Modificări

Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''Ignatie al Constantinopolului''' (gr: Ιγνάτιος) a fost [[patriarh]] al [[Constantinopol]]ului în secolul al IX-lea, într-o perioadă de intrigi prelungite în sânul casei imperiale, de confruntări cu [[iconoclasm]]ul și dispute cu papalitatea romană asupra raporturilor de întâietate între [[Roma]] și Constantinopol. [[Praznic|Pomenirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[23 octombrie]].

În anul 813, după ce l-a înlăturat pe Mihail I de pe tron, Leon al V-lea ''Armeanul'' l-a făcut pe Nichita eunuc, pentru a-l împiedica să devină împărat și l-a închis întrîn [[Mănăstire|Mănăstirea]] Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon (iar mai apoi s-o mănăstirea numit Mănăstirea Satir). Acolo el îmbrățișează [[Monahism|viața monahală]], primind numele de Ignatie și devine [[stareț]] al mănăstirii. Fondează trei mănăstiri în ''Insulele Prinților'' din Marea Marmara, lângă Constantinopol, loc unde erau exilați membrii familiilor imperiale înlăturați de pe tron sau căzuți în dizgrație. Ignatie a fost [[hirotonie|hirotonit]] de [[episcop]]ul Vasile al Parosului.

În anul 847, după moartea soțului ei, împăratul [[Teofil Iconoclastul]], împărăteasa [[Teodora a II-a]], o fermă [[iconodul|iconodulă]], regentă a fiului ei Mihail al III-lea, îl numește pe Ignatie Patriarh al Constantinopolului spre a-i succede răposatului patriarh [[Metodie I al Constantinopolului|Metodie I]]. Ca patriarh, Ignatie s-a implicat curând în disputa între monahii [[Mănăstirea Studion (Constantinopol)|studiți]] și apărătorii foștilor iconoclaști, fiind de partea celor dintâi. În această calitate, el îl depune pe conducătorul celorlalți, Grigorie Asbestas, [[arhiepiscop]] de Siracuza, care face apel la Roma, la papa [[Leon al IV-leaal Romei|Leon al IV-lea]]. Această acțiune declanșează o perioadă de conflict între Constantinopol și Roma.

Când, în timpul regenței exercitate de mama sa, împărăteasa Teodora, împăratul Mihail a mai crescut, a început să fie influențat de unchiul său după mamă, Cezar Bardas, cunoscut pentru viața sa păcătoasă. Pentru a-și consolida poziția, Bardas a căutat să submineze autoritatea Teodorei, astfel încât în anul 855 reușește să îl convingă pe Mihail să o înlăture de pe tron pe mama sa și să o exileze la o mănăstire împreună cu fiicele ei. Ignatie a refuzat să binecuvinteze tunderea lor în monahism. Fiind un critic vehement al lui Bardas, el a pierdut curând susținerea împăratului Mihail. În 857, dorind să evite un conflict între Biserică și împărat, [[Episcop|episcopii ]] l-au sfătuit pe Ignatie să demisioneze. În locul acestuia, [[Sinod|sinodul ]] episcopilor din ambele tabere i-au recomandat împăratului Mihail drept candidat la tronul patriarhal constantinopolitan un laic, eruditul [[Fotie cel Mare|Fotie]], căutând să evite alegerea unui candidat dintr-o tabără sau alta. În ciuda protestelor sale, Fotie a fost hirotonit rapid și sfințit ca [[patriarh]] pe [[24 decembrie]] 858 de către Grigorie Asbestas, care fusese reabilitat de Sinodul episcopilor și de alți doi episcopi partizani ai lui Ignatie. Fotie era un învățat, un erudit al vremii sale și un opozant ferm al iconoclaștilor.La câteva luni după exilarea sa, unii susținători ai lui Ignatie s-au întâlnit și au făcut apel la papa Nicolae I, în încercarea de a discredita numirea lui Fotie ca patriarh. Acest gest a contribuit la agravarea tensiunilor în relațiile dintre Constantinopol și Roma, întrucât papa Nicolae s-a folosit de această dispută în încercarea de a-și extinde jurisdicția asupra bulgarilor de curând convertiți la creștinism. Mai multe sinoade, între care unul în 859, întrunit de Fotie și un al doilea din 861, convocat de împăratul Mihail cu concursul acestuia au reafirmat faptul că Fotie era patriarhul legitim și canonic.

În anul 867La câteva luni după exilarea sa, competiția pentru tronul imperial a adus o bruscă schimbare a situației, când Vasile Macedoneanul îi omoară pe Mihail și pe Bardas și uzurpă tronul imperial. Fotie nu a acceptat asasinarea unii susținători ai lui Mihail Ignatie s-au întâlnit și au făcut apel la papa [[Nicolae I al Romei|Nicolae I]], în încercarea de a refuzat să-i dea discredita numirea lui Vasile Sfânta ÎmpărtășanieFotie ca patriarh. Atrăgându-Acest gest a contribuit la agravarea tensiunilor în relațiile dintre Constantinopol și furia noului împăratRoma, Fotie întrucât papa Nicolae s-a folosit de această dispută în încercarea de a fost înlăturat din scaun pe -și extinde jurisdicția asupra bulgarilor de curând convertiți la [[25 septembriecreștinism]] 867. Ignatie a fost reinstalat pe [[23 noiembrie]] Mai multe sinoade, între care unul în 859, întrunit de Fotie și un al aceluiași andoilea din 861, convocat de împăratul Mihail cu concursul acestuia, au reafirmat faptul că Fotie era patriarhul legitim și canonic.

La întoarcerea saÎn anul 867, Ignatie competiția pentru tronul imperial a adus o bruscă schimbare a luat decizii care mergeau în aceeași direcție cu cele luate de situației, când Vasile Macedoneanul îi omoară pe împăratul Mihail și pe Bardas și uzurpă tronul imperial. Fotie. A nu a acceptat asasinarea lui Mihail și a refuzat să cedeze în fața papalității și -i-a adus pe bulgari în sfera de influență a dea lui Vasile [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului |ConstantinopoluluiSfânta Împărtășanie]] până în anul 870. Când tensiunile politice din Constantinopol sAtrăgându-au potolitși furia noului împărat, Fotie s-a întors la Constantinopol în 876, împăratul Vasile încredințându-i educația fiilor săifost înlăturat din scaun pe [[25 septembrie]] 867. După adormirea lui Ignatie a fost reinstalat pe [[23 octombrienoiembrie]] 877, Fotie cel Mare a fost reașezat pe tronul patriarhal, având și recomandarea lui Ignatie în acest sensal aceluiași an.