'''Limba slavonă''', ca limbă cultă, a apărut când [[misionar]]ul [[Chiril și Metodie|Constantin]] (numit apoi Chiril la [[tundere]]a în [[monahism]]) a inventat un alfabet pentru limba vorbită de slavii din Moravia Mare în secolul al IX-lea. Chiril şi și fratele său [[Chiril și Metodie|Metodie]] au folosit acest alfabet pentru traducerea cărţilor cărților liturgice folosite în cursul misiunii lor de propovăduire a creştinismului creștinismului ortodox printre slavii din Moravia. Alfabetul său iniţial inițial se chema ''glagolitic''. Alfabetul glagolitic a fost, apoi, în secolul al X-lea îmbunătăţitîmbunătățit, primind numele de ''alfabetul chirilic''.

Pregătind misiunea lor de propovăduire a creştinismului creștinismului ortodox, [[Chiril şi și Metodie|Chiril]], şi și fratele său [[Chiril şi și Metodie|Metodie]] au creat alfabetul glagolitic în 863 bazându-se pe pe dialectele slave din locul lor de baştinăbaștină, Tesalonic. Acest alfabet a fost folosit la unele traduceri ale [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi și ale unor cărţi cărți de slujbă. După aproape doi ani de utilizare în Academia Moraviei şi și în documentele religioase şi și guvernamentale, Papa Nicolae I al Romei (858-867) a interzis în 865 utilizarea ''slavonei'' în favoarea latinei în Moravia iar ucenicii misionarilor au fost exilaţi exilați din Moravia în anul următor.

Exilaţii Exilații moravi au adus limbajul literar bazat pe alfabetul glagolitic în Imperiul Bulgar unde a fost răspândit de școlile din Preslav şi și Ohrida. Bulgarii și slavii de sud aveau ca limbă oficială limba greacă. Cu timpul, alfabetul chirilic îmbunătăţit îmbunătățit a înlocuit alfabetul glagolitic. Odată cu răspândirea limbajului bazat pe alfabetele chirilic şi și glagolitic în slujbele religioase ale bisericilor locale, acesta a început să fie numit ''slavona bisericească''. Limbajul iniţialinițial, numit în prezent ''limba slavonă'' s-a răspândit în lumea slavă, iar cancelariile locale ecleziastice sau administrative au început să folosească un limbaj numit ''slavona bisericească''. Slavona bisericească a rămas limba liturgică a Bisericilor Ortodoxe din aria slavă cuprinzându-i pe ruşiruși, bulgari şi și sârbi, chiar dacă limba vorbită comună a oamenilor s-a schimbat.

În rândul slavilor europeni, utilizarea limbii şi și dialectelor slave a început să înlocuiască slavona bisericească în documentele seculare prin secolul al XV-lea. Slavona a rămas limba literară a Rusiei până în secolele XVII-XVIII și în general nu era vorbită în afara slujbelor religioase. Începând cu secolul al XVII-lea, limba rusă a început să înlocuiască slavona în literatura seculară, cu toate că slavona a continuat să fie folosită de [[rascolnici]] încă multă vreme.