Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
'''Întâmpinarea Domnului și Dumnezeului nostru, [[Mântuitorul ]] [[Iisus Hristos''' ]] este un eveniment important din viața pământească a Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că prin acest eveniment [[Dumnezeu]], întrupat prin Domnul [[Iisus Hristos]] se întâlnește cu poporul Său, Israel, în persoana [[profet]]ului [[Simeon, primitorul de Dumnezeu|Simeon]] și a proorociței [[Ana Proorocița|Ana]], acest eveniment fiind relatat în [[Evanghelia după Luca]] 2, 22-40.
fără descrierea modificării
[[Imagine:Presentation.jpg|right|frame|'''Întâmpinarea Domnului''']]
[[Imagine:Menologion of Basil 037.jpg|right|thumb|'''Întâmpinarea Domnului''' (''Menologion''-ul lui Vasile al II-lea, sec. X-XI)]]
'''Aducerea la Templu''' a Pruncului [[Iisus]], sau '''Întâmpinarea Domnului''', este unul dintre [[Praznice Împărătești|Praznicele Împărătești]] ale [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], sărbătorit pe [[2 februarie]], la patruzeci de zile de la [[Nașterea Domnului]]. Această [[Praznic|sărbătoare]] mai este cunoscută și sub numele de ''Ziua Lumânărilor'', în special în țările vesticeapusene, datorită obiceiului de a binecuvânta [[lumânare|lumânările]] în această zi.
==Istoria întâmpinării Domnului la Templu==
După patruzeci de zile de la nașterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la [[Templul din Ierusalim]], centrul vieții religioase a națiunii evreiești. După Legea lui [[Moise]] ([[Cartea Leviticului|Levitic]] 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu și aducea jertfă Domnului un miel sau doi porumbei pentru [[sacrificiu]]l purificării. Preasfânta Fecioară, [[Maica Domnului]], nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăției și Sfințeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu [[smerenie]] Legii timpului.
Uneori este slujită o [[Utrenie]] în dimineața sărbătorii. Citirea din Evanghelie se face din Luca 2:25-32, unde Sfântul Simeon îl primește pe Hristos.
[[Sfânta Liturghie]] din ziua sărbătorii are citirea [[Apostol (liturgică)|Apostolului]] din [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Epistola către Evrei]] care descrie o schimbare a preoției: ''Dacă deci desăvârșirea ar fi fost prin preoția Leviților (căci legea s-a dat poporului pe temeiul preoției lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, și să nu se zică după rânduiala lui Aaron? Iar dacă preoția s-a schimbat urmează numaidecât și schimbarea Legii.'' (Evrei 7, 7-17). Apoi se citește [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelia]] care este luată din Luca 2, 22-40 unde spune despre Preasfânta Fecioară Maria, care nu are nevoie de purificare deoarece a născut pe Izvorul curăției și sfințeniei fără întinare, cu smerenie împlinind cerințele Legii. Mai spune despre Sfântul Simeon care l-a primit pe Hristos în brațele sale și care a spus: ''Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.'' și cuvintele sale către Preasfânta Fecioară: ''Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.'' Citirea o mai pomenește pe Profetesa Proorocița Ana văduva, în vârstă de 84 de ani.
Tema tuturor acestor citiri este schimbarea dinspre [[Vechiul Testament]] înspre [[Noul Testament]], legea cea veche devenind ceva nou. Fiul lui Dumnezeu, dătătorul legii celei noi, acum El Însuși împlinește legea, fiind purtat în brațele lui Simeon ca orice copil omenesc.
