Modificări

Salt la: navigare, căutare

Serafim din Sarov

59 de octeți adăugați, 2 ianuarie 2019 07:11
Icoane: +categ.
[[Imagine:Seraphim of Sarov.jpg|rightthumb|frame220px|<center>Sf. Serafim de din Sarov</center>]]Cel între sfinți [[cuvios]]ul părintele nostru '''Serafim de din Sarov''' a fost un [[ascet]] rus care a trăit în [[Mănăstirea Sarov (Rusia)]] în secolul al XVIII-lea, și al cărui cult a cunoscut o mare răspândire în întreaga lume ortodoxă începând cu secolul XX. Este [[Praznic|prăznuit în principal ]] la [[2 ianuarie]], iar în unele biserici și la [[19 iulie]], ziua aflării [[moaște]]lor sale.
==Viața==
===Pustnicul===
În 1793 Sf. Serafim a fost hirotonit [[ieromonah]], după care a slujit zilnic și s-a împărtășit cu [[Sfânta Împărtășanie]] timp de un an de zile. Apoi Sf. Serafim a început să se retragă în "îndepărtata [[pustnic]]ie" — a pădurii la aproximativ cinci km depărtare de Mănăstirea Sarov. Era deja la o măsură duhovnicească înaltă. Animalele sălbatice din pădure - urși, iepuri, lupi, vulpi și altele - veneau la coliba sfântului. Maica stareță a Mănăstirii Diveevo, Matrona Plescheeva, a văzut cum sfântul a hrănit un urs chiar din mâna lui. "Fața „Fața marelui părinte era minunat de luminoasă și veselă având o strălucire îngereascăîngerească”," povestea ea. În timp ce trăia în mica lui colibă din pustie, sfântul a avut mult de suferit din cauza unor tâlhari care l-au atacat. Deși era puternic din punct de vedere fizic și avea un topor în mână în acel moment, sfântul nu a opus rezistență. Când l-au amenințat și i-au cerut banii, sfântul a lăsat jos toporul, și-a încrucișat mâinile pe piept și s-a lăsat în mâinile lor. Aceștia l-au lovit bestial cu coada toporului în cap până i-a pornit sângele pe nas și urechi, după care l-au lovit cu o buturugă și l-au călcat în picioare și l-au târât pe jos lăsându-l inconștient. Când au considerat că a murit, l-au lăsat în pace. Unicul lucru de valoare pe care l-au găsit în colibă a fost icoana Maicii Domnului cea Îndurerată (Umilenie) în fața căreia se ruga mereu Sf. Serafim. După un timp, când tâlharii au fost prinși, sfântul a depus mărturie în favoarea lor, deși în urma loviturilor primite sfântul a rămas cocoșat toată viața.
Curând apoi a început perioada "[[stâlpnic]]ă" ă” a vieții sale, petrecând în rugăciune, pe o piatră, cu mâinile ridicate, aproape nemișcat, timp de o mie de zile.
Spre sfârșitul vieții, Sf. Serafim a avut o viziune minunată cu Maica Domnului, ceea de l-a determinat să devină părinte [[duhovnic]]. A început să primească pe oricine venea la el pentru ajutor sau un cuvânt de folos. Mii de oameni din toate colțurile și de toate felurile veneau la ușa sfântului ca să se îmbogățească din harul său, pe care l-a primit prin multele și grelele nevoințe. Tuturor se arăta smerit, bucuros și deschis. Obișnuia să-i primească pe toți cu cuvintele: "Bucuria „Bucuria mea!" Pe mulți îi sfătuia să dobândească pacea sufletului și atunci se vor mântui oamenii din jurul lor." Indiferent ce rang aveau oamenii care veneau la el, sfântul se închina în fața lor și le săruta mâinile a binecuvântare. Nu avea nevoie să-i spună omul de ce a venit pentru că vedea înlăuntrul sufletului fiecăruia. Obișnuia să spună că veselia nu este un păcat deoarece aceasta înlătură tristețea, din care se naște deznădejdea și nimic nu este mai groaznic decât aceea.
"Of„Of, dacă ați știști”," spuse el odată unui călugăr, "ce „ce bucurie și dulceață îl așteaptă în [[Rai]] pe un suflet drept! Ați fi de acord să îndurați în această viață toate necazurile, persecuțiile și umilința cu mulțumire. Dacă în chilie ar fi plin de viermi care ar mânca trupul nostru tot restul vieții am fi bucuroși să îndurăm numai să nu cumva să pierdem bucuria cea cerească pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru cei ce Îl iubesc pe ElEl”."
===Motovilov===
[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Sfinți ruși]]
[[Categorie:Cuvioși]]
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Sfinți ruși]]
[[Categorie:Sfinți]]
[[en:Seraphim of Sarov]]
[[fr:Séraphin de Sarov]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare