunoscuta intrcunoscută într-o lume in în care nu exista nici teamateamă, nici iubire de Dumnezeu. Toti Sfintii Parintii semnaleaza caToţi Sfinţii Părinţii semnalează că, in în orice faza fază ar fi produs, avortul ramane rămâne pruncucidere. Prin el, se incalca încalcă porunca divina: "Sa Să nu ucizi" (Iesire Ieşire 20#13). El este cu atat atât mai grav, cu cat constituie uciderea unei fiinte fiinţe umane aflata in aflată în imposibilitatea de a se aparaapăra.

Din textele prezentate mai sus reiese ca că Biserica a considerat totdeauna drept pacat păcat foarte grav, egal cu avortul in în gravitate, si şi luarea de medicamente cu scop avortiv. Prin urmare, tot atat atât de grave ca si că şi avortul chirurgical sunt barierele mecanice (steriletul si şi anumite pilule, inclusiv RU 486) prin care se urmareste impiedicarea nidarii urmăreşte împiedicarea nidării ovulului fecundat pe peretii pereţii uterului (acestea sunt tot practici avortive) si şi medicamentele contraceptive, care, la randul rândul lor, au consecinte nebanuite consecinţe nebănuite pentru trupul femeii.

Avortul si şi toate practicile avortive sunt pacate păcate grele pentru cacă:

* a) prin ele se ucide o fiinta umana fiinţă umană ;<br>* b) prin ele este afectata afectată demnitatea femeii;<br>* c) ele prezinta prezintă riscul mutilarii mutilării trupului femeii, al imbolnavirii si mortii îmbolnăvirii şi morţii premature a mamei si şi a femei femeii tinere.

Femeia nu trebuie redusa redusă la nivelul de obiect al placerii barbatuluiplăcerii bărbatului, nu trebuie batjocorita si umilita in batjocorită şi umilită în ceea ce ii îi este specific, anume feminitatea si şi calitatea de mamamamă.

Demnitatea si sanatatea şi sănătatea femeii sunt afectate deopotriva deopotrivă de folosirea pilulelor pe baza bază de hormoni in în vederea infecunditatiiinfecundităţii. Efectele nefaste, grave ale acestora nu sunt evidente imediat, dar sunt sigure. Fiind substante substanţe care actioneaza acţionează hormonal asupra trupului femeii, urmarile urmările lor sunt nebanuitenebănuite. Este impresionanta impresionantă lista bolilor cauzate, mai curand curând sau mai tarziutârziu, femeilor care au utilizat medicamente avortive sau contraceptive (care, toate, sunt preparate pe baza de hormoni).

Cu titlu de exemplu, semnalam casemnalăm că, intre între anii 1977-1988, in în Anglia s-a facut făcut un studiu pe 200.000 de femei, privind efectul folosirii pilulelor anticonceptionale anticoncepţionale pe baza de hormoni. S-a constatat ca că procentul deceselor cauzate de afectiuni afecţiuni cardio-vasculare a fost cu 40 % mai mare la femeile care au folosit asemenea pilule fata faţă de cele care n-au folosit. Riscul accidentelor cerebrale a fost de 6,5 ori mai mare la femeile care au folosit pilulele. Pericolul infectiilor infecţiilor pelviene a fost de 7 ori mai mare la femeile care au folosit pilulele fata faţă de cele care nu le-au folosit; in aceeasi proportie în aceeaşi proporţie a crescut si şi riscul sterilitatiisterilităţii.

Din cele prezentate mai sus reiese ca că avortul, tratamentele cu scop avortiv sau contraceptiv sunt pacate păcate grele care ucid fiinte fiinţe umane, impiedica împiedică procesul firesc al procrearii fiintelor omenestiprocreării fiinţelor omeneşti, afecteaza si afectează şi pun in în pericol demnitatea si viata şi viaţa femei tinere si in şi în cele din urma, ne exclud din Imparatia Împărăţia lui Dumnezeu spre care nazuiesc crestiniinăzuiesc creştinii.

Din nefericire, practicile avortive (si şi contraceptive) sunt o realitate a lumii contemporane secularizate. In În numele "fericirii" imediate si şi al comoditatii comodităţii se ucid generatii generaţii de oameni si şi moare femeia tanaratânără, mama mamă sau nu. Biserica nu poate fi indiferenta indiferentă la aceasta realitate ingrijoratoare si tragicaîngrijorătoare şi tragică, intretinuta întreţinută de institutii instituţii care se intituleaza intitulează uneori "caritative", "umaniste" si şi chiar "medicale".

Societatea secularizata contemporana secularizată contemporană aduce justificari justificări diverse ale avortului, justificari justificări de cele mai multe ori, de ordin medical si şi social. Fiind in în lume, Biserica nu este nerealistanerealistă, dar nu poate fi nici superficiala superficială cu privire la motivele privind tendintele tendinţele de justificare a avortului.

a) Daca viata Dacă viaţa mamei este pusa pusă realmente in în pericol prin sarcina sau nasterenaştere, ar trebui sa fie acordata acordată prioritate vietii vieţii femeii, nu pentru ca că viata ei are o valoare mai mare in în sine, ci datorita relatiilor si responsabilitatilor fata datorită relaţiilor şi responsabilităţilor faţă de alte persoane, care depind de ea.

b) In În cazul in în care investigatia genetica descopera investigaţia genetică descoperă un copil nenascut nenăscut anormal, recomandarea este de a naste naşte copilul, respectandurespectându-i dreptul la viata, dar decizia o va avea familia, dupa după ce acesteia i s-au adus la cunostinta cunoştinţă de catre către medic si şi de catre către duhovnic toate implicatiile implicaţiile morale si şi de intretinereîntreţinere. Toate acestea trebuie rezolvate din perspectiva semnificatiei mantuitoare semnificaţiei mântuitoare a prezentei prezenţei unei fiinte fiinţe handicapate in viata fiecarei în viaţa fiecărei persoane si in viata comunitatiişi în viaţa comunităţii.

c) Riscul avortului datorat violului sau incestului trebuie evitat mai intai întâi la nivelul educarii educării cu privire la necomiterea acestor pacatepăcate. In În cazul in în care starea de graviditate s-a produs, copilul va trebui sa fie nascut sinăscut şi, dupa după caz, infiatînfiat.

d) Avortul nu poate fi niciodata niciodată justificat, moral, de starea economica a familiei, de neintelegerile neîntelegerile dintre parteneri, de afectarea carierei viitoarei mame sau a aspectului fizic. Pentru prevenirea acestor grave păcate se considera că este nevoie de un intens proces de mediatizare a gravitaţii păcatului avortului (luandu-se în calcul toate aspectele lui medicale, psihologice, sociale, religioase). Societatea trebuie să ofere soluţii concrete. Biserica trebuie sa întreprindă un întreg efort de educare a omului de azi cu privire la scopul sexualitaţii umane. Activitatea pastorală a preotului trebuie diversificată. Biserica va trebui sa sensibilizeze toţi factorii care au ca obiect educarea populaţiei sau se îngrijesc de sănătate; omul trebuie educat cu privire la ce înseamnă adevărata tandreţe şi dragoste, trebuie educat sa-şi pună ordine în propria-i viaţă, în condiţiile sociale actuale . Factorii de decizie politică şi administrativă trebuie sensibilizaţi să favorizeze crearea condiţiilor sociale ca femeia să nu mai fie umilită, nici ca ea însăşi să se complacă în umilire (considerând-o normală) în propria ei specificitate.