|jurisdicţiejurisdicție=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia de ConstantinopolConstantinopolului]] (comuniunea întreruptă din 1974)|tip=călugări (viaţă viață de obşteobște)|înfiinţatăînființată=sfârşitul sfârșitul sec. al X-lea

|stareţstareț= Metodie|mărime aprox= ~80-100 de vieţuitoriviețuitori

|hramuri= [[Înălţarea Înălțarea Domnului]]

'''Mănăstirea Esfigmenu''' (Greek: Εσφιγμένου) este situată pe coasta de nord-est a peninsulei Athos, în nordul Greciei, în apropierea mănăstirii [[Mănăstirea Hilandar (Muntele Athos)|Hilandar]]. Are rangul al optsprezecelea între cele douăzeci de mănăstiri suverane de la [[Muntele Athos]] şi și este o mănăstire cu viaţă viață de obşteobște.

[[Mănăstire]]a Esfigmenu există încă din secolul al X-lea. Potrivit tradiţiei tradiției atonite, ea ar fi fost întemeiată chiar mai devreme, de sora împăratului [[Teodosie al II-lea]], împărăteasa [[Pulheria împărăteasa|Pulheria]] în secolul al IV-lea. Originea numelui mănăstirii, care înseamnă aproximativ „strâmtoare” este nesigură. Potrivit tradiţieitradiției, ea ar veni fie de la un monah care a vieţuit viețuit acolo şi și care purta un brâu (cingătoare) foarte strâns, fie de la locul în care a fost construită mănăstirea. Mănăstirea se află în apropierea mării, la data construirii ei mările fiind considerate încă sigure. Potrivit manuscriselor însă, mănăstirea a suferit serios ca urmare a mai multor raiduri ale piraţilorpiraților, între care cele mai distructive au fost în anii 1047 şi și 1534. Precedat de un incendiu în anul 1491, raidul din anul 1534 a fost şi și cel mai distructiv.

Între raiduri şi și incendii, mănăstirea Esfigmenu s-a bucurat de favoarea împăraţilor împăraților din Constantinopol, după cum o arata hrisobulele (hrisoavele) imperiale privind achiziţionarea achiziționarea de terenuri pentru mănăstire la Prokalas, Sloutaras, Krosouvo, Vrasta, Tesalonic şi și Constantinopol. În anul 1310, la Esfigmenu şiși-a avut reşedinţa reședința Sf. [[Atanasie I de Constantinopol|Atanasie]], Patriarhul retras al Constantinopolului, iar în 1335 a vieţuit viețuit aici pentru o vreme Sf. [[Grigorie Palama]], care era arhiepiscop de Salonic.

După mai multe raiduri şi și incendii, mănăstirea a fost restaurată de împăratul de Constantinopol Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391), precum şi și de despoţii despoții sârbi Ştefan Duşan Ștefan Dușan si Gheorghe Brancovici. Printre domnitorii români care au ajutat mănăstirea au fost Petru RareşRareș, Radu Paisie şi și Gavriil Costachi; Mitropolitul Moldovei, [[Veniamin Costachi]] i-a făcut mai multe donaţii şi donații și i-a dăruit un metoc la FloreştiFlorești.În secolul al XVII-lea, mănăstirea a intrat într-o perioadă de declin din cauza greutăţilor greutăților financiare. S-a restabilit în secolul al XVIII-lea îndeosebi datorită mitropolitului Grigorie de Melenikion care s-a îngrijit de plata datoriilor mănăstirii.

La începutul secolului al XIX-lea, Teodoret de la Lavra, [[stareţstareț]]ul mănăstirii Esfigmenu a reorganizat mănăstirea, instituind sistemul chinovitic (viaţa viața de obşteobște) şi și a început în anul 1806 construcţia construcția unui nou [[catolicon|catholicon]] pe locul bisericii vechi din anul 1010. A ridicat şi și mai multe clădiri noi, ca de exemplu [[trapeza]] mănăstirii.

Între anii 1821-1832, Esfigmenu a încetat să mai funcţioneze funcționeze ca mănăstire, fiind ocupată de turcii otomani şi rechiziţionatăși rechiziționată, fiind folosită pe post de cazarmă pentru soldaţii soldații otomani în timpul războiului de independenţă independență al grecilor. După plecarea trupelor turceştiturcești, mănăstirea a fost redeschisă de Agatanghel Aghianitis. Eforturile de reconstrucţie reconstrucție au continuat până în anul 1870, timp în care s-au construit clădirile moderne ale mănăstiri. A fost adăugat un [[pridvor]] la catholicon, a fost construită o clopotniţă şi clopotniță și mai multe paraclise, precum şi și poarta de sud. Biserica mare este închinată [[Înălţarea Înălțarea Domnului|Înălţării Înălțării Domnului]]. În catholicon se află două paraclise, iar alte şapte șapte se găsesc în afara acesteia.

Mănăstirea Esfigmenu avea rangul al optsprezecelea între mănăstirile atonite, însă şiși-a retras reprezentatul din Sfânta Comunitate (sau Sfânta Chinotită - organismul oficial de conducere al Sfântului Munte) şi și a încetat să mai participe la întrunirile acesteia. Retragerea reprezentanţilor reprezentanților săi de la întrunirile Sfintei Chinotite au antrenat ruperea relaţiilor relațiilor mănăstirii Esfigmenu cu [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]], sub a cărei autoritate canonică se află toate mănăstirile de la Muntele Athos. Monahii de la Esfigmenu au afirmat că au recurs la acest gest datorită faptului că Patriarhul ecumenic ar fi încălcat canoanele şi învăţătura și învățătura Bisericii Ortodoxe prin relaţiile relațiile pe care aceasta le menţinea menținea cu diferite mişcări mișcări ne-ortodoxe şi și îndeosebi datorită angajării Patriarhiei în Mişcarea Mișcarea Ecumenică. Mănăstirea rămâne totodată rezervată faţă față de Uniunea Europeană, refuzând orice fel de finanţare finanțare din partea acesteia. Potrivit egumenului mănăstirii, Metodie, obştea obștea ar fi refuzat o finanţare finanțare de 15 milioane de euro din partea Uniunii, apreciind că pentru o asemenea sumă aceasta ar fi cerut fără îndoială ceva în schimb.

În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranţirecalcitranți, decizie contestată în faţa instanţelor fața instanțelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005 o Curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Patriarhia Ecumenică a autorizat crearea unei noi obşti obști pentru mănăstirea Esfigmenu şi și a dispus evacuarea monahilor disidenţidisidenți. Pe [[20 decembrie]] 2006 a avut loc o ciocnire violentă între un grup de monahi din mănăstirea Esfigmenu şi alţi și alți monahi din noua obşte obște desemnată pentru această mănăstire, când cei din urmă au încercat să intre în birourile mănăstirii Esfigmenu din capitala Sf. Munte, [[Careia (Muntele Athos)|Careia]]. Obştea Obștea condusă de egumenul Metodie a refuzat ordinul de evacuare al Patriarhului Ecumenic [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu I]], iar în octombrie 2006 un tribunal din Salonic a emis sentinţe sentințe de câte doi ani închisoare cu suspendare pe numele a nouă monahi din vechea obşte obște pentru ocuparea ilegală a birourilor mănăstirii Esfigmenu..[http://www.cnn.com/2006/WORLD/europe/12/20/greece.monks.ap/index.html?eref=rss_topstories][http://www.aegean.gr/agios-therapontas//magazine/apostoli/issue/61/of Esphigmenou.html] Până în prezent, situaţia situația mănăstirii a rămas blocată.

Printre odoarele de preţ preț ale mănăstirii se găseşte găsește o [[icoană]] a Maicii Domnului Eleusa (Milostiva). De asemenea, mănăstirea mai adăposteşte adăpostește fragmente de [[moaştemoaște]] ale mai multor [[sfinţisfinți]], între care capul Sfântului Apostol [[Apostolul Iacov (fiul lui Alfeu)|Iacov al lui Alfeu]], piciorul drept al Sfintei [[Maria Magdalena]], o parte din capul Sfântului [[Partenie al Lampsacului]], o parte din capul Sfântului [[Atanasie I de Constantinopol|Atanasie]], Patriarhul Constantinopolului, părticele de la Sf. Mc. [[Mercurie]], [[Haralambie]], şi și [[Agatanghel (Noul Mucenic)|Agatanghel]] precum şi aşași așa-numita Cruce a Pulheriei, care ar cuprinde o bucată din Lemnul Sfintei Cruci.

Biblioteca mănăstirii adăposteşte adăpostește 372 de manuscrise şi și peste 8000 de cărţi cărți vechi tipărite. Mănăstirea mai păstrează şi și o mare parte dintr-un cort folosit de Napoleon, folosită pe post de perdea a [[altar]]ului din catholicon în ziua Înălţării Înălțării Domnului.