Modificări

[[Fișier:Schitul_Darvari.jpg|thumb|200px340px|Interiorul Schitul Darvari - [[naos]]ul bisericii Sf. Constantin și Elena - Schitul Darvari]]'''Schitul Darvari''' este o [[mănăstire]] de [[călugăr]]i din București. Schitul are [[hram]]ul [[Sfinți]]i Împărați [[Constantin cel Mare|Constantin]] și [[Elena Împărăteasa|Elena]] (monument istoric) și Sfinții [[Arhangheli]] [[Mihail (Arhanghelul)|Mihail]] și [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]]. Schitul Darvari este un loc despre care Părintele [[Nicolae Steinhardt]] (Delarohia) spunea că “nu „nu poate să nu atragă prin grația, micimea și liniștea lui tupilată”.

Schitul Darvari a fost ctitorit în anul 1834, de către Mihail Darvari și soția sa Elena, născută în familia Buzeștilor, care au cumpărat de la ctitorii Bisericii “Icoana” „Icoana” – familia Băbeanu – un teren în spatele acestei biserici. Aici, „cu cheltuiala dumnealui căminarului Mihalache Darvari, în zilele Măriei Sale Domnului Alexandru Ghica-Voievod, în 1834 [[10 august|August 10]]” – cum glăsuiește [[Pisanie|pisania]] de la intrare – a fost zidită o mică și modestă biserică din lemn, fără turlă, cu hramul Învierii Sfântului [[Lazăr din Betania|Lazăr]], al Sfinților Împărați Constantin și Elena și al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, ca loc de [[rugăciune]] pentru membrii familiei și apropiații acestora. Curtea bisericuței a fost împrejmuită cu ziduri groase și înalte, iar în partea de nord și de vest au fost construite [[Chilie|chilii]], pentru adăpostirea [[Preot|preoților]] ce aveau să slujească în noul lăcaș.

În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan-Cuza a dat așa-numita Lege a secularizării, prin care multe mănăstiri românești, majoritatea „închinate“ „închinate” [[Țara Sfântă|Locurilor Sfinte]], au fost închise. Drept urmare, în 1865, călugărițele ce viețuiau la Darvari, au fost trimise înapoi la mănăstirile [[Mănăstirea Pasărea|Pasărea]] și Ciorogârla, din apropierea Bucureștilor, iar schitul a fost închis.