Modificări

Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi îşi are începuturile în secolul al XV-lea şi a fost reconstruită de câteva ori de-a lungul vremii. La început a fost biserică de mir, apoi a devenit mănăstire în timp ce era sediu al Mitropoliei Ţării Româneşti, iar de la sfârșitul secolului al XVII-lea a fost transformată iarăși în biserică de mir. Tot aici a fost timp de trei sute de ani Şcoala de slovenie, care s-a bucurat de faimă în toată țara, dar și în sud-estul european. Actualul lăcaş lăcaș de cult, construit în stil baroc ucrainean, datează de la sfârşitul sfârșitul secolului al XIX-lea şi și are următoarele hramuri: [[Gheorghe purtătorul de biruință|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe]], [[Teodor Tiron|Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron]], [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir]], [[Mina|Sfântul Mare Mucenic Mina şi ]] și [[Antonie cel Mare|Sfântul Cuvios Antonie cel Mare]].  

În existența sa de cinci secole, Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi este inclusă pe „''Lista monumentelor istorice a avut mai mulți ctitori, însă nu se cunosc decât unii dintre aceștia. După cum arată pisania, primul dintre ei a fost Nedelcu din România''”Balaci (Ilfov), cu codul de clasificare Bcare a construit-IIo în 1492. Documentele ulterioare atestă ctitoria unui alt Nedelco Bălăceanul, mare vornic, și soției sale Anca din Glina, în timpul primei domnii a lui Mircea Ciobanul (1545-m-A-19241<ref>Institutul Național 1554). Secolul al Patrimoniului http://patrimoniu.gov.ro/ro/monumenteXVI-istorice/lista-monumentelor-istorice </ref>, lea este și se află în centrul Bucureştiului, la începutul Căii Moşilorunei etape importante din viața acestei biserici, unde exista cândva mahalaua care îi purta numeleera în acea vreme cea mai mare din București. Acolo erau numeroase uliţe Este perioada în care Curtea Domnească a fost mutată de meşteşugari şi negustorila Târgoviște la București, cu prăvălii şi case ale bisericilor şi mănăstirilor, dar şi cu sediul Mitropoliei şi cu faimoasa şcoală de slovenie. Mahalaua Sfântul Gheorghe iar Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi s-a dezvoltat cu timpul şi fost aleasă pentru a ajuns să fie cea mai populată din Bucureştifi sediu al Mitropoliei Ungro-Vlahiei (Țării Românești). <ref>Constantin G. GiurescuSe știe că încă de la înființarea Mitropoliei, „Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre”anul 1359, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966, p.353reședința mitropoliților a fost acolo unde era și reședința voievodului.</ref>

În existenţa sa timp ce era scaun al Mitropoliei, în jurul anilor 1575-1578, așezământul de închinăciune a fost rectitorit de cinci secolemarele vistier Mitrea din Hotărani (ruda lui Nedelco Bălăceanu) și soția acestuia, jupâneasa Neaga din Cislău. De atunci datează cel mai vechi act scris despre acest sfânt lăcaș, în care se menționează „Sfânta Mănăstire a Marelui Mucenic al lui Hristos, Gheorghe”. Dintr-un alt document aflăm că Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi a avut mai mulţi ctitorisluijit ca Mitropolie 30 de ani, însă nu se cunosc decât unii dintre aceştia<ref>Preotul George I. După cum arată pisaniaGibescu, „Istoricul Mitropoliei Ungro-Vlahiei și Mitropoliții Țărei Muntenești”, Tipografia Cărților Bisericești, București, primul dintre ei a fost Nedelcu din Balaci (Ilfov)1907, care a construitpp. 21-o 23.</ref>, în 1492decursul unei perioade de aproximativ 100 de ani. Documentele ulterioare atestă ctitoria unui alt Nedelco BălăceanulÎn tot acest timp, mare vornicscaunul mitropolitan de aici a alternat cu alte sedii, şi soţiei sale Anca din Glinadupă cum preferau domnitorii să își mute reședința. Astfel, în timpul primei domnii pentru o perioadă a fost la Mănăstirea Radu-Vodă, unde era reședința domnitorului Alexandru al II-lea. Însă după victoria lui Mircea Ciobanul Mihai Viteazul la Călugăreni (1545-15541595). Secolul al XVI, Sinan Pașa a invadat Bucureștiul și l-lea este şi începutul unei etape importante din viaţa acestei bisericia incendiat, care era în acea vreme cea mai mare din Bucureştiiar acest așezământ monahal a fost distrus. Este perioada în care Curtea Domnească În aceste condiții, Mitropolia s-a fost mutată de mutat din nou la Târgovişte la Bucureşti, iar Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi , iar în următorii 73 de ani a alternat cu sediul cel vechi din Târgoviște. Problema aceasta a fost definitiv rezolvată prin construirea unei impunătoare biserici, aleasă pentru a fi sediu al Mitropoliei Ungro-Vlahiei (Ţării Româneşti). Se ştie că încă de la înfiinţarea MitropolieiMitropolie, în anul 13591668. În același an, reşedinţa mitropoliţilor Mănăstirea „Sfântul Gheorghe“ - Vechi a fost acolo unde era şi reşedinţa voievoduluidevenit metoc al Mănăstirii Sfânta Ecaterina din București, închinată la rândul ei Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai.

În timp ce era scaun al MitropolieiUlterior, în jurul anilor 1575-1578, aşezământul de închinăciune sfântul lăcaș a fost rectitorit de marele vistier Mitrea din Hotărani (ruda lui Nedelco Bălăceanu) şi soţia acestuia, jupâneasa Neaga din Cislău. De atunci datează cel mai vechi act scris despre acest sfânt lăcaş, apărut în care se menţionează „Sfânta Mănăstire a Marelui Mucenic al lui Hristos, Gheorghe”. Dintr-un alt document aflăm că documente ca Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi a sluijit ca Mitropolie 30 de ani,<ref>Preotul George I. Gibescu, „Istoricul Mitropoliei Ungroprima dată fiind astfel menționată într-Vlahiei şi Mitropoliţii Ţărei Munteneşti”, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1907, pp. 21-23.</ref>, în decursul unei perioade de aproximativ 100 de ani. În tot acest timp, scaunul mitropolitan de aici a alternat cu alte sedii, după cum preferau domnitorii să îşi mute reşedinţa. Astfel, pentru o perioadă a fost la Mănăstirea Radu-Vodă, unde era reşedinţa un hrisov al domnitorului Alexandru al II-lea. Însă după victoria lui Mihai Viteazul la Călugăreni (1595), Sinan Paşa a invadat Bucureştiul şi l-a incendiat, iar acest aşezământ monahal a fost distrus. În aceste condiţii, Mitropolia s-a mutat din nou la „Sfântul Gheorghe“ - VechiConstantin Brâncoveanu, iar în următorii 73 de ani a alternat cu sediul cel vechi din Târgovişte. Problema aceasta a fost definitiv rezolvată prin construirea unei impunătoare biserici1695, aleasă pentru a fi Mitropoliedeosebită de ctitoria sa cu același hram, în 1668. În acelaşi an, Mănăstirea Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi a devenit metoc al Mănăstirii Sfânta Ecaterina din BucureştiNou, închinată la rândul ei Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Muntele Sinaisituată în apropiere.

Ulterior, sfântul lăcaş a apărut în documente ca Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi, prima dată fiind astfel menționată într-un hrisov al domnitorului Constantin Brâncoveanu, din 1695, pentru a fi deosebită de ctitoria sa cu acelaşi hram, Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Nou, situată în apropiere.  De-a lungul secolelor, Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi a cunoscut şi și unele perioade de declin. După cum menţionează menționează istoricul G. I. Ionescu - Gion, aceasta era considerată „o biserică bogată”, însă în vremurile grele prin care a trecut şiși-a pierdut multe dintre proprietăţile proprietățile pe care le avea.<ref>G.I.Ionescu-Gion, „Istoria Bucurescilor”, Fundaţia Fundația Culturală Gheorghe Marin Speteanu, Editura Mavios-Clio, Bucureşti București 1899, p.189</ref> La toate acestea se adaugă şi și pagubele suferite în urma calamităţilor calamităților care s-au abătut asupra oraşului Bucureştiorașului București. A ars în incendiul din 1718, dar a fost refăcută cinci ani mai târziu, în 1724. Cei care au ridicat-o au fost Iamandi Dragul Chiurci-başabașa, starostele breslei blănarilor, împreună cu soţia soția sa Smaranda, care erau urmaşi urmași ai vechilor ctitori. Despre această nouă biserică nu există prea multe informaţiiinformații. Se ştie știe doar că a rămas neclintită timp de 123 de ani, deşi deși a fost zdruncinată de marile cutremure din 1802 şi și 1838. Ceea ce a distrus-o până la temelie a fost incendiul din 1847, care a izbucnit în ziua de PaştiPaști. Din descrierea făcută de istoricul G. Potra aflăm că în mai puţin puțin de o oră „toată partea de răsărit a oraşului orașului nu era decât un foc uriaş”uriaș”, apoi în câteva ore flăcările au prefăcut „în ruine înfiorătoare o parte dintre cele mai frumoase, mai populate şi și mai bogate cartiere ale Capitalei”.<ref>George Potra „Din Bucureştii Bucureștii de ieri” vol I, Editura Ştiinţifică şi Ştiințifică și Enciclopedică, BucureştiBucurești, 1990, pp.154-156.</ref>În acel incendiu, care a durat câteva săptămâni, au fost arse 12 biserici din centrul BucureştiuluiBucureștiului, unele fiind distruse complet, printre care şi și Biserica Sfântul Antonie cel Mare, numită şi și Biserica PuşcărieiPușcăriei, care nu a mai fost refăcută. În ruinele acestui sfânt lăcaşlăcaș, care era situat lângă Curtea Veche, a fost găsită atunci icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare, scăpată ca prin minune din foc. Doi ani mai târziu, icoana (ce datează probabil din secolul al XV-lea) a fost adusă la Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi, care fusese între timp rezidită de preoţipreoți, enoriaşi şi enoriași și de ctitorul Mariniciu Petrovici. Atunci a primit sfântul lăcaş lăcaș hramurile Sfântul Mare Mucenic Mina şi și Sfântul Cuvios Antonie cel Mare.

Despre existenţa existența bisericii ne vorbeşte şi vorbește și pisania: „''Această Sfântă biserică unde se prăznuieşte prăznuiește hramul Sf. Gheorghe s-au zidit din temelie de Jupân Nedelcu şi soţia și soția sa Anca la anul 7000 figurând 30 ani scaun de Mitropolie, după aceea învechindu-se s-au prefăcut de D-lui Iamandi Dragul Chiurciu Başa Bașa cu soţia soția sa Zmaranda sub domnia lui Niculae Alexandru Vv. În anul 7232 şi și la 1847 martie 23 la focul cel mare a fost mistuită cu toată zestrea şi și rămânând numai două ziduri şi și după stăruinţa stăruința D-lui Mariniciu Petrovici a preoţilor preoților Bisericii, a enoriaşilor şi enoriașilor și altor ajutători s-a preînnoit iarăşi iarăși în zilele Prea Sf. Sale Părintelui Mitropolit D. D. Neofit. Iar la hram se va face mângâiere la săraci după venitul Bisericii ''”.   

Noul aşezământ de închinăciune, ridicat în 1849, a rezistat doar până în 1875, când epitropia a hotărât să-l dărâme, deoarece era foarte şubred. Tot atunci au început lucrările de reconstruire a unui alt lăcaş de cult, după planurile inginerului Dumitru Poenaru, care s-au finalizat după şase ani. Clădirea are ziduri groase de aproape un metru, pe fundaţii de beton şi cărămidă. În ceea ce priveşte arhitectura, biserica este clădită în stil baroc ucrainean şi are plan triconc. Decorul exterior este alcătuit din pilaştri cu capiteluri neocorintice, iar deasupra pridvorului se află un fronton neoclasic. Pronaosul, de formă pătrată, este supralărgit, fiind caracteristic secolului al XIX-lea. Naosul are două abside foarte adânci, semicirculare la interior şi poligonale la exterior, şi este încununat de o turlă joasă. Încă de la construirea bisericii, sub Sfântul Altar a fost amenajată o criptă mortuară pentru ctitori.Pictura, considerată a fi una din cele mai bine reuşite în stil oriental, aparţine profesorului Gheorghe Pompilian, fiind executată după modelul celei din Biserica Sfântul Nicolae - Şelari, care a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu. Catapeteasma este din lemn de paltin și a fost sculptată în stil baroc ucrainean de Petre Babic.În 1881, când a avut loc sfințirea lăcașului de cult, au fost adăugate alte două hramuri: Sf. M. Muc. Teodor Tiron și Sf. M. Mc. Dimitrie. După aproape 60 de ani au fost făcute primele reparaţii majore, deoarece suferise unele pagube în timpul cutremurului din 1940. Mai târziu, biserica a mai avut nevoie de unele intervenţii: în 1964 a fost renovat exteriorul, în 1985 a fost spălată toată pictura, iar în 1998 a fost reînnoită în exterior.    ==Prima şcoală școală domnească de slovenie ==   Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi a avut un rol însemnat şi în istoria învăţământului din Bucureşti, deoarece în curtea sa a existat, timp de trei sute de ani, o şcoală de slovenie. Nu sunt date precise privind înfiinţarea acestei instituţii, dar se pare că exista încă din secolul al XVI-ea. În schimb, sunt informaţii documentare care vorbesc despre două perioade distincte în istoricul şcolii.

De la începerea activițății până în 1775 Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi a fost o etapă activă, de „glorie didactică”, instituţia fiind susţinută financiar de Mitropolie, atunci când avea sediul avut un rol însemnat și în această biserică.<ref>George Potra „Din Bucureştii de ieri” vol II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1990, p.8.</ref>. Aici erau pregătiţi preoţii de mir şi călugării istoria învățământului din BucureştiBucurești, logofeţii care scriau hrisoaveledeoarece în curtea sa a existat, precum şi traducătorii timp de acte din slavonă în română. Era o şcoală specială care răspundea unor nevoi de organizare bisericească şi trei sute de cancelarieani, într-o perioadă în care slavona era limba cărţilor bisericeşti şi a slujbelor religioaseșcoală de slovenie. Nu sunt date precise privind înființarea acestei instituții, dar şi a documentelor se pare că exista încă din cancelaria domnească. În secolul al XVII-lea, erau şi alte instituții asemănătoare în ţară, dar cea de la Biserica „Sfântul Gheorghe“ XVI- Vechi avea autoritate didactică faţă de celelalteea. Faima ei se menţinea nu doar în ţarăÎn schimb, ci şi sunt informații documentare care vorbesc despre două perioade distincte în sud-estul european, de unde veneau mulţi elevi pentru a învăţa slavona. Domnitorul Şerban Cantacuzino a reorganizat-o ca şcoală domnească, tot el fiind şi întemeietorul Academiei de la Mănăstirea Sfântul Savaistoricul școlii.

A doua perioadă din viaţa şcolii de De la Biserica „Sfântul Gheorghe“-Vechi începerea activițății până în 1775 a început cu reorganizarea făcută fost o etapă activă, de „glorie didactică”, instituția fiind susținută financiar de Alexandru IpsilantiMitropolie, atunci când avea sediul în 1775această biserică.<ref>George Potra „Din Bucureștii de ieri” vol II, Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1990, p.8.</ref>. Aici erau pregătiți preoții de mir și călugării din București, şi a ţinut până în 1847logofeții care scriau hrisoavele, când incendiul a prefăcut precum și traducătorii de acte din slavonă în cenuşă întreg aşezământulromână. În această etapăEra o școală specială care răspundea unor nevoi de organizare bisericească și de cancelarie, şcoala într-o perioadă în care slavona era limba cărților bisericești și a fost aşezată pe baze solide şi slujbelor religioase, dar și a continuat să se bucure de faimădocumentelor din cancelaria domnească. În programa sa didactică a adăugat şi cursuri pentru limba română şi astfel şi-a pierdut caracterul său special de şcoală de slovenie. La mijlocul secolului secolul al XIXXVII-lea, aici şi-au început activitateaerau și alte instituții asemănătoare în țară, până dar cea de la construirea propriilor şcoliBiserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi avea autoritate didactică față de celelalte. Faima ei se menținea nu doar în țară, şi renumitele licee din Bucureştici și în sud-estul european, „Gheorghe Lazăr“ şi „Gheorghe Şincai“de unde veneau mulți elevi pentru a învăța slavona. Tradiţia sDomnitorul Şerban Cantacuzino a reorganizat-a continuat apoi prin transformarea acestor două licee în Şcoala ajutătoare pentru surdomuţi din Bucureştio ca școală domnească, care în anii `80 a fost transformată în trust tot el fiind și întemeietorul Academiei de construcțiila Mănăstirea Sfântul Sava.

„Istoricul ==Bibliografie==* Preot Marin Dumitrescu, ''Istoricul a 40 de biserici din România” România'', vol . II, preot Marin Dumitrescu, Editura Stabiliment de Arte Grafice Albert Baer, BucureştiBucurești, 1902„Istoria * D. Papazoglu, ''Istoria începutului oraşului Bucureşti orașului București astăzi capitala României şi reşedinţa și reședința I.S. Carol I de Hohenzollern, domnitorul românilor”românilor'', D. Papazoglu, Tipografia Ion Weiss, BucureştiBucurești,1870, p.298„Istoria învăţământului românesc”, * Nicolae Iorga, ''Istoria învățământului românesc'', Editura Casei ŞcoalelorȘcoalelor, BucureştiBucurești, 1928

==SurseLegături externe==*[https://sfantulgheorghe.wordpress.com Biserica „Sfântul Gheorghe” – Vechi]*[http://ziarullumina.ro/traditia-slovei-la-sfantul-gheorghe-vechi-41537.html Ciprian Bâra, „Tradiția slovei la „Sfântul Gheorghe“ - Vechi”, 25 Iulie 2009 „Ziarullumina.ro”]

*[https[Categorie://sfantulgheorghe.wordpress.com/Biserica Sfântul Biserici din București|Gheorghe - Vechi]*[http://ziarullumina.ro/traditia-slovei-la-sfantul-gheorghe-vechi-41537.html Ciprian Bâra, „Tradiţia slovei la „Sfântul Gheorghe“ - Vechi”, 25 Iulie 2009 „Ziarullumina.ro”]