Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
completări și referințe
|}}
[[Fișier:Biserica_Sf_Gheorghe_Nou_3.jpg|thumb|300 px|Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”; în față, statuia Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]]]]
'''Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”''' este o [[Biserică#Biserica – locaş de rugăciune|biserică]] [[Biserica Ortodoxă|ortodoxă]], construită în stil brâncovenesc, aflată în centrul municipiului București (pe Bulevardul I. C. Bratianu nr. 1), la „kilometrul zero al României”. Este o [[ctitor]]ie a Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]], [[hram]]ul sfântului lăcaș fiind [[Gheorghe purtătorul de biruință|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe]] (la [[23 aprilie]]). În prezent, biserica mai are încă trei hramuri: [[Nicolae al Mirelor|Sfântul Ierarh Nicolae]] ([[6 decembrie]]), [[Constantin Brâncoveanu|Sfinții Martiri Brâncoveni]] ([[16 august]]) și [[Parascheva de la Iași|Sfânta Cuvioasă Parascheva]] ([[14 octombrie]]).<refname="crestinortodox">[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-sfantul-gheorghe-nou-138510.html CrestinOrtodox.ro: ''Biserica Sfântul Gheorghe Nou'', 6 decembrie 2012.]</ref>
Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''B-II-m-A-18225''.<ref name="Lista">[http://www.cultura.ro/page/17 Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România], accesat 16 noiembrie 2015.</ref>
Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]] a construit din temelii această biserică pe locul uneia mai vechi, care se ruinase. A păstrat însă, așa cum era obiceiul, [[hram]]ul bisericii: [[Gheorghe purtătorul de biruință|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe]]. Din acest motiv, în limbaj popular, noua biserică a început să fie numită „Sfântul Gheorghe Nou”, deși epitetul „''nou''” se referea la sfântul lăcaș, nu la Sf. Gheorghe. Acest nume s-a păstrat în timp, bucureștenii referindu-se și în prezent cu același nume la biserică și la mica piață din fața ei (unde se află un monument simbolizând „kilometrul zero al României”, deoarece din acel punct sunt măsurate distanțele rutiere dintre București și principalele orașe ale țării, monument inaugurat în 1938).
Una dintre cele mai vechi mărturii despre această sfânta biserică, cea anterioară ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu, a rămas de la francezul Pierre Lescalopier, care, trecând prin București în anul 1574, consemnează existența Bisericii Sfântul Gheorghe, construită din lemn, pe o temelie din pietre de râu. Referitor la vechea biserică, anterioară ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu, cronicarul Radu Greceanu relatează că în anul 1599 voievodul [[Mihai Viteazul]] și soția lui, doamna Stanca, au dăruit acestei biserici [[moaște]]le Sfântului Ierarh Nicolae (mai exact mâna dreaptă a sfântului, care se află și în prezent la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”).<ref name="crestinortodox"/> Cronicarul Radu Greceanu consemnează că în cel de-al 17-lea an de domnie al sfântului voievodConstantin Brâncoveanu, acesta a hotărât să construiască cea mai de seamă biserică din București. Un arhitect străin, Veseleil, a fost însărcinat cu proiectarea și construcția edificiului, marele aga Enache Văcărescu fiind drept ispravnic al șantierului. Realizarea picturii interioare i-a fost încredințată vestitului zugrav Pârvu Mutu, aflat atunci în deplinătate artistică și întemeietor al unei adevărate școli de pictură bisericească în Țara Românească. [[Târnosire]]a sfântului lăcaș a avut loc la 29 iunie 1707, ziua de [[prăznuire]] a [[Apostolul Petru|Sfinților Apostoli Petru]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]]. A fost un eveniment foarte important, la care au luat parte voievodul Constantin Brâncoveanu împreună cu familia sa, marii boieri, membrii breslelor bucureștene și mii de credincioși. Slujba a fost oficiată de un sobor de înalți [[ierarh]]i, printre care [[mitropolit]]ul Țării Românești, Teodosie, cu toți arhiereii și egumenii, patriarhii Hrisant al Ierusalimului și Gherasim al Alexandriei, precum și alți arhierei din [[Eparhie|eparhiile]] de la sud de Dunăre.
==Arhitectură==
