|recunoastere= toate Bisericile ortodoxepan-ortodoxă

|}}Cel întru [[Sfinți]] Părintele nostru '''[[Ioan]] cel Milostiv''' (†620) a fost [[patriarh]] al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] la începutul secolului al VII-lea (610–619). A fost numit astfel din pricina dărniciei de care a dat dovadă, împărțind marea avere a [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Patriarhiei Alexandriei]] celor săraci și celor necăjiți. Principala sursă pentru reconstituirea biografiei sale este ''Viața'' sa scrisă de [[Leontie de Neapole]], din Cipru. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|pomenește]] la [[12 noiembrie]].

Sfântul Ioan era cunoscut pentru [[Mila|milostenia]] sa sau ajutorarea săracilor (''eleemosyne'' în limba greacă, de unde și numele său de ''Eleemon'', „Milostivul”). Unui om care se minuna de marea lui dărnicie i-a povestit o [[vedenie]] pe care o avusese, în care Milostenia îi apăruse ca o fecioară frumoasă, spunându-i că ea era cea dintâi fiică a Domnului. Patriarhia Alexandriei avea la dispoziția sa bogății imense, atât în bani cât și din diferite întreprinderi comerciale, precum navigația, iar Ioan a pus toate acestea la dispoziția săracilor. Nu era darnic doar cu bunurile Patriarhiei, ci și cu ale sale. Se spune că o dată, primind în dar o pătură cu cusături scumpe, n-a putut adormi până nu a vândut-o, dând banii săracilor. Se afla mereu la dispoziția oricui avea o rugăminte, o plângere sau o cerere. Uneori dărnicia sa părea excesivă. Într-un rând, unul din ajutoarele sale a băgat de seamă că un om încerca să-l înșele pe Sfântul Ioan, revenind de mai multe ori, deghizat, să ia milostenie și ajutorul i-a zis aceasta Sfântului. Atunci patriarhul a zis că omul acela care lua de fiecare dată alt chip putea fi chiar Hristos. Altă dată, a ajuns să se certe rău cu prietenul său Nichita când acesta, încercând să contribuie mai mult la eforturile de război împotriva perșilor ale împăratului Heracliem[[Heraclie]], a vrut să-și aproprieze unele din bogățiile Bisericii în acest scop. Ioan a rezistat acestor încercări, iar în sfârșit Nichita și-a cerut iertare.

Ioan s-a împotrivit public împăratului Heraclie, atunci când acesta a încercat, la început, să impună erezia ''[[monotelism]]ului'' (conform căreia în Hristos s-ar fi găsit două naturi, divină și umană, dar o singură „energie”) ca soluție de compromis în schisma asupra Calcedonului, dar nu a apucat să ia parte la marile controverse care au apărut mai apoi. Sfântul a fost silit sa fugă din Alexandria din pricina invadării Egiptului de către perși în anul 619. Întorcându-se în Cipru, la scurt timp a adormit întru Domnul (620). [[Moaște]]le sale s-ar găsi în biserica San Giovanni din Bragora (Veneția), o biserică de la începutul secolul al VIII-lea<ref>cf. [httphttps://en.wikipedia.org/wiki/John_the_Merciful John the Merciful]</ref> 

{{start box}}{{succesiune|înainte=Teodor I|titlu=[[Listă a patriarhilor Alexandriei|Patriarh al Alexandriei]]|ani=609-620|după=Gheorghe I}}{{end box}} [[Categorie:EpiscopiPatriarhi ai Alexandriei]]