'''Psaltirea''' (cunoscută şi și sub numele de '''Psalmii lui David''' sau '''Cartea Psalmilor''') este o carte din [[Vechiul Testament]] care conţine imne şi conține [[imn]]uri și poeme atribuite în mod tradiţional tradițional [[profetProoroc|profetului]]ului şi și regelui [[David]], strămoş strămoș al Domnului [[Iisus Hristos]]. Practic fiecare aspect al rugăciunii către [[Sfânta Treime|Dumnezeu ]] (sau al slujbei lui Dumnezeu) – [[lauda]], [[mulţumireamulțumirea]], [[pocăinţăpocăință|pocăinţapocăința]], [[mijlocirea]] – este acoperit în Psaltire.

==Locul psaltirii în rugăciunea şi și slujirea ortodoxă==Un comentator modern a descris Psaltirea ca fiind un fir aurit care trece prin frumosul veşmânt veșmânt care este slujba divină a [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]]. Într-adevăr, Psaltirea formează centrul fiecărei slujbe ale [[Ceasurile|Ceasurilor]], al [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], şi și ale celorlalte servicii divine ale Bisericii.

Psaltirea este atât de predominantă în [[rugăciunea]] şi și slujirea ortodoxă încât Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] a spus că oriunde s-ar uita în [[Biserică]], găseşte găsește Psaltirea ca fiind "prima„prima, ultima şi centrală"și centrală”.

===Împărţirea Capitolelor—Septuaginta Împărțirea Capitolelor — Septuaginta ''vs.'' Textul Masoretic===[[Septuaginta]] (LXX) este versiunea Vechiului Testament folosită de către Biserica Ortodoxă. Psaltirea din Septuagintă (LXX) diferă în mai multe privinţe faţă privințe față de cea din Textul Masoretic (TM), care formează baza pentru versiunea King James şi și a multor altor traduceri moderne ale Bibliei în limba engleză.

Pe lângă substantive, diferenţele diferențele textuale ale Psaltirii dintre versiunea din Septuaginta şi și cea din Textul Masoretic există în special în împărţirea împărțirea capitolelor. Acest fapt poate crea confuzie pentru cititorii care nu înţeleg diferenţele înțeleg diferențele dintre cele două versiuni.

Împărţirea Împărțirea capitolelor Psaltirii din Septuaginta faţă față de cea din Textul Masoretic corespunde după cum urmează: <br><br>

Septuaginta conţine conține un Psalm în plus atribuit lui David. Acest [http://www.anova.org/sev/htm/ap/13_psalm151.htm al 151-lea Psalm] nu este numerotat împreună cu ceilalţi ceilalți 150 de Psalmi şi și este necanonic.

Psaltirea este împărţită împărțită în 20 de [[Catismă|catisme]]. Fiecare catismă este la rândul ei împărţită împărțită în trei stări. Fiecare stare conţinând conținând de obicei 1–3 capitole. Excepţie Excepție face Psalmul 118. Datorită lungimii sale acest capitol constituie întreaga Catismă a XVII-a.

Fiecare sfântă slujbă conţine părţi conține părți fixe din Psaltire care sunt citite sau cântate de fiecare dată când se oficiază aceste slujbe. În plus, anumite slujbe ale Ceasurilor conţin conțin anumite citiri rânduite de catisme. Acestea se rotesc zilnic astfel încât în afara Postului Paştelui Paștelui Psaltirea să fie citită în întregime într-o săptămână.

În timpul Sfântului şi și Marelui Post, citirea catismelor este grăbită astfel încât Psaltirea să fie citită în întregime de două ori într-o săptămână.

:În toate zilele de peste săptămână din Sfântul şi și Marele Post citirea catismelor este adăugata la sfintele slujbe ale Ceasurilor astfel încât Psaltirea să fie citită în întregime de două ori într-o săptămână. Ciclul catismelor care trebuie citite în [[Sfântul şi și Marele Post]] este următorul:<br><br>

Psaltirea este una din cărţile cărțile de cult în care sunt cuprinse cele mai frumoase imne imnuri de slăvire a lui Dumnezeu, ceea ce explică şi și cea mai frecventă folosire a ei atât în cadrul cultului divin public, cît şi cât și psalmilor. Traducerea şi și tipărirea Psaltirii în limba română împreună cu [[Liturghier]]ul în 1570 arată locul şi importanţa și importanța ei în cult şi și pentru satisfacerea pietăţii creştinepietății creștine. Frumuseţea Frumusețea ei a inspirat prima realizare de poezie cultă în literatura română prin «Psaltirea „Psaltirea în versuri» versuri” de la 1673 pe care Dosoftei o face «dar „dar limbii româneşti»românești”.

în În cadrul tipăriturilor bisericeşti bisericești în etapa actuală a Bisericii noastre, Psaltirea s-a bucurat de o editare şi și reeditare multiplă având cele mai numeroase ediţii ediții liturgice, tocmai din cauza circulaţiei circulației sale în rândurile credincioşilor credincioșilor [[laicLaicat|laici]]i. Începând din 1936 şi și până în 1948 a cunoscut 6 ediţii ediții apărute plus alte patru ediţii ediții între 1957—1975.

Începând cu ediţia ediția din 1957 s-a făcut o nouă revizuire a textului şi și reactualizare a limbii. La baza ei a stat traducerea Bibliei din 1914 a Sf. Sinod, făcută după [[Septuaginta]] care era folosită şi și în cărţile cărțile de slujbă, în a căror rânduială intră psalmii biblici. în În afară de textul Psalmilor cu indicaţiile indicațiile tipiconale, actualele ediţii ediții ale Psaltirii cuprind la sfârşit sfârșit [[Paraclis]]ul (al doilea) [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] (facerea lui [[Teodor Lascaris]], deosebită de al doilea Paraclis din [[Ceaslov]] şi și [[Acatistier]]). La capitolul [[PripelePripeală|Pripelelor]]lelor sau [[Mărimuri]]lor (care se află la sfârşitul sfârșitul Psaltirii) din slujba [[SfinţiSfinți]]lor şi și a [[praznic]]elor cu [[Polieleu]] au fost adăugate Pripele sau Mărimuri noi, cu [[stih]]urile respective, pentru sărbătorile Sfinţilor Sfinților români canonizaţi canonizați în 1955—-1956 ; cele ale Sfântului [[mucenic]] [[Ioan Valahul]] ([[12 mai]]) au fost adăugate numai în ultima ediţieediție, ca şi și cele ale Sfântului mucenic [[Haralambie ]] ([[10 februarie]]), care lipseau din ediţiile edițiile anterioare. S-au făcut adausuri şi și la învăţătura învățătura despre rânduiala citirii Psaltirii (Pr. Prof. [[Ene Braniște]]).